Anii de început

Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae si Maria Brâncusi. Prima clasa primara o face la Pestisani apoi continua scoala la Bradiceni. Copilaria este marcata de dese plecari de acasa si ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, pravalii si birturi.

Dupa ce a urmat Scoala de Arte si Meserii în Craiova (1894 – 1898) vine la Bucuresti unde absolva Scoala de Belle-Arte în 1902. În timpul studentiei, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa “Bustul lui Vitellius” obtine “mentiune onorabila”, Cap al lui Laocoon din 1900 obtine medalia de bronz, iar Studiu din 1901, câstiga medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota realizeaza Ecorseu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare careia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrari va face ca Ecorseul sa fie folosit în scolile românesti de medicina, dupa ce se vor face câteva copii iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorseului în expozitia pe care o va organiza la sfârsitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.

În 1903 primeste prima comanda a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila care va fi instalata la Spitalul Militar din Bucuresti si reprezinta singurul monument public al lui Brâncusi din Bucuresti. Pleaca în 1904 la studii la München, dar dupa sase luni o porneste pe jos prin Bavaria, Elvetia pâna la Langres (Franta), de unde ia trenul pânâ la Paris. În 1905 reuseste la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucreaza în atelierul lui Antonin Mercié pâna în 1906 când, atingând limita de vârsta, paraseste scoala. Refuza sa lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, “Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu creste nimic).

 Opera
 
Poarta sarutului

SarutulExpune pentru prima data la Société Nationale des Beaux-Arts si la Salon d’Automne din Paris în 1906. Creeaza în 1907 prima versiune a Sarutului, tema pe care o va relua sub diferite forme pâna în 1940, culminând cu Poarta Sarutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriaza un atelier în Rue de Montparnasse si intra în contact cu avantgarda artistica pariziana, împrietenându-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe lucrul la Rugaciunea, o comanda pentru un monument funerar ce va fi expusa în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzau. În 1909 revine pentru scurt timp în România si participa la “Expozitia oficiala de pictura, sculptura si arhitectura”. Juriul Expozitiei, prezidat de Spiru Haret acorda premiul II ex aequo lui Brâncusi, Paciurea, Steriadi, Petrascu, Theodorescu-Sion. Colectionarul de arta Anastase Simu îi cumpara sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Darascu este achizitionat de Ministerul Instructiunii Publice.

Pâna în 1914 participa cu regularitate la expozitii colective din Paris si Bucuresti, inaugurând ciclurile Pasari Maiestre, Muza adormita, Domnisoara Pogany.

În 1914, Brâncusi deschide prima expozitie în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoaca o enorma senzatie. Colectionarul american John Quinn îi cumpara mai multe sculpturi, asigurându-i o existenta materiala prielnica creatiei artistice. În acelasi an ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncusi va pastra lucrarea în atelier si o va intitula Fântîna lui Narcis. În 1915 începe sa execute primele lucrari în lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în 1919 apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri dupa lucrari ale lui Brâncusi. Un an mai târziu participa la expozitia gruparii „La Section d’Or” în Franta, la expozitia gruparii „Arta româna” la invitatia lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada” unde semneaza manifestul intitulat Contre Cubism, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York apare în 1921 primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncusi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea sa realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Participa la o miscare de protest contra lui Andre Breton si în apararea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924 expune la Prima expozitie internationala a gruparii “Contimporanul” din Bucuresti. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, New York se deschide cea de-a doua expozitie personala a sa.

Noul nascutPâna în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncusi se desfasoara în toata amploarea ei. Operele sale de seama din ciclul Pasarea în vazduh, ciclul Ovoidului precum si sculpturile în lemn dateaza din aceasta perioada. În acelasi timp, Brâncusi participa la cele mai importante expozitii colective de sculptura din Statele Unite ale Americii, Franta, Elvetia, Olanda, Anglia.

În atelierul sau din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncusi si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o atmosfera româneasca. Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) are un numar important de lucrari ale lui Brâncusi, lasate prin testament mostenire României, dar acceptate cu bucurie de Franta, împreuna cu tot ce se afla în atelierul sau, dupa refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucarile lui Brâncusi dupa moartea sculptorului.

În România, în epoca zisa a realismului socialist, Brâncusi a fost contestat ca unul din reprezentantii formalismului burghez cosmopolit. Totusi, în decembrie 1956, la Muzeul de Arta al Republicii din Bucuresti s-a deschis prima expozitie personala Brâncusi din Europa. Abia în 1964 Brâncusi a fost “redescoperit” în România ca un geniu national si, în consecinta, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunostintei) fara sfârsit, Masa tacerii si Poarta sarutului a putut fi amenajat si îngrijit, dupa ce fusese lasat în paragina un un sfert de veac si fusese foarte aproape de a fi fost darâmat cu buldozerul si facut una cu pamântul de aceiasi ultra-zelosi ciraci ai guvernului român din anii 1950.

 Despre opera lui Brâncusi

Anii 1897 – 1906
La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncusi au constat mai ales din reprezentari clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 si 1907 este caracterizata de o acumulare sensibila cunostinte si îndemânare, dar si de cautarea a diferite solutii de modelare a materialelor. Dupa 1905, viziunea artistului a devenit mai clara si mai puternica. Ca o consecinta imediata, transformarea structurii operei sale a suferit o evolutie rapida, astfel încât, începând înca din 1907 reprezentarile antropomorfe încep sa cedeze locul sculpturilor care vor prefigura rapid Brâncusi de mai târziu, acela care va urma sa intre în constiinta universala.

Despre Brâncusi

Din 1963 pâna azi au aparut în toate partile lumii peste 50 de carti si monografii si mii de studii si articole despre Constantin Brâncusi, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial si chiar ca “unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). În 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: “Brâncusi a fost acela care a dat epocii noastre constiinta formei pure”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indica cu precizie influenta pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.

 Locul lui Brâncusi în sculptura

Constantin Brâncusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a vitalitatii formei, a creat unitatea dintre sensibil si spiritual. În opera sa, Brâncusi a oglindit felul de a gândi lumea a taranului român. Prin obârsia sa taraneasca, si-a aflat radacinile adânci ale operei sale în traditiile, miturile si functia magica a artei populare românesti. Brâncusi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacra a realitatii.

Figura centrala în miscarea artistica moderna, Constantin Brâncusi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinând simplitatea artei populare românesti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brâncusi. Opera sa a influentat profund conceptul modern de forma în sculptura, pictura si desen.

  Constantin Brâncusi despre opera sa

“Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu’ils qualifient d’abstrait est ce qu’il y a de plus réaliste, ce qui est réel n’est pas l’apparence mais l’idée, lessence des choses.”  “Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor.”

„Am slefuit materia pentru a afla linia continua. Si când am constatat ca n-o pot afla, m-am oprit; parca cineva nevazut mi-a dat peste mâini – Constantin Brâncusi ”

Constantin Brancusi – Bucuria de a fi :

Bibliografie
Dan Grigorescu, Brâncusi si secolul sau, Editura Artemis, Bucuresti, 1993
Mircea Eliade, Coloana infinita, piesa de teatru

Legaturi externe

ro Petre Tutea – O întâlnire cu Brâncusi (integral)
ro Trigemenea lui Brâncusi – Articol despre ansamblul de la Tg. Jiu
ro Sit monografic Brâncusi
ro Cronologie si câteva galerii pe un sit dedicat artelor plastice
en pagina Brâncusi pe situl muzeului Noguchi – Isamu Noguchi a fost asistentul lui Constantin Brâncusi în 1927
fr Reconstituirea Atelierului Brâncusi – Cronologie, studii si diverse materiale multimedia pe situl centrului Georges Pompidou din Paris
fr “Cu pasul prin Paris” – Copia dupa comanda originala a lucrarii “Sarutul” în cimitirul Montparnasse la Paris, divizia 22, (la stânga intrarii chiar la capat), pe mormântul unei tinere rusoaice.
ro Documentar Brâncusi – Eseu despre Constantin Brâncusi al Cleopatrei Lorintiu

Data: 28.11.2023