Ce sa intelegem prin SFARSITUL TIMPULUI

Argumentatia lui Scott Rabalais

(10 Ian. 2009)

Ati auzit vreodata ca timpul nu este real? Cum sa fie asta adevarat? Secundele se transforma in minute, minutele in ore, orele in zile si asa mai departe.Timpul pare la fel de real ca si rasaritul si apusul soarelui si ca anotimpurile. Noi urmarim calendarele si ceasurile, inregistram istoria si abia asteptam viitorul. In constiinta separarii, timpul este o realitate. Gandirea lineara dicteaza un trecut, prezent si viitor ca puncte de referinta la o linie a timpului.

Masurarea timpului se bazeaza pe doua puncte de referinta separate, pe care sa le notam cu A si B. Sa presupunem ca acum este punctul A si ca peste cinci minute ne plasam in punctul B. Noi percepem timpul in constiinta separarii datorita faptului ca mintea creaza un ,,acum’’ si un ,,atunci’’, adica A si B. Similar, noi vedem limite in jurul obiectelor, sau spatiu intre ele, ca functie a perceptiilor noastre duale.Asa ar putea exista un aici si un acolo.Totusi, atunci cand perceptia se face din constiinta unitatii, nu exista nici o separare, si, de aceea, distanta creata intre acum si atunci (timpul) si intre aici si acolo(spatiul) dispare. Pentru a arata timpul ca o functie a constiintei separarii, sa dam exemplul unei calatorii lungi cu masina.

Ati condus vreodata foarte mult pe autostrada, poate pierdut in vreun vis, si dintr-o data sa realizati ca ati parcurs cativa kilometri fara perceptia timpului? Este ca si cum v-ati fi mutat din punctul A in punctul B, intr-o clipa. Din perspectiva voastra, nu a existat experienta timpului, chiar daca ceasul arata altceva. In constiinta unitatii, trecutul si viitorul, care sunt de fapt create in constiinta separarii, se prabusesc in acum. Orice incercare de a experimenta disparitia timpului in constiinta separarii (in 3D) se va dovedi a fi zadarnica; este ca si cum cineva ar incerca sa vada cerul din interiorul unei cutii de pantofi. Doar atunci cand dati la o parte capacul si iesiti afara din cutie puteti observa cerul fara limite.

Noi toti am auzit expresia ”timpul zboara cand ai preocupari ’’. Dar atunci cand sunteti intr-adevar atenti la ticaitul ceasului, timpul pare ca se misca foarte incet.Timpul chiar isi schimba viteza? Ceea ce se schimba cu adevarat este perceptia timpului sau concentrarea asupra timpului. Aparent, timpul se misca incet cand suntem concentrati asupra lui si pare ca se accelereaza atunci cand nu mai suntem constienti de el.

”Viteza” timpului poate creste atat de mult astfel incat poate deveni inexistent cand experimentam constiinta unitatii. Conceptul timpului este profund gravat in constiinta separarii. Cand ne nastem, se inregistreaza data nasterii, pe care o sarbatorim apoi in fiecare an. Folosim timpul ca referinta pentru a ne trezi in fiecare dimineata, pentru a incepe si incheia programul de lucru, si pentru compara rezultatele unor probe sportive. Programe sunt peste tot – pentru autobuze, pentru televizor si orarele scolare. Si lista poate continua la nesfarsit, conceptul de timp regasindu-se in orice activitate. Si, in timp ce folosirea conceptului de timp este benefica, la nivelul constiintei separarii, in unicitate el apare fara sens.

De cate ori ne intoarcem in trecut sau ne ingrijoram despre viitor? Ideea ca mintea sesizeaza un moment in afara momentului de acum (trecut sau viitor) creaza un abis interior, o tensiune dominanta in constiinta separarii.

Vreti sa aratati mai tineri, sa va simtiti mai bine? Iesiti din constiinta separarii si intrati in constiinta unitatii. Cand intram in constiinta separarii, imbatranim. In constiinta unitatii, nu exista timp, deci nu mai putem imbatrani. Aceasta este ideea de baza aflata in spatele teoriei ca meditatia incetineste imbatranirea, deoarece cel care se adanceste in meditatie experimenteaza constiinta unitatii. O concluzie utila: cei nerabdatori, cei dominati de ingrijorari, cei stresati de termene in care sa obtina anumite rezultate, IMBARANESC mult mai repede de cat cei ponderati, mai intelegatori, mai calmi si mai concilianti cu viteza de derulare a evenimentelor. Cei care se ingrijoreaza, traiesc toate acele emotii dense ale constiintei separarii.

Alte concepte care au tangenta cu trecerea timpului sunt : plictiseala, nerabdarea, asteptarile, istoria, predictiile, regretele, vina si asa mai departe.

Trecutul si viitorul trebuie eliberate pentru a experimenta infinitul in acum. Toti am auzit atentionarile celor care citesc in destin ca sfarsitul timpului este aproape. Asta este interpretata ca auto-distrugerea lumii, cand majoritatea dintre noi ar merge in iad, putini fiind cei care ar intra pe poarta Raiului. Adevarul este ca in Noua Era care sta sa inceapa, constiinta separarii nu mai functioneaza, iar timpurile unicitatii vor constitui esenta vietii si evolutiei umane. Aceasta este adevaratul sens al sfarsitului timpului.

Sursa: http://cornucopiaofconsciousness.blogspot.com (C.M.)