Revolutia de la 1848, Transilvania, Istoria moderna a Romaniei



Revoluţia de la 1848 a captivat generaţii întregi de istorici. Mai mult, evenimentele din Transilvania au fost abordate în viziuni proprii, nu numai de către istoriografia românească, ci şi de cea maghiară, germană (săsească) şi austriacă. Prin urmare, o istoriografie nu numai bogată, ci şi complexă, în raport cu dimensiunea europeană a evenimentului, pluralitatea problemelor ridicate şi locul pe care îl ocupă în istoria modernă a României. I s-au consacrat, în consecinţă, mai multe colecţii documentare, monografii, studii şi articole, apărute în perioade diferite şi purtând în destule cazuri pecetea ideologică a timpului.

Între colecţiile de documente se numără cele şase volume apărute imediat după 1900, precedate de colecţia îngrijită de August Treboniu Laurian şi de cea a lui Kövari laszlo. Un vast material documentar îl datorăm contribuţiei de excepţie a lui Silviu Dragomir. De asemenea, admirabilul colectiv de cercetători de la Institutul de Istorie din Cluj Napoca, coordonaţi de către reputatul istoric Ştefan Pascu, documente ajunse deja la al VI-lea volum . O apariţie relativ recentă şi de mare valoare ştiinţifică, o constituie cele trei excelente volume de documente datorate acad. Cornelia Bodea . Acestor colecţii de documente şi altora pe care nu le-am amintit, precum cea datorată lui Popescu-Râmniceanu , li se adaugă cele care se referă la o perioadă mai largă, incluzând şi anul 1848 . Cel mai concludent exemplu este cel al lui Teodor V. Păcăţeanu . Contribuţii importante găsim şi în documentele care tratează revoluţia într-o anumită parte a Transilvaniei, cum este lucrarea lui Sterie Ştinghe ), sau alte colecţii, care, de regulă, privesc perioadă mai îndelungată din istoria transilvaniei şi nu întotdeauna anume problema revoluţiei cum este colecţia de documente datorată lui I.D. Suciu şi R. Constantinescu . Tot aici trebuie amintit jurnalul de război al lui Avram Iancu .

Alături de documente au fost publicate mai multe volume de corespondenţă, cum este cazul lui N. Bălcescu , a lui E. Hodoş , C.D. Aricescu , I. Ghica , Avram Iancu  etc.

Apar volume de memorii, destul de numeroase şi în multe privinţe importante. Cele mai cunoscute le datorăm lui V. Moldovan , Gh. Sion  şi altor memorialişti între care în primul rând, cei care au răspuns iniţiativei lui Alexandru Popiu Ilarian de a scrie Istoria Românilor din dacia Superioară şi de a-i oferi date şi informaţii în vederea realizării ei. Între aceştia sunt, în primul rând, cei treisprezece autori, incluşi în valoroasa lucrare, datorată apreciaţilor istorici Nicolae Bocşan şi valeriu Leu, tratând tocmai problema în discuţie: Anastasie Şandor, Partenie Gruescu, Dimitrie Petrovici Stoichescu, Vasile Ladislau Pop, Iosif Ciura, Teslovan, Ioan Raţiu, Simion Balint, Alexandru Roman, Nestor Socaciu, Francisc Mihăilaşiu, Ioan Ciurileanu, Isaia Moldovan . Tot în contextul amintit se înscrie Ioan Oros , Ioan Puşcariu , Andrei Şaguna , Iosif Şterca Şuluţiu  etc., numărul memorialisticii transilvănene trecând de câteva zeci de autori şi texte .

Tot aici trebuie menţionate rapoartele ce nea-u rămas de la principalii conducători ai revoluţiei, mai întâi cel datorat lui Avram Iancu , iar apoi cel al lui Simion Baint şi cel al lui Axente Sever . În raport de datele oferite de izvoarele istorice, precum cele amintite, au apărut mai multe monografii dedicate revoluţiei românilor din Transilvania de la 1848, cele mai recente datorându-le distinsului istoric, specialist al perioadei moderne, Liviu Maior  şi competentului cercetător clujean Gelu Neamţu . Dintre celelalte monografii, anterioare celor amintite, să reţinem importanta lucrare a lui N. Bălcescu privind mişcarea de la 1848 din Ardeal , lucrarea lui V. Popescu Râmniceanu , excelenta lucrare aparţinând acad. Cornelia Bodea , cea privitoare în special la evenimentele din 1848 din banat, datorate specialistului în istoria Banatului Ioan Dimitrie Suciu , lucrarea lui I. Boroş , care priveşte evenimentele din 1848 de la Lugoj, lucrarea lui Victor Cheresteşiu, care însă nu prezintă evenimentele din partea a doua a revoluţiei române din Transilvania, lucrarea lui L. Loghin şi C. Ucrain care priveşte mai ales aspecte militare ale revoluţiei  etc. Problema revoluţiei de la 1848 în Transilvania e prezentată, în mod firesc şi în lucrările care tratează revoluţia română din 1848 în ansamblul ei. Dintre acestea pot fi menţionate cea datorată lui Gh. Georgescu-Buzău , sinteza realizată de C. Căzănişteanu, D. Berindei, M. Florescu, V. Nicolae , apoi cele realizate de Dan Berindei , de Gh. Platon , Apostol Stan , de G.D. Iscu etc.

Locul cuvenit ocupă revoluţia de la 1848 în toate tratatele importante de istoria românilor, indiferent de perioada în care acestea au apărut. Este cazul, în primul rând, al lui Papiu Ilarian , urmat, tot în secolul nouăsprezece, de Gh. Bariţiu, apoi de ampla lucrare în 14 volume datorată, lui Alexandru Dimitrie Xenopol , apărute între 1888-1893, de apreciatele lucrări ale lui N. Iorga, tratând istoria românilor în 11 volume  şi, într-o alta, pe cea a Transilvaniei , de lucrarea lui Constantin C. Giurăscu  etc. mai menţionăm cele două tratate apărute sub egida Academiei Române din Istoria Transilvaniei  şi Istoria României , precum şi lucrarea lui Gh. Platon, consacrată perioadei moderne a istoriei noastre . În toate aceste lucrări, revoluţia de la 1848 ocupă locul cuvenit, tratarea diferitelor ei aspecte purtând însă pecetea perioadei în care au apărut, de altfel ca şi în cazul altora din cele amintite.

Urmărind problematica marii mişcări de la 1848 în transilvania, nu pot fi excluse lucrările consacrate conducătorilor acestei revoluţii, cu predilecţie lui Avram Iancu, despre care au scris memorabile pagini mai mulţi istorici, a căror listă începe, fără nici o îndoială, cu Silviu Dragomir  şi cu Iosif Sterca Şuluţiu de Cărpiniş, unul dintre primii biografi a lui Avram Iancu . Lista acestor autori continuă cu I. Georgescu , I. Lupaş , Gabriel Bălănescu , Al. Hodoş , Horia I. Urs , Ştefan Pascu , Teodor Pompiliu , M. Badea şi Gh.I. Bodea , marin Mihalache , Florin Dudaş , Ioan Ranca şi V. Mitre , Constantin P. Avram  etc. Cu toate acestea, nu există, până în prezent, o biografie pe măsura vieţii eroului devenit legendar, care să cuprindă integral şi fără omisiuni faptele sale pentru care a fost cântat şi glorificat de generaţii întregi de români, considerent pentru care Geo Bogza apreciază că nici unuia dintre eroii sau martirii noştri din trecut nu i-am rămas atât de datori .

Lucrări importante s-au scris şi privitor la aţi lideri ai revoluţiei române de la 1848 din transilvania între care Simion Bărnuţiu , Eftimie Murgu , apropiatul acestuia Vasile Maniu , Gheorghe Bariţiu , Alexandru Popiu-Ilarian , Andrei Şaguna , Ştefan Ludwic Roth, şi altor lideri importanţi ai revoluţiei. Li se adaugă lucrările dedicate unor prefecţi care s-au găsit în fruntea prefecturilor constituite în timpul revoluţiei, precum Ioan Buteanu , Ioan Axente Sever , Simeon Balint , Bătrâneanu Alexandru, Vasile Moldovan , C-tin Roman Vivu , Nicolae Solomon, unor viceprefecţi precum C-tin Secăreanu  etc., sau prefecţilor lui Avram Iancu, prezentaţi într-un singur volum, cu biografii de proporţii mai reduse . Tot scurte biografii ale revoluţionarilor de la 1848 din ţările române ne sunt prezentate şi într-un mic dicţionar dedicat acestora , iar date privind viaţa şi activitatea lor şi la S. Moldovan, F. Tucă şi C. Ucrain  etc.

În mod firesc revoluţiei Române de la 1848 din transilvania i s-au consacrat şi u număr deosebit de mare de studii, atât de către istoricii români cât şi străini. Enumerarea lor poate constitui tema unei lucrări anume, nefiind în intenţia noastră o asemenea evidenţiere. Vom da deci, doar câteva exemple de volume de studii. Şi de data aceasta păentru transilvania trebui început tot cu Silviu Dragomir, prin volumul îngrijit de către apreciatul istoric clujean Teodor Pompiliu (ediţie, introducere, note, comentarii) , apoi câteva din cele apărute în ultimele decenii .

Cu toată această bogată bibliografie nu avem încă lucrarea amplă necesară, pe măsura evenimentelor de la 1848 din spaţiul românesc, deci şi referitor la cele din transilvania, care să nu evite nici unul din momentele revoluţiei române, iar abordarea să fie făcută doar după coordonate strict ştiinţifice, ştiut fiind că până în 1898, ar nu numai, multe aspecte erau evitate total sau parţial, ori prezentate şi interpretate tendenţios. Este mai ales cazul evenimentelor ce veneau în tangenţă cu vecinii, care trebuiau tratate nu în lumina adevărului strict ştiinţific, ci într-o modalitate care să ne “aproprie”. S-a ajuns astfel ca în situaţia Transilvaniei să fie evidenţiate cu prioritate evenimentele de până în toamna anului 1848 şi mai puţin victoria revoluţiei române aici peste Carpaţi şi războiul civil, evenimente cu nimic mai importante ca cele anterioare. Mai mult, deşi românii transilvăneni au acţionat doar pentru a-şi apăra drepturile, proclamate în modul cel mai democratic şi luptau doar în spaţiul lor strămoşesc şi doar pentru acest spaţiu unde constituiau marea majoritate a populaţiei, iar adversarii erau trupe străine venite din afara acestui spaţiu, aparţinând unor puteri care şi-au impus dominaţia în transilvania prin forţă şi care prin acţiunea lor, în fapt, se opuneau realizării aspiraţilor cele mai fireşti şi în deplină concordanţă cu cerinţele timpului, destule acţiuni ale românilor erau abordate sumar, evitate, sau, şi mai grav, tratate tendenţios – chiar şi astăzi, - în totală contradicţie cu realitatea. De aici deci necesitatea continuării demersurilor pentru cunoaşterea evenimentelor de la 1848 din Transilvania aşa cum s-au petrecut, iar prezentarea lor făcută după criterii strict ştiinţifice, fapt, acum, după 150 de ani de la evenimente, nu numai necesar ci şi posibil.

Necesitatea unei sinteze fundamentale a evenimentelor noastre de la 1848 a fost de altfel subliniată atât înainte de 1989 cât şi în lucrările recente. Bunăoară acad. Gh. Platon, în 1985, referindu-se la bibliografia Revoluţiei de la 1848, menţiona că “În lipsa unei sinteze substanţiale – fenomenul îşi aşteaptă încă exegetul”.  Iar recent o temeinică abordare a tematicii istoriografiei Revoluţiei române de la 1848 face specialistul în istoria modernă, prof.univ.dr. Liviu Maior, în recenta sa lucrare 1848-1849. Românii şi ungurii în revoluţi. Evidenţiind faptul că istoriografia europeană cunoaşte, în ultimele decenii, o nouă interpretare a Revoluţiei de la 1848, recurgându-se “la o nouă metodă menită să aducă clarificările necesare, şi anume la studierea mentalităţii revoluţionare, la punerea în valoare a sensibilităţii colective, aducând pe scena istoriei mulţimile şi rosturile intime care le guvernează în momentele de răscruce ale revoluţiei”, se concluzionează că “Această nouă abordare a produs deja şi ca produce în continuare redescoperirea celei mai mari şi mai importante revoluţii a secolului al XIX-lea”. Este apoi subliniat faptul că sub aspect ideatic revoluţia paşoptistă a avut trăsături comune pe plan european, urmărind: “eliberarea ţăranilor, afirmarea dezideratelor naţionale şi libertatea pe plan politic, prin promovarea constituţionalismului şi parlamentarismului”. În ce priveşte istoriografia românească privitoare la Revoluţia de la 1848, autorul evidenţiază că deşi acesteia i s-au consacrat “un număr impresionant de studii, articole, monografii şi colecţii de documente… Ceea ce ne lipseşte este însă o monografie a revoluţiei române de la 1848 care să surprindă desfăşurarea ei pe întreg spaţiul locuit de români. Lucrările apărute până în prezent sunt departe de a satisface acest deziderat”. În consecinţă “Până la elaborarea unei Istorii a revoluţiei e necesar să se realizeze unele monografii care să trateze separat evenimentele din Bucovina, banat, transilvania, Ţara Românească şi Moldova. Ele ar putea constitui baza unui viitor tratat mai amplu care să le înglobeze”.

Lucrarea noastră îşi propune şi ea să trateze doar evenimentele de la 1848 din Transilvania, mai ales privitor la victoria acesteia, întrucât, aşa cum am arătat, deşi nu este contestat acest aspect al luptei românilor transilvăneni la 1848, a fost până în prezent prea sumar abordat şi nu sub toate aspectele lui importante. Aşa se prezintă bunăoară activitatea Comitetului Naţional Român, sau constituirea celor 15 prefecturi şi legiuni. Mai mult decât atât, atunci când a fost abordată problema evenimentelor din Transilvania de după cea de a treia Adunare Naţională de la Blaj, prezentarea lor sa făcut mai ales în raport de anumite “clişee” exprimând “opiniile unor conducători ai Revoluţiei ungare”, conform cărora cei “care se împotriveau ungurilor şi dezideratelor acestora… erau consideraţi” unelte, arme “categorie în care au fost incluşi, în repetate rânduri şi românii” şi nu numai de către istorici străini ci şi de către pretinşii istorici români, de aici decurgând alte formule-clişeu . Ori revoluţia românilor de la 1848/1849 din Transilvania trebuie judecată după modul în care a slujit idealurilor drepte şi democratice ale acestora, aşa după cum în cazul altor revoluţii lucrurile e firesc să fie privite la fel. Dacă revoluţionarii maghiari considerau duşmani pe toţi cei care contraveneau idealurilor lor - inclusiv cel de independenţă, situaţia este identică şi în cazul românilor, atunci când este în discuţie idealul revoluţionar. Să mai reţinea că acţiunile românilor s-au desfăşurat doar în spaţiul lor strămoşesc, în care erau majoritari şi în care faţă de populaţia de altă etnie au avut o poziţie democratică. Chiar şi atunci când au făcut referiri la unitatea naţională a tuturor românilor, referirile ai privit doar spaţiul românesc, spre deosebire de programul revoluţiei din ungaria, care, pe nedrept, hotăra în numele românilor privitor la Transilvania.

Temeiuri suficiente deci, şi nu sunt singurele, care evidenţiază necesitata continuării investigaţiei istorice cu privire la revoluţia de la 1848. Este şi motivul pentru care apar mereu lucrări, studii etc. referitor la acest moment cu totul aparte din istoria Europei, prin urmare şi a Transilvaniei, privitor la care ne-am referit deja.

 Note

   1. ^ Anul 1848 în Principatele Române. Acte şi Documente, vol. I-VI, Bucureşti, 1902-1910
   2. ^ August Treboniu Laurian, Die Romänen der Österreichischen Monarchie, fasc. I-III, Viena, 1849-1852
   3. ^ Kövári László, Okmánytar az 1848-1849 – erdély eseményekhez (Colecţia de documente referitoare la evenimentele din anii 1848-1849 din Ardeal), pesta, 1861
   4. ^ Silviu Dragomir, Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor din Transilvania în ani 1848-1849, vol. I-II, Sibiu, 1944, vol. III, V, Cluj, 1946. De menţionat că vol. IV, deşi anunţat, nu a apărut. Vol. V, partea întâi, priveşte Istoria revoluţiei
   5. ^ Documente privind revoluţia de la 1848 în Ţările Române, vol. I-V, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1977-1992
   6. ^ Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, vol. I-II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1982. Într-o nouă ediţie, la primele două volume li s-a adăugat şi vol. III. Vol. I-II, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1998
   7. ^ Popescu Rîmniceanu V., Luptele românilor din Ardeal 1948-1949, Bucureşti, 1919
   8. ^ Mihai Popescu, Documente inedite privitoare la istoria Transilvanei între 1848-1849, Bucureşti,1929
   9. ^ Teodor V. Păcăteanu, Cartea de aur sau luptele politice naţional ale românilor de sub coroana ungară, vol. I-VIII, Sibiu, 19031915, vezi vol. I, ediţia a II-a, Sibiu, 1904
  10. ^ Stinghe Sterie, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei (1846-1868), V, Braşov, 1903
  11. ^ I.D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la Istoria Mitropoliei Banatului, vol. II, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980
  12. ^ A. Iancu, Ghinda şi sabia, jurnal de război cu ungurii, România, 1995
  13. ^ N. Bălcescu, Corespondenţa, în Opere, vol. IV, Bucureşti, 1964
  14. ^ E. Hodoş, Din corespondenţa lui S. Bărn
  15. ^ Deák Imre, 1848. A szabadsgharez tortenete lecelekben (1848. Istoria luptei pentru libertate în scrisori), Budapesta, 1942
  16. ^ C.D. Aricescu, Corespondenţă secretă şi acte inedite ale copiilor revoluţiunii române de la 1848, Braşov, I-III, Bucureşti, 1873-1874
  17. ^ Ion Ghica, Amintiri din pribegie după 1848. Noi scrisori către V. Alecsandri, vol. II, Bucureşti, 1889
  18. ^ Liviu maior, Avram Iancu. Scrisori, Cluj, 1972
  19. ^ V. Moldova, Memorii din 1848-1849, Braşov, 1895
  20. ^ Gh. Sion, Suvenire contempurane, Bucureşti, 1888

20. Gh. Sion, Suvenire contempurane, Bucureşti, 1888.

21. Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Transilvania, ediţie de Nicolae Bocşan şi Valeriu Leu, Cluj-Napoca,1988.

22. Ioan Oros alia Rusu. Memorii, Bucureşti, 1989.

23. Ioan Puşcariu, Notiţe despre întâmplările contemporane, Sibiu, 1913.

24. Andrei Şaguna, Memorii din anii 1846-1871, Sibiu, 1923.

25. Iosif Sterca Şuluţiu, O lacrimă fierbinte, Braşov, 1877.

26. N. Bocşan şi V. Leu, op.cit, p.32.

27. Avram Iancu, Raportul lui Avram iancu, prefectu alu unei legiuni româneşci. Despre faptele oastei poporane, care a statu sub comand’a lui pe timpulu resboiului civile din Transilvani’a, în ani 1848/9, Sibiu, 1884.

28. Trei rapoarte de ale acelor prefecţi de legiuni româneşci cari în anul 1848/9au susţinut luptele cu insurgenţii unguri până la reintrarea trupelor imperiale în Transilvania, Sibiu, 1884.

29. Liviu Maior, 1849-1849. Români şi unguri în revoluţie, Bucureşti, 1998.

30. Gelu Neamţu, Revoluţia românilor din Transilvania 1848-1849, Cluj-Napoca, 1996.

31. Nicolae Bălcescu, Mişcarea românilor Ardeal la 1848 şi Puterea armată şi arta militară la români, Bucureşti, 1936 şi în Opere, vol. I, partea a II-a, Bucureşti, 1940.

32. Virgil Popescu-Râmniceanu, Istoria mişcării românilor din Ardeal în anii 1848-1849 după Părţi alese din Istoria Transilvaniei de G. Bărnuţiu, urmată de rapoartele prefecţilor de legiune Avram Iancu, Simion Balint, Axente Sever şi alte documente importante, Bucureşti, 1919.

33. Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitate naţională 1834-1849, 1967.

34. I.D. Suciu, Revoluţia de la 1848-1849 în banat, Bucureşti, 1968.

35. Boroş Ioan, Evenimentele revoluţiei de libertate din anii 1848-1849 desfăşurate în Lugoj, Lugoj, 1927.

36. V. Cheresteşiu, Adunarea Naţională de la Blaj, Bucureşti, 1966.

37. L. Loghin şi C. Ucrain, Aspecte militare ale revoluţiei de la 1848-1849 în Transilvania, Bucureşti, 1970.

38. Gh. Georgescu-Buzău, Revoluţia din 1848 în ţările române, Bucureşti, 1965.

39. C. Căzănişteanu, D. Berindei, M. Floresu, V. Nicolae, Revoluţia română de la 1848, Bucureşti, 1969.

40. Berindei Dan, Revoluţia română de la 1848, Bucureşti, 1969. Idem, L’an 1848 dans les pays roumains, Bucureşti, 1984. Idem, Revoluţia Română din 1848. Consideraţii şi reflecţii, Cluj-Napoca,1997.

41. Platon Gheorghe, Geneza revoluţiei române de la 1848, Iaşi, 1980.

42. Apostol Stan, Revoluţia română de la 1848. Solidaritate şi unitate naţională, Bucureşti, 1987. Idem, Revoluţia română de la 1848-1849, Bucureşti, 1992.

43. G.D. Iscu, Revoluţia română de la 1848-1849, Bucureşti, 1988.

44. Alexandru Papiu Ilarian, Istoria românilor di Dacia Superioară, I-II, Viena, 1851-1852; vol. III, publicat de Şt. Pascu, Sibiu, 1943.

45. George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă, vol. II, Sibiu, 1890.

46. A.D. Xenopol, Istoria românilor din dacia Traiană, ed. A III-a, vol. XII, Bucureşti, 1930.

47. N. Iorga, Istoria românilor, vol. IX, Bucureşti, 1938.

48. N. Iorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Bucureşti, 1915.

49. Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, Cluj, 1943.

50. Din istoria Transilvaniei, vol. II, Bucureşti, 196.

51. Istoria României, vol. IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1964.

52. Gh. Platon, Istoria Modernă a României, Bucureşti, 1985.

53. Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucureşti, 1965.

54. Iosif Sterca-Şuluţiu de Cărpiniş, Biografia lui Avram Iancu, Sibiu, 1897.

55. Ioan Georgescu, Avram Iancu. Crâmpeie din viaţa şi din vremea lui, Sibiu, 1922.

56. I. Lupaş, Avram Iancu, Cluj, 1924.

57. Gabriel Bălănescu, Avram Iancu, Bucureşti, 1943.

58. Al. Hodoş, Avram Iancu, regele munţilor, Bucureşti, 1943.

59. Horia I. Rusu, Avram Iancu¸ Bucureşti, 1966.

60. Pascu Ştefan, Avram Iancu. Viaţa şi faptele unui erou şi martir, Bucureşti, 1972.

61. Pompiliu Teodor, Avram Iancu în memorialistică, Cluj, 1972.

62. Marin Badea, Gheorghe I. Bodea, Avram Iancu în conştiinţa poprului român, Cluj-Napoca, 1976.

63. Marin Mihalahe, Avram Iancu, erou al cauzei naţionale, Bucureşti, 1992.

64. Florian Dudaş, Avram Iancu, eroul românilor, Oradea, 1993.

65. Ion Ranca, Valeriu Niţiu, Avram Iancu. Documente şi bibliografie, Bucureşti, 1974. Ioan Ranca, Avram Iancu, Târgu-Mureş, 1996.

66. Constantin P. Avram, Avram Iancu – măreţia demnităţii, Arad, 1999

67. Vezi Geo Bogza în “Contemporanul”, nr. 29 (1240) din 14 iulie 1972.

68. A.A. Mureşianu, Simion Brnuţiu în preajma Marii Adunări Naţionale a românilor din 3/5 mai de la Blaj, în “Transilvania”, 1921. G. Bogdan Duică, Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu, Bucureşti, 1924.

69. G. Bogdan Duică, Eftimie Murgu, Bucureşti, 1937. Tr. Topliceanu, Eftimie Murgu, un capitol din istoria politică naţională a banatului, Timişoara, 1938. I. Jivan, Eftimie Murgu, luptător al ţărănimii bănăţene pentru pământ, deva, 1848.

70. Victor Neuman, Vasile Maniu, Timişora, 1984.

71. V. Netea, Gh. Bariţiu. Viaţa şi activitatea sa, Bucureşti, 1966. R. Pantazi, Viaţa şi ideiile lui Gheorghe Bariţiu, Bucureşti, 1964.

72. Corneliu Albu, Al. Papiu Ilarian. Viaţa şi activitatea sa, Bucureşti, 1977.

73. I. Lupaş, Andrei Şagna, Sibiu, 1911.

74. Carol Göllner, Stephan Ludwig Roth, Bucureşti, 1966

75. Silviu Dragomir, Ioan Buteanu, prefectul Zarandului în anii 1848-1849, Bucureşti,1928.

76. T. Adrian Pascu, Ioan Axente Sever (1821-1906). Viaţa şi activitatea militantă, Cluj-Napoca, 1985.

77. Enea Hodoş, Simion Balint. Viaţa şi luptele lui în Munţii Apuseni ai Ardealului la 1849-49, Bucureşti,1913.

78. Ştefan Pascu, Alexandru Chioreanu alias Bătrâneanu şi rolul său în revoluţia românilor în anul 1848, Sibiu, 1939.

79. Paul Abrudan, Prefectul paşoptist Vasile Moldovan, Bucureşti, 1975.

80. S. Dragomir, Un precursor al unităţii naţionale, profesorul Ardelean Constantin Vivu, Bucureşti, 1929. V. Netea, Constantin Romanu Vivu, prefectul legiunii a XII-a în anii 1848-1849, Târgu-Mureş,1937.

81. Gh. Aghel, Nicolae Solomon, prefect de haţeg şi Hunedoara, în “Apulum”, X/1972.

82. Florin Salvan, Constantin Săcăreanu, conducătorul legiunii române a Ţării Bârsei, în “Studii şi articole de istorie”, XII/1972.

83, V. Borda, V. Dutcă, T. Rusu, Avram Iancu şi prefecţii săi, Târgu-Mureş, 1997.

84. M. Totu, P. Florea, P. Abrudan, Bărbaţi ai datoriei, 1848-1849 – mic dicţionar, Bucureşti, 1948.

85. Silvestru Moldovan, În Panteon. Mormintele marilor noştri bărbaţi de la 1848-1849, Sibiu, 1901. Florin Tucă, Constantin Ucrain, Locuri şi monumente paşoptiste, Bucureşti, 1988.

86. Silviu Dragomir, Studii privind istoria revoluţiei de la 1848, Clui-Napoca, 1989.

87. Revoluţia de la 1868 în ţările române. Culegere de studii, sub redacţia lui N. Adeniloaiei şi D. Berindei, Bucureşti, 1974. Revoluţia română din 1848-1849. Însemnătatea şi programul ei, Bucureşti, 1998.

88. Gh. Platon, Istoria modernă a României, Bucureşti, 1985, pag. 538.

89. Liviu Maior, 1948-1949. Români şi unguri în revoluţie, Bucureşti, 1998, pag. 7-9.

Diete naturiste
World Wide Inventors Association
Asociatia Inventatorilor Independenti
R&D Global Business Ventures LLC
mediator
banner
banner
banner
banner
Scientia
Produse naturiste
Descoperi
Inventika