Ciobanesc german

Ciobanescul german este o rasa de câine care se presupune ca a aparut prin domesticirea lupului. Consideratia are în vedere asemanarile aspectului general. Literatura de specialitate mentioneaza folosirea acestui câine din vremuri stravechi de catre ciobanii germani, rasa prezentând variabilitate mare sub raportul însusirilor morfologice de la o regiune la alta, adaptânduse conditiilor de clima si climaterice fie modificându-si talia, viteza de miscare pentru zonele de câmpie, fie având o talie mai mare pentru cei cu origine montana. S-a constatat ca au existat împerecheri numeroase între câinii ciobanesti si lup, descendentii fiind domesticiti si utilizati pentru paza.

“Spre sfârsitul secolului al XVIII-lea se constata aceeasi neuniformitate a materialului biologic pâna la expozitia din anul 1899 de la Karlsruhe, unde s-a constituit “Asociatia câinilor Ciobanesc german”. Initiatorii si promotorii acestei asociatii au fost A. Meyer, capitan de cavalerie, si Max von Stephanitz, care a fost ales si primul presedinte al forului nou constituit.”(1)

Generalitati

Ciobanescu german este raspândit la ora actuala aproape în întreaga lume fiind preponderent utilizat pentru paza si protectie dar si pentru alte activitati având în vedere calitatile pe care le are. Constitutia sa este robusta, cu oase puternice, personalitate fizica si psihica bine conturata. Capul este mare, dar proportionat, cu forma usor alungita spre trufa, fara a fi ascutit. Fruntea este lata, usor convexa, cu stopul lin, botul puternic, cu buzele ce se închid foarte corect. Maxilarele puternice, cu dinti masivi, ce se închid în “foarfeca”. Ochii migdalati, au dimensiuni medii, forma usor oblica, privire vioaie si inteligenta. Urechile sunt potrivit dezvoltate, purtate vertical, cu vârfurile relativ ascutite si foarte mobile. Trunchiul este lung cu greabanul usor evidentiat, cu spatele si salele relativ drepte, dar oblice antero-posterior, coastele bine arcuite, lungi si oblice, flancurile scurte. Crupa este lunga, usor oblica, bine îmbracata în musculatura. Membrele sunt drepte, paralele, cu osatura puternica, proportionale cu dezvoltarea corpului. Chisita trebuie sa fie de lungime medie, puternica si mobila. Mobilitea chisitei este extrem de importanta la acesta rasa, deoarece contribuie la elasticitata si rezistenta în alergare. Labele membrelor sunt mici, de forma rotunda si bine închise,cu falange bine arcuite, unghii scurte si puternice. Coada este stufoasa si lunga, purtata arcuit si în jos, cu ultima vertebra ajungând la încheietura jaretului sau chair mai jos. Parul la aceasta rasa poate fi lung, scurt, sau mijlociu si aspru. Culoarea este extrem de variata, fiind acceptata o gama larga de nuante si culori, dintre ele: culoarea neagra sau neagra cu desen carcteristic, nuante maronii, roscate, galben, gri-fier, cenusiu, lupie sau chiar alba.

Caracterul: câinele este docil, atasat pâna la moarte de stapân. Este usor de educat pentru ca marea lui placere este sa faca pe placul stapânului. Este linistit si usor de abordat, întelegator si încrezator în stapân. Este un cavaler care va va însoti pretutindeni cu eleganta, echilibrat afectiv, foarte ager, iute si cu reactii tipice câinilor de paza si protectie. Se adapteaza rapid situatiilor neprevazute. Educarea lui necesita fermitate din pareta stapânului, dar nu suporta tratamentele dure sau brutale. (2)

Alimentatia

Hrana este specifica carnivorelor, ratia va fi stabilita conform activitatii zilnice.În acest sens se impune mentionarea ca acesta specie nu valorifica resturile menajere sau alimente cu continut ridicat în celuloza. Alimentele utilizate sunt de origine animala si vegetala. Dintre cele de origine animala: carnea de vita, gaina, gâsca, pui, oaie si miel(în cantitati nu foarte mari), mai putin carne de porc, (aceasta se recomanda totusi ca adaos la hrana câinilor cu munci grele, sau paza îm medii cu temperaturi scazute, în cantitati reduse si sub control medical); Subprodusele de abator, organele, oasele sub forma de praf, laptele si derivatele lui, ouale, grasimile animale cu exceptia soricului de porc, care este interzis, deoarece la nivelul ficatului poate produce alergii si în cele din urma leziuni grave. Carnea de peste se poate administra dezosata. Carnea de vânat este acceptata în alimentatia ciobanescului german. Alimente de origine vegetala: orezul, pâinea, pastele fainoase, fâina de cereale, grâul, arpacasul, morcovii, cartofii, zaharul, salata, spanacul, fasolea verde, telina, prazul, uleiurile vegetale. Se pot include pasta sau tocatura, conservele, mezelurile desi nu sunt recomandate în mod special. Nu se recomanda fasolea uscata, varza si conopida, iar cartoful se va administra fara sa constituie un component de baza. Ocazional câinele poate consuma fructe, mere, pere, prune, struguri, caise, acesta se pot adauga cu succes la fierberea mâncarii, dar nu în cantitate mare. Este de preferat ca hrana administrata sa fie bine fiarta, pentru a ajunge la stadiul de terci, iar ratia obisnuita sa contina atât produse din carne, cereale, legume, lactate, oua si uneori fructe. Zaharurile si produsele zaharose trebuiesc administrate cu prudenta producând carii dentare si obezitate. Hrana poate fi administrata în doua tainuri, dimineata si seara, dimineata administrându-se 60% din cantitatea totala. Hranirea femelelor care alaptaza se va face în trei tainuri îmbogatindu-se alimentatia în saruri si vitamine(3)

oli întâlnite

Boli infectioase: bruceloza, leptospiroza, salmoneloza, septicemia noilor nascuti, tuberculoza, tetanosul;

Boli virotice: jigodia, rabia, boala lui Aujeszky, hepatita contagioasa, parvoviroza, gastroenterita virotica cu herpes-virus, virozele pulmonare.

Boli parazitare: cestodoze, nematodoze, arachnoentomoze, scabie, parazitismul cu capuse, parazitimsul cu purici, micoze cutanate.

Boli medicale: ale aparatului digestiv, ale aparatului respirator, ale aparatului urinar, boli ale sistemului nervos, boli ale pielii, boli de nutritie, fracturi osoase, rani, traume, arsuri(4)

Surse bibliografice

Ioan Buc,Elena Cristea,Ciobanescu German (Câinele lup), Crestere, educatie , dresaj, Editura Ceres, Bucuresti, 1998.