Mitologia OZN privind presupuse colaborari secrete intre guvernul SUA si extraterestri a fost intretinuta, mai ales prin anii optzeci, si de cateva personaje pitoresti, cu o certa carisma. Unul dintre acestia este Milton William (Bill) Cooper, subofiter in Air Force. El afirma ca in perioada 1970-73, pe cand lucra pentru comandamentul flotei militare din Pacific, a avut acces la doua materiale: Raportul nr.13 al proiectului Grudge/Blue Book si un rezumat privind operatia „Majority” (care ne duce, cu gandul la grupul oficial ultrasecret MJ-12, pentru gestionarea relatiilor cu extraterestrii). in „Raportul 13” s-ar fi gasit date privind prabusiri de OZN-uri, cadavre recuperate, extraterestri vii, fotografii ale aterizarii din 1964 de la baza Holloman etc.

Ar fi patru rase de extraterestri cu care suntem in contact. Ei ar veni din zonele: Orion, Pleiade, Betelgeuse, steaua lui Barnard si Zeta Reticuli. Adevaratul proiect M-12 ar fi fost declansat cu sprijinul marii finante mondiale si a unor societati oculte. Iata-ne astfel in plina teorie a conspiratiei. O alta persoana, numita Bill English, ofiter de contrainformatii in cadrul „Beretelor Verzi”, afirma si el ca a vazut Raportul 13 Grudge/Blue Book, un material de 624 pagini, realizat aparent in 1953 si adus la zi in 1969. Raportul era Strict Secret si continea observatii semnificative de OZN-uri, aterizari, intalniri apropiate, rapiri, sechestrari de persoane, OZN-uri prabusite si recuperarea resturilor, analiza acestora etc.

Cooper si English sustineau ca in 1964, la intalnirea de la baza Holloman, s-a incheiat o intelegere prin care extraterestrii promisesera un aport de tehnologie, in schimbul permisiunii de a rapi oameni in vederea unor experiente. in virtutea aceleiasi intelegeri, guvernul american urma sa construiasca un numar de baze subterane in care sa fie gazduiti extraterestri, impreuna cu navele lor, si unde sa aiba loc schimburile de informatii tehnologice. Marelui public nu trebuia sa i se divulge nimic despre toate acestea.

Cooper afirma ca in 1972 extraterestrii se gaseau deja in sase baze subterane ale armatei din SUA: in New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, in Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, in acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.

Aviatorul John Lear a declarat, incepand din 1987, ca detine informatii ca guvernul SUA a vandut rasa umana unor extraterestri care ne vor raul, confirmand in buna masura cele spuse de Bill Cooper. Lear, fiul unui faimos inventator si constructor de avioane, nu era un fitecine. El a zburat cu peste 160 de tipuri de avioane, a participat la mai multe misiuni CIA, a doborat, de repetate ori, recorduri de viteza si era singurul pilot din lume care detinea toate tipurile de certificate de zbor eliberate de Federal Aviation Administration.

Lear sustinea ca in laboratoarele subpamantene multietajate de la Dulce-Archuleta, din nordul statului New Mexico, dar si in alte baze din Nevada, New Mexico etc., se afla mii de extraterestri, care efectueaza experimente sinistre pe oameni si pe animale, intre care crearea unor mutanti sau hibrizi intre fiinte umane si extraterestre. Tot acolo ar trai un mare numar de specialisti pamanteni, inchisi probabil pentru totdeauna. in 1979, la baza Dulce, ar fi izbucnit chiar o revolta, inabusita in sange de venetici.

Conform lui Lear, intre 1979 si 1983, grupul MJ-12 a inceput sa-si dea seama de greseala facuta. Rapirile erau mult mai nume-roase decat se convenise, in schimb tehnologiile primite erau simple surogate, foarte departe de performantele vehiculelor si ale armelor de care dispuneau extraterestrii. in consecinta, guvernantii au luat decizia realizarii unor arme defensive, prin care pamantenii sa poata distruge navele venite din Cosmos. Acesta ar fi fost adevaratul mobil al programului Initiativa de Aparare Strategica „Razboiul Stelelor”, nicidecum apararea contra rachetelor nucleare sovietice.

Declaratiile lui Lear au fost intarite de William (Bill) Hamilton, fost angajat Air Force, ca si de un oarecare „Thomas C.”, ofiter al serviciilor de informatii, care sustinea ca fusese fotograf in laboratorul subteran de la Dulce, dar si de un individ cu pseudonimul Jasson Bishop, care pretindea ca a facut parte din personalul bazei. S-au gasit si alte persoane care au sustinut ca ar fi lucrat la aceasta baza, cot la cot cu „cenusiii”…

Referatul Nr.4

Din ciclul Realismul Stiintific si Religios de Dr.Ing.Ioan Micu
Referatul Nr.1 Vechimea Sistemului Planetar al Soarelui
Referatul Nr.2 Creatia si Evolutia regnului animal si vegetal pe Pamint
Referatul Nr.3 Viata si Genotipul Biofizic al Modelului Om
Referatul Nr.4 Bazele Extraterestrilor pe Terra
Referatul Nr.5 Pioneratul si Tehnica Pioneratului Omenirii
Referatul Nr.6 Potopul de apa si Lumea Antica
Referatul Nr.7 Calendarul Biblic si Omul Prezentului
Referatul Nr.8 Apocalipsa biblica si Omul viitorului

Continuam sa va supunem atentiei si in acest referat concluziile unei istorii ipotetice desprinsa din decriptarea textului biblic cu ajutorul calculatoarelor folosind similitudinea dintre evenimentele descrise in textul biblic si vazute prin premonitie de catre profeti, transmise generatiilor sub prestare de blestem pentru a crede si nu cerceta si raportarea acelor evenimente la repere cunoscute din zilele noastre. Este desigur o ipoteza ca multe altele ceeace va vom prezenta in acest referat din care tehnologia Civilizatiei Noastre si nu numai, ar avea multe de invatat.

Cu mai bine de 12.000 in urma, doua supercivilizatii extraterestre din Sistemul Solar, la inceput jupiterienii si mai tirziu martienii, au inceput prospectarea ecosistemului pamantean in vederea colonizarii. Alegerea locatiilor pentru realizarea primelor capuri de pod terestre  a avut cateva caracteristuici comune ca de exemplu: zone montane inalte care favorizau comunicatiilor la mari distante si care asigurau o oarecare protectie naturala impotriva faunei salbatice de pe pamant, cum au fost muntii Taurus Interiori din Turcia de astazi pentru jupiterieni si muntii Anzii Interiori din America de Sud pentru matieni. O alta caracteristica de baza in alegerea locului aterizarilor, a fost prezenta lacurilor situate la mari altitudini, lacul Van din muntii Taurus pentru jupiterieni si lacul Titicaca din muntii Anzi pentru martieni, intrucat apa lacurilor a permis instalarea unor  tabere lacustre , a unor  orase lacustre pneumatice  usoare, compuse din barci si case (corturi) pneumatice.

1. Baza JUPITERIANA
Studiind de la mari inaltimi pamantul, jupiterienii au hotarat sa construiasca un  cap de pod  pentru aterizari si pentru a incepe colonizarea Pamantului in Muntii Taurus din Turcia de astazi, zona geografica de cam 90.000km2, cuprinsa intre meridianele 39 si 42 longitudine estica si paralele 38 si 41 latitudine nordica, unde se gasesc si lacurile Van si Sevan.Alegera acestei zone montane cu varfuri ce depasesc deseori 3.000 de metri, asezata pe o axa ce leaga actualele orase Erzurum si Elazig, avea la baza marea bogatie in minereuri complexe de aur si argint, in minereuri de cupru si de crom, zona relativ apropiata de terenurile petrolifere ale Arabiei si Marii Caspice, vezi Fig.15

Principiul de baza al tehnologiei vectoriale jupiteriene a fost Trapulsia (Tragerea), practic principiul  Farfuriilor Zburatoare  (textul biblic le spune simplu,  lighiene ).Trimiterile bibliografice din textul biblic, atesta ca baza Jupiteriana (gradina Edenului sau raiul terestru), era compusa dintr-o Zona agricola cu sediul cam in jurul actualului oras Elazig, la sud de cotul raului Murat si la est de varsarea acestui rau in fluviul Eufrat, nu departe de izvoarele fluviului Tigru si un Centru de Cercetare in apropierea orasului Erzurum, cam intre izvoarele raurilor Arasu care curge spre Est si Karasu care se indreapta spre Vest. Zona agricola, era dezvoltata undeva inspre campiile Iordanului, iar Centrul de Cercetare, baza propriu-zisa, cuprindea o zona restrinsa,  la izvoarele celor patru rauri (referire la bazinul hidrografic al izvoarelor fluviilor Tigru si Eufrat dar si al raurilor Arasu si Karasu).

In Centrul de Cercetare, au fost realizate adevarate minuni terestre pentru acele vremuri. Cu masa de “boi jupiterieni”, de creaturi in laboratoarele jupiteriene, adevarati roboti biologici, asexua(i si tampiti, au construit in prima faza o HIDROCENTRALA deosebit de ingenioasa: era o construc(ie inalta din schelet de lemn, pe raului Karasu inspre izvoare cu un picior pe un mal al raului si cu unul pe celalalt mal. Apa care curgea pe sub constructie, punea in mi(care o ROATA din lemn, ca roata morilor de apa cunoscute noua, care antrena un GENERATOR ELECTRIC, adus in subansamble de pe Jupiter.

Scheletul din lemn al hidrocentralei era deosebit de inalt pentru acele vremuri si avea diferite etaje cu camere de lucru. Pe varful cladirii erau montate ANTENE pentru comunicatii cu radarele care urmareau aterizarile verticale, montate pe varful muntilor Taurus Interior, varf inalt de 3650 metri, antene actionate de generatoare eoliene de curent electric. Spectacolul de lumina (i muzica oferit de aceasta adevarata minune a Pioneratului Omenirii, avea sa fie intrerupt in curind. Fii pamantului si fiarele lor salbatice au atacat Centrul de Cerceatare si au distrus scheletul din lemn al hidrocentralei……………………………carte in curs de aparitie

www.inventatori.ro