Jacques-Yves Cousteau (n. 11 iunie, 1910, Saint-André-de-Cubzac, Franta; d. 25 iunie 1997, Paris) a fost un ofiter francez, oceanograf, explorator al vietii subacvatice, care a devenit cunoscut în întreaga lume în calitate de comandant al navei Calypso.

Tineretea si începutul carierei

Fiu al unui avocat international, nepot al unui notar din Bordeaux si frate al unui scriitor colaborationist în timpului celui de-al doilea razboi mondial – Pierre-Antoine Cousteau, Jacques-Yves Cousteau a descoperit marea pe coastele mediteraneene din aproprierea Marsiliei, unde locuia familia sa. În 1930, dupa terminarea studiilor pregatitoare la prestigiosul Collège Stanislas de Paris, a intrat la scoala Navala din Brest, devenind ofiter canonier. La Toulon, unde activa pe nava “Condorcet”, Cousteau a avut ocazia de a avea primele experiente submarine, datorita prietenului sau, Philippe Tailliez. În 1936, acesta din urma îi împrumuta ochelarii submarini Fernez, care anticipau mastile de scafandru moderne. Cousteau apartinea de asemenea de serviciul de informatii al marinei franceze, titlu în virtutea caruia va fi trimis în misiune la Shanghai si în Japonia) (1938, precum si în URSS (1939).

S-a casatorit la 12 iulie 1937 cu Simone Melchior, cu care va avea doi copii, Jean-Michel Cousteau (1938) si Philippe Cousteau (1940), care vor participa si ei la aventura Calypso.
Inventia scufundarilor submarine moderne (1943)
Anii celui de-al doilea razboi mondial sunt decisivi pentru istoria scufundarilor. Dupa armistitiul din 1940, familia Simone si Jacques-Yves Cousteau se refugiaza la Megève, unde leaga o relatie de prietenie cu familia Ichac, care locuia si ea acolo. Jacques-Yves Cousteau si Marcel Ichac partajau aceeasi dorinta de a descoperi marelui public locuri necunoscute si inaccesibile: primul dintre ei, lumea acvatica, cel de-al doilea, marile înaltimi montane. Cei doi vecini au obtinut împreuna, la egalitate, premiul întai al Congresului de Les film documentar din 1943, pentru primul film submarin france: Par dix-huit mètres de fond, turnat anul precedent. În anul 1943, s-a turnat filmul Epaves, ocazia cu care Cousteau si ingenerul Émile Gagnan au inventat scafandrul autonom modern. Era vorba despre îmbunatatirea si modernizarea unor inventii din Secolul XIX (Rouquayrol et Denayrouze), respectiv debutul Secolului XX (Le Prieur). Brevetul pe care l-a co-înregistrat pentru aceasta ivnentie l-a pus la adapost din punct de vedere financiar pentru tot restul vietii sale.

Pastrand legaturi cu lumea anglo-saxona (si-a petrecut o parte a copilariei în Statele Unite si vorbea curent engleza) si cu militari francezi din Africa de Nord, Jacques-Yves Cousteau, a carui vila “Baobab” de la Sanary (Var) se gaseste fata în fata cu vila “Reine” a amiralului Darlan, decide sa întreprinda o operatiune de comando împotriva serviciilor de spionaj italiene în Franta, motiv pentur care va primi mai multe decoratii militare pentru fapte de razboi [1]. În aceasta epoca, se distanteaza de fratele sau, Pierre-Antoine, un “antisemit al penei”, redactor al ziarului colaborationist Je suis partout, si care va fi condamnat la moarte în 1946.

Bibliografie
Jean-Michel Cousteau, Tatal meu, capitanul Cousteau (neutilizata în articol)
Radu Anton Roman, În Delta cu Jacques-Yves Cousteau (neutilizata în articol)
Alexandru Marinescu, Jacques Yves Cousteau. Amiralul adancurilor (neutilizata în articol)

Note
^ Bernard Violet: Cousteau, Fayard, Paris 1993, ISBN 2-213-02915-6