Se iau ideile unor oameni, se ambaleaza la firma S.C. Mercur S.A. din Oradea, se obtin brevetele de inventator pe numele unuia dintre cercetatori sau pe numele firmei, se castiga medalii de aur si argint la Saloanele de inventica de la Bruxelles 1999 respectiv Geneva 2000. Apoi se adauga aplauze, fotografii, felicitari si… atat. Proiectele raman undeva ingropate in niste dosare, le vad cei din Ministerul Apararii, dar nu reactioneaza sau le preiau altii partial, iar inventatorii adevarati raman cu buza umflata. Suntem doar in Romania si, vorba lui Mircea Badea, asta ne ocupa tot timpul! Aceasta e soarta multor inventatori romani si a inventiilor lor.

Fizicienii Fanica Mircea si Dumitru Tuclea sunt doua astfel de exemple. Cei doi au lucrat la proiectarea unor materiale pentru o vesta antiglont deosebita, au confectionat un arzator care reduce substantial con sumul de gaze, au dezvoltat o serie de experimente privind anizotropia si multe alte proiecte importante.

Inventatorii sunt acel soi rar de oameni cu idei atat de indraznete incat schimba viata semenilor in asemenea mod incat acestia din urma, dupa ce s-au obisnuit cu inventia, nici nu mai concep sa traiasca altfel decat beneficiind de pe urma ei. Asa a fost cu telefonul lui Alexander Graham Bell, la fel cu becul lui Thomas Edison si exemplele curg rauri in istoria inventicii mondiale.

Exista insa si destui inventatori romani pe care istoria i-a cunoscut si recunoscut de-a lungul vremii, dupa cum si astazi avem inventatori romani ale caror inventii au obtinut apreciere mondiala, au proiecte de o mare utilitate, dar raman aproape anonimi fiindca nu exista sponsori, autoritatile nu sunt interesate, proiectele mor undeva prin sertarele prafuite ale unor institutii, prototipurile prind patina timpului in vreun cotlon de fabrica la marginea vreunui oras romanesc mai rasarit.

Fizicienii Fanica Mircea si Dumitru Tuclea au lucrat la mai multe proiecte in cadrul grupului de cercetare de la S.C. Mercur S.A. din Oradea, societatea obtinand cu ajutorul acestui colectiv condus de fizicianul Fanica Mircea o serie de brevete si medalii la saloanele de inventica din Vest. Dumitru Tuclea si Fanica Mircea sunt doi dintre fizicienii romani pasionati de stiinta si progres, oameni care s-au incapatanat sa nu plece in strainatate atunci cand au primit invitatia din partea unor institutii prestigioase din Occident crezand ca pot face ceva aici, in tara natala. Au facut, dar regreta si acum naivitatea de a spera ca vor reusi sa lupte cu birocratia si interesele din Romania.

Incarcati cu documente, fotografii si medalii, cei doi ne-au prezentat cu mandrie una dintre cele mai interesante inventii ale lor: materialele ceramice pentru veste si blindaje antiglont, create in anul 1997. “Ideea a plecat de la mine. Eu inainte de a lucra pentru societatea Mercur am lucrat pentru Institutul de Cercetari Metalurgice si acolo incepuse sa se abordeze problema vestelor antiglont si a materialelor pentru blindare. Am plecat de acolo, fiindca nu existau toate facilitatile necesare unui asemenea proiect, si am propus ideeea celor de la Mercur S.A., iar aceasta ne-a finantat proiectul, Fanica Mircea fiindu-ne sef de colectiv. Intrucat societatea ne-a platit corect si ne-a facut rost de tot ceea ce aveam nevoie, spre deosebire de cei de la institut, am reusit sa le-o luam inainte.

Astfel, am realizat placa pentru vesta antiglont din ceramica speciala si, la blindajul pentru masini militare, am adaugat niste protectii suplimentare: protectia pentru neutroni si cea pentru raze infrarosii. Un asemenea blindaj ar fi fost compus din placi ceramice, la care se adau ga straturi alternative de parafina (neutronii lenti sunt absorbiti in parafina, iar cei mai rapizi trec mult mai greu), la care se mai adauga straturi succesive de folie de aluminiu care reflecta total orice tip de radiatie infrarosie sau laser. Am participat la expozitia de la Bruxelles in anul ’97 si, pe numele societatii Mercur, am obtinut medalia de bronz”, spune fiz. Dumitru Tuclea. Pretul unei placi ceramice pentru vesta antiglont ajunge undeva la 300-400 de dolari, adica nu cu mult peste pretul vestelor facute de americani. De acest gen de veste si blindaje antiglont s-au interesat la Salonul de inventica de la Bruxelles polonezii si rusii, dar cum nu s-a reusit atragerea unui partener care sa supravegheze fluxul tehnologic, nu s-au incheiat contracte in acest sens. “Din partea romana, Ministerul Apararii a spus pas! Motivele respingerii: nu avem bani pentru inzestrare si pentru cercetare. In Irak au cumparat, insa, veste de la americani. Pana la urma, de veste s-a ocupat Institutul de Cercetari Metalurgice, ei au prins un contract, insa in ceea ce priveste blindajele, aici chiar ne-au suparat autoritatile militare: noi am propus sa blindam cu placile noastre cu ceramica, parafina si aluminiu TABurile romanesti. Le-am spus ca incercam macar unul, il facem noi pe cheltuiala noastra si, daca le place cum am blindat trasportorul, continuam. Ne platiti ce am facut si continuam. Am fi crutat viata multor soldati de-ai nostri care au murit in Irak si Afganistan exact datorita acestor transportoare neblindate suficient. Pare-se ca nu au inteles.”

Sursa:www.revistaflacara.ro
10.10.2009
Alice-Claudia Gherman, Octavian Tibar si arhiva Fanica Mircea