Argamum – importantă piesă de puzzle a unui eficient sistem defensiv

Ne putem da seama de îmbătătoarea vrajă care i-a cuprins pe greci atunci când au ajuns la ţărmurile pontice, după numărul mare de aşezări, cetăţi şi porturi pe care le-au întemeiat în Dobrogea. Şi putem retrăi sentimentul la întoarcerea dintr-o excursie pe care am efectuat-o în Grecia. Cu cât delta devine mai aproape, parcă natura se plictiseşte să mai stea ascunsă după stânci şi iese, curajoasă, să zburde.

La sfârşitul sec. VII a. Chr., aceiaşi greci milesieni care au întemeiat Histria, au poposit pe ţărmurile unui golf al Pontului Euxin (malul apusean al vechiului golf Halmyris – azi mal al Lacului Razim), întemeind primul oraş al ţării noastre – oraşul antic Orgame – devenit Argamum în timpul stăpânirii romane. Orgame este menţionat în scrierile lui Hekataios din Milet în sec. VI a. Chr.

Pe malul apusean al golfului Halmyris se află un alt golf mai mic, cu o deschidere de 7,5 km, în a cărui curbură se află azi localitatea Sălcioara şi pe al cărui cap drept – Capul Dolojman – a fost ridicată Cetatea Orgame.

În anii 1909 şi 1918 apar primele menţiuni a sitului antic de la Capul Dolojman, în lucrările lui R. Netzhammer. Cercetările arheologice începute în perioada interbelică şi întrerupte în 1932, au fost reluate în 1965 la iniţiativa Institutului de Arheologie din Bucureşti, ca răspuns la sesizările privind intenţia deschiderii unei cariere de piatră (prin detonare) pe acest amplasament. În anul 1961, cu prilejul publicării unui important document epigrafic histrian, Vasile Pârvan sugera identificarea ruinelor de la Capul Dolosman cu toponimul antic Argamum, cunoscut din chorothesia Histriei (sec. II p. Chr.). În primele secole ale stăpânirii romane (după sec. I p. Chr.), iesirea la mare a fost blocată de sedimente iar lacul de apa dulce Razim a inundat o parte din fâşia îngustă de teren, dând astfel naştere insulei Bisericuţa, pe care au fost identificate urmele unei alte fortificaţii romane.

După anul 1965, atenţia arheologilor s-a focalizat asupra zonei alcătuită din cetatea romano-bizantină, înconjurată de o incintă de piatră construită la începutul sec. IV p. Chr., circumscrisă la sud şi nord-vest de două valuri de apărare din pământ, cu şanţuri în faţă. Din anul 1988, cercetările se extind asupra necropolei greco-romane care mărgineşte la nord-vest şi vest întreaga zonă fortificată. Necropola romano-bizantina a cetăţii a ocupat zona locuită anterior (sec. I a.Chr. – IV p.Chr.), în afara sistemului defensiv. Limita de vest a necropolei este marcată de o bazilică paleocreştină mononavată descoperită în ultimii ani. Ultimele cercetări au fost întreprinse între anii 1998-2003 la tronsonul de colţ N-V al fortificaţiei romano-bizantine (sec. VI p. Chr.), anexele bazilicii 2 (sec. V-VI p. Chr.) şi bazilica 1 (sec. VI p. Chr.).

Situl de la Argamum mai este denumit şi Comoara de la Dolojman. Istoricii au descoperit urme de locuire ale coloniştilor milesieni mai vechi cu o sută de ani faţă de cele de la Histria. Aici au fost scoase la iveală vestigii unicat în vestul Pontului Euxin: un complex funerar impresionant datând din secolul VII a. Chr., unde a fost înmormântată o persoană de vază din prima generaţie de colonişti, împreună cu obiecte de mobilier şi ceramică specifică culturii egeene,  o bazilică paleocreştină datând din primele decenii ale sec. I p. Chr, care are amenajări subterane unicat, monedele vârf de săgeată – confecţionate din bronz – aveau două muchii şi nu erau folosite ca arme ci ca obiecte de schimb, delfinaşi olbieni, lingouri de bronz sub forma mamiferelor marine. Un edificiu masiv numit pretoriu demonstrează că Orgame – Argamum era o mare cetate şi pe vremea grecilor şi în perioada romană.

Pe capul stâng al golfului – Capul Iancina – a fost descoperit un turn, datat de epocă romano-bizantină (sec. IV-VI p. Chr). Aflându-se la 5 km N-E de satul Sălcioara, acest turn a fost înregistrat în Repertoriul Arheologic Naţional la localitatea Sălcioara. Toate descoperirile referitoare la zona arheologică Argamum sunt înregistrate la localitatea Jurilovca – situl arheologic Argamum aflându-se la o distanţă de cca. 4 km V de limita localităţii Jurilovca.

Însă, pe vremea întemeierii cetăţii-port Orgame, localităţile Sălcioara şi Jurilovca nu existau. Grecii milesieni nu au întemeiat doar cetatea ci şi Portul Orgame – având în vedere comerţul cu grâne, peşte sărat, miere, susţinut între traci şi cetăţile-metropolă greceşti – şi se poate presupune faptul că instalaţiile portuare ale cetăţii ar fi fost amplasate într-o zonă mai protejată, evitându-se construirea acestora în apropierea cetăţii – situată chiar la intrarea în golf, într-o poziţie expusă dar strategică pentru o fortăreaţă.

În luna februarie a.c. mi-am focalizat atenţia asupra dealului poziţionat la 2 km faţă de poarta de V a Cetăţii Argamum şi la 2.6 km N-E de localitatea Jurilovca. Poziţia acestui deal este esenţială din punct de vedere tactic, aflându-se la o distanţă mai mică de 150 m de malul golfului, în apropierea cetăţii. Acest deal este în întregime fortificat cu două rânduri de ziduri de incintă: una de formă ovală iar cealaltă de formă circulară. Zidurile au o formă crenelată în plan orizontal şi sunt deosebit de masive – au o grosime de 4 m (pentru comparaţie: la Alba Iulia, Cetatea Alba Carolina are ziduri formate din cărămidă, piatră de carieră sau ruinele cetăţii romane, grosimea lor fiind la bază 3m, iar la vârf 1,20 m, Cetatea de Scaun a Sucevei – Fortul Muşatin – are ziduri groase de 2 m, la Braşov, Bastionul Soldisch – zidurile din cărămidă au grosimea de 2 m şi înălţimea de 10 m, Bastionul Postăvarilor are ziduri de 3 m grosime, iar la Bastionul Ţesătorilor, zidurile au o grosime de 3 m la bază şi 1,50 m la vârf).

Forma circulară a zidului de incintă seamănă izbitor de mult cu cea a construcţiei înregistrată la Sălcioara drept turn; diferă însă mărimea: diametrul construcţiei de pe deal este de aproape 90 m, faţă de cei 60 m ai turnului. Se poate presupune că cetatea, dealul fortificat şi turnul ridicat pe Capul Iancina formau un sistem defensiv, extins la întregul golf. Această ipoteză este susţinută de alte trei descoperiri.

Prima se referă la Capul Iancina. În afara turnului, se pot observa alte fortificaţii pe întreaga suprafaţă a capului – formate din acelaşi zid cu formă particulară (crenelat în plan orizontal), atât în interior cât şi pe malul lacului, pornind de la Capul Iancina, urmând conturul malului, spre Enisala.

A doua este reprezentată de alt deal fortificat, aflat la o distanţă de 1,3 km V de primul, spre localitatea Jurilovca, pe a cărui creastă se poate observa un tronson de zid de fortificaţie – aceaşi formă crenelată – cu o lungime de aproape 50 m, care, prin curbură, sugerează forma ovală.

Iar a treia este reprezentată de un întreg lanţ de fortificaţii: zid rectangular cu grosime de 5 m, având încorporat două turnuri – cu diametrele de 25 m şi 18 m, care se continuă spre curbura golfului cu zid de formă crenelată.

Suprafaţa întărită a celor două dealuri şi a diverselor fortificaţii ţesute în jurul lor este de peste trei ori mai mare comparativ cu cea protejată de zidul de incintă romano-bizantin a Cetaţii Argamum. Iar dacă în acest sistem integram şi suprafeţele fortificate aflate pe Capul Iancina, avem o viziune asupra eficacităţii tactice a întregului ansamblu.

Nu se ştie încă locul în care a funcţionat Portul Argamum înaintea blocării drumului spre mare, însă, pornind de la poziţia strategică a celor două dealuri şi de la mulţimea şi varietatea fortificaţiilor ridicate în jurul lor, ţinând cont de faptul că această suprafaţă fortificaţă este încadrată în dreapta de Cetatea Argamum şi în stânga de fortificaţiile ridicate pe Capul Iancina, am emis o ipoteză personală referitoare la amplasarea anticului Port Argamum, în dreptul dealurilor fortificate.

În anii 60’, guvernul proletar avea intenţia să transforme în piatră spartă Capul Dolojman, şi o dată cu el Cetatea Argamum; în prezent solicitarea ICEM Tulcea de excludere a suprafeţei ocupate de sit de la reconstituirea propietăţilor agricole, conform Legii 19/1990, a fost ignorată de Comisia Judeţeană, ceea ce înseamnă că în continuare terenul este înregistrat cadastral sub formă de parcele arabile şi păşune.

De-a lungul anilor, o mare parte din fortificaţiile dealurilor au dispărut în fundaţiile caselor din cele două localităţi aflate în apropierea siturilor arheologice. Azi, prin exploatarea suprafeţei sitului, propietarii contribuie la degradatea continuă a monumentelor vechi de două milenii şi jumătate. Ce prevede viitorul primului oraş din România?

Autor: Pintilie Stefan-Cristian
02.05.2010

Întreaga mea recunoştinţă şi consideraţie se îndreaptă către  domnul Iordan Stavar, Director al Worldwide Independent Inventor Association – Washington D.C, coordonatorul platformelor www.inventatori.ro, www.worldwideinvention.com, şi www.inventions-license.com. Fără sprijinul constant şi încrederea acordată, aceste descoperiri n-ar fi ajuns la cititorii interesaţi.