Arhitectul Dante Bini este autorul unuia dintre cele mai originale proiecte de urbanism din istorie, care consta in constructia unei piramide de 12 ori mai mare decit Marea Piramida de la Giza in largul Golfului Tokyo. Daca va fi vreodata pus in aplicare, proiectul va fi cea mai mare constructie de pe Pamint.

Structura prezentata in proiect este atit de grandioasa, incit nu vor putea fi folosite materialele cu care s-au obisnuit inginerii, ci unele revolutionare, de sute de ori mai usoare si mai rezistente, obtinute cu ajutorul nanotehnologiei. Problema resurselor umane este exclusa din start, pentru ca arhitectul Dante Bini a revolutionat lumea arhitecturii prin inventarea unor sisteme de cladiri ce se construiesc singure, in timp-record.

Principiul care sta la baza acestor constructii consta in baloane imense peste care se toarna beton, dupa care se umplu cu aer inainte ca betonul sa se intareasca. In citeva ore se poate construi o cladire suficient de mare pentru mall-uri, scoli, spatii de birouri, hoteluri sau orice altceva. In acest mod, piramida se poate construi singura, bucata cu bucata, cu costuri minime.

Proiectul a fost prezentat pe larg in cadrul programului Inginerie extrema, prezentat de canalul Discovery.

Perimetrul fundatiei deasupra pamintului va avea aproximativ 2.800 de metri. Aria fundatiei va fi de 8 kilometri patrati, iar aria infrastructurii, de peste 25 de kilometri patrati. Primele etaje, de la 1 la 4, vor fi destinate blocurilor de locuinte, birourilor, magazinelor si altor cladiri de acest tip, iar incepind cu nivelul 5, pina la 8, vor exista spatii destinate laboratoarelor de cercetare, parcurilor si spatiilor de distractie. Peste 50 de kilometri patrati vor fi ocupati de blocuri care in total vor acumula 240.000 de apartamente in care vor putea locui 750.000 de persoane. Inaltimea fiecarui nivel este de aproximativ 250 de metri (toate cele opt etaje vor avea aproximativ 2.000 de metri inaltime). Structura va fi compusa din 55 de piramide de dimensiuni mici.

Problema spatiului este rezolvata din start, pentru ca proiectul nu concureaza cu spatiul urban din una dintre cele mai aglomerate si inghesuite capitale ale lumii, in care spatiul este practic cel mai pretios bun. Costul chiriilor pentru spatiul din interiorul piramidei ar depasi anual zece miliarde de dolari. Unul dintre punctele forte ale acestui proiect il constituie scheletul sistemului de transport alcatuit din 86 de mile de tuburi orizontale si diagonale din sticla si otel care conecteaza „nodurile”. Acestea formeaza un sistem de transport mai mare decit reteaua de metrou din San Francisco. Nu vor exista masini, iar oamenii (si robotii) se vor deplasa cu ajutorul sistemelor ecologice de transport in comun ultrarapid, conduse de roboti.

Nanotehnologia pe baza de carbon implicata in constructia scheletului si stratul de film fotovoltaic de sustinere vor face posibila captarea energiei solare. Alte surse de energie ar putea fi valurile oceanice, vintul si chiar algele marine, care se vor inmulti ingrijorator din cauza incalzirii globale.

ScienceLine.ro – iulie 2007