La pescuit, pesti, salau, somn, biban, stiuca, Snagov, Lacul Morii, Sarulesti, Dunare

La pescuit, pesti, salau, somn, biban, stiuca, Snagov, Lacul Morii, Sarulesti, Dunare
Profesorii
Doi ani am rămas fidel Snagovului, după care am fost atras de Lacul Morii, unde se prindea bine biban şi şalău. Acolo am pescuit foarte mult cu rotativă, însă pescarii locului pescuiau cu twistere foarte mici şi aveau randament mult mai mare decât mine. Am tras cu ochiul la ei, m-am echipat corespunzător şi am încercat să pescuiesc cu jiguri, fără să cunosc cu adevărat în ce constă această tehnică. Nu prea am avut succes, am văzut că nu merge şi am ajuns la concluzia că este mai bine să pescuiesc alături de cineva care prinde cu astfel de năluci. Aveam destui pescari în jur aşa că am avut de la cine să fur meserie. Erau pe Lacul Morii la acea vreme Victor Stoica şi Cristi Ianca, zis printre pescari şi Cristi Puşcărie. Doi pescari fenomenali la care am văzut prima dată cum se lucrează cu un twister. Am avut noroc să iau primele lecţii la jig când încă mai era peşte destul în Lacul Morii, bibani mari, şalăi respectabili, mai ales că stăteam aproape de lac şi mergeam la pescuit zilnic. Am acumulat chiar şi 200 de zile de pescuit într-un an, acea experienţă fiind esenţială mai târziu în formarea mea ca pescar de competiţie. Veneam de la treabă direct la lac. Pescuiam câteva ore, însă erau de ajuns în condiţiile în care apa avea peşti din belşug.

Principii de Zmeu
Prin ’95 – ’96 am început să merg pe alte bălţi, Lacul Morii fiind luat în stăpânire de braconieri. Tot atunci am avut şansa să-l întâlnesc pe Florentin Zmeu prin târgul pescarilor. M-a invitat la o partidă de pescuit, am mers, şi pot spune că am avut foarte multe de învăţat de la el, atât despre echipament cât şi despre tehnicile de pescuit. Una din regulile de bază pe care le-am învăţat atunci a fost că nu trebuie să insişti pe locurile unde peştii nu răspund. Este mai bine să cauţi pe o suprafaţă mai mare peştii care sunt dispuşi să-ţi atace nălucile. Ceilalţi peşti, mai mofturoşi şi pretenţioşi, chiar dacă sunt în zona în care pescuieşti, este foarte greu să-i convingi să guste din “specialităţile” pe care i le oferi. Pierzi prea mult timp pentru asta şi îţi diminuezi hotărâtor şansele să ai o partidă de pescuit reuşită. Tot de la Zmeu am învăţat pescuitul de fineţe, cu lansete a căror acţiune este mai moderată, mai blândă, cu fire mai subţiri, cu năluci suple, greutăţi şi jiguri mai mici, destinat tocmai acelor peşti slab activi de care vorbeam mai înainte. De multe ori, dacă nu ai alternativa unor răpitori agresivi, motivaţi în hrănire, singura şansă de prinde ceva este să ai ca parteneri peştii greu de convins să intre în acest joc. Aşa am învăţat că şi peştii slab activi se hrănesc, dar nu oricum. Acesta a fost al doilea capitol din “manualul” de pescuit al lui Zmeu. În principal este vorba despre un echipament mai fin, un fir subţire, jiguri de mici dimensiuni şi uşoare, prezentări discrete.
Al nouălea
Şi astăzi eu nu sunt adeptul lansetelor foarte rapide, le prefer pe cele moderat – fast, chiar moderat, în marea majoritate a cazurilor având pe mulinetă fir monofilament. La biban folosesc o lansetă de jigging Ultra Light cu putere 1 g – 7 g, iar pentru şalău, în ape stagnante, am lansete Medium Light care lansează jiguri cu greutăţi cuprinse între 3 g şi 14 g. La Dunăre, unde merg de patru ani, pescuiesc cu lansete puternice, capabile să lanseze şi 60 g. Acolo îţi trebuie o altă tehnică, un alt echipament, lestări mai mari la jiguri pentru a face faţă curentului şi adâncimilor mari.

Am cochetat cu pistele de concurs şi înainte de prima ediţie a Turneului Aventuri la pescuit, însă nu mi s-au părut serios organizate. Cel mai grav este că le lipsea miza. În 2006, m-am înscris la prima etapă a turneului – Dârvari, mai mult să văd cum este într-un concurs. Mai participasem o singură dată în 2005 la un concurs organizat de pe mal la Gostile, unde am obţinut locul doi. La Dârvari am ieşit pe locul 11, asta în condiţii destul de dificile pentru mine deoarece nu cunoşteam lacul şi nici nu am considerat că este necesar să mă antrenez. Trebuie spus aici că în 2006 nu am participat decât la patru etape: Dârvari – loc 11, Gostile – loc 10, Beliş – loc 18, Săruleşti – loc 1. La Săruleşti, de fapt Sănduliţa, am găsit peştii în primul sfert de oră al concursului – 26 de şalăi şi bibani care au punctat foarte bine în manşa de debut. În final am ieşit în anul 2006 pe locul 9 al clasamentului general.

Al doilea
În 2007 am început destul de slab, cu un loc 15 la prima etapă, apoi în etapa a doua – la Valea Argovei (unde cunoşteam bine pista de concurs) am ocupat locul 4. A fost apoi Gostile unde am avut prima manşă fără peşte (gherlă în toată puterea cuvântului), după care am câştigat următoarele două manşe, ceea ce a mai dres busuiocul şi am terminat pe locul 8. Etapa a treia, Belişul, mi-a adus prima victorie mare din ediţia a doua a Turneului Aventuri la pescuit. Au urmat Aleşd - cu locul 2, Trei Lacuri – locul 5, Rogojeşti – 11 şi Săruleşti – locul 20. Am ocupat locul doi într-o ediţie de turneu care mi-a dezvăluit o strateige foarte importantă: şansa de a câştiga este direct proporţională cu timpul şi banii investiţi în antrenamente pe pistele de concurs. Este foarte greu să găseşti locurile cu potenţial în timpul cursei contra cronometru. Cele trei ore ale unei manşe trebuie dedicate pescuitului efectiv şi nu căutării peştilor.


Sursa:www.aventurilapescuit.ro
de Mălin Muşatescu
« Inapoi
Diete naturiste
World Wide Inventors Association
Asociatia Inventatorilor Independenti
R&D Global Business Ventures LLC
mediator
banner
banner
banner
banner
Scientia
Produse naturiste
Descoperi
Inventika