Chile, Noua Zeelandă, Japonia – trei din cele patru colţuri ale plăcii tectonice a Pacificului au fost lovite, în ultimul an, de cutremure devastatoare. A rămas San Francisco!

Specialiştii spun că, atunci când un astfel de fenomen extrem se petrece într-un capăt al unei plăci tectonice, replica la extremitatea opusă e o chestiune de săptămâni sau luni.

Imaginea aproape insuportabilă a uriaşei tragedii din Japonia ne aminteşte cu brutalitate că existenţa noastră pe Pământ nu poate fi gândită decât într-o relaţie de profundă dependenţă de natură. Orice-ar fi însemnând aceasta: forme de relief, întinderi de apă, plăci tectonice sau condiţii meteorologice.

Iar când natura decide că nu mai suntem bineveniţi, totul poate fi o chestiune de secunde şi de un dramatism apocalptic.

Imaginile zgârie-norilor din Tokyo care se clatină ca nişte copaci, ale valurilor care aruncă de colo-colo vapoare ca pe nişte bărci de hârtie, ale oraşelor japoneze rase de pe faţa Pământului şi ale oamenilor pravaliţi în faţa certitudinii morţii sunt prezente în vieţile noastre de aproape o săptămână. Dar, în acelaşi timp, ne amintesc alte dezastre asemănătoare care s-au petrecut în ultima perioadă. Şi toate sunt îngrijorător legate unele de altele geographic, geologic şi topografic.

Unul este cutremurul distructiv din Pacific din la sfârşitul lui februarie, care a făcut ravagii în Noua Zeelandă. El s-a petrecut la aproximativ un an după devastatorul seism de magnitudine 8.8 din Chile

Japonia, Noua Zeelandă, Chile – toate cele trei fenomene extreme se leagă, într-un fel sau altul, de rupturile de falii şi de plăcile tectonice din Pacific. Oamenii de ştiinţă spun că seismele tind să se formeze în ciorchine: un fenomen tectonic major într-un capăt al unei mari plăci tectonice este urmat, săptămâni sau luni mai târziu, de un altul, în cealaltă extremă a aceleiaşi plăci.

S-au produs deja trei cutremure catastrofale în trei din cele patru colţuri ale plăcii Pacificului: în nord-vest, acum câteva zile (Japonia), în sud-vest (Noua Zeelandă)- luna trecută şi în sud-est, acum un an (Chile)! A rămas una singură încă neatinsă: cea din nord-est, mai exact zona San Francisco!

Această succesiune de evenimente este, acum, un subiect important de dezbatere pentru geologi şi alţi oameni de ştiinţă. Toate cele trei cutremure devastatoare din ultimul an sunt percepute acum ca un potenţial factor decanşator al unor alte astfel de fenomene. Iar teama îşi face déjà simţită prezenţa pe coasta de vest a Americii. Un loc în care oamenii sunt bântuiţi încă de amintirea cutremurului de acum 100 de ani care a dat naştere faliei San Andreas şi care a distrus San Fancisco din temelii.

Sursa:www.libertatea.ro
Data:17 Martie 2011