Dobrogea – Noi sanctuare dedicate Soarelui

De pe ţinutul de unde Soarele îşi începe călătoria pe bolta cerească, vizitând meleagurile ţării noastre, vin cele mai noi descoperiri referitoare la venerarea discului solar: cinci sanctuare dedicate acestui cult.
În luna martie a.c., urmărind şirul fortificaţiilor ridicate de romani pe malul vechi al Dunării cu scopul protejării anticului drum danubian, atenţia mi-a fost atrasă de localitatea Seimeni. Situată la mai puţin de 10 km de Cetatea Axiopolis, fondată de către regele de origine greacă a Traciei, Lisimach, localitatea Seimeni este menţionată pentru prima dată în jurul anului 1600. O parte dintre soldaţii domnitorului Constantin Şerban s-au răsculat împotriva lui şi au trecut Dunărea. Aceşti soldaţi se numeau seimeni, şi se pare că au întemeiat localitatea cu acelaşi nume. Însă, dovezile arheologice susţin că alţi locuitori au fost fermecaţi de frumuseţea malului dunărean, cu multe secole în urmă: în sudul localităţii a fost descoperită o aşezare din perioada Latene.

Descoperirile efectuate la începutul anului prezintă un fapt surprinzător: soldaţii fugari au întemeiat noua localitate exact peste un superb sanctuar tracic sau geto-dacic. De fapt, o bună parte din sanctuar a fost distrus prin construirea caselor şi de către factorii de mediu (lacul), întreaga zonă fiind supusă eroziunii.
Cel mai cunoscut sanctuar de la noi din ţară închinat cultului solar este cel de la Sarmisegetuza, în cadrul căruia “Soarele de andezit” are un diametru de 7,1 m. Comparativ cu acesta, sanctuarul de la Seimeni se prezintă cu 58 de discuri, posibil din lespezi de piatră, fiecare disc având diametrul de 20 m. Într-un singur disc ar încăpea o întreagă gospodărie: casă, curte şi anexe. Discurile sunt separate între ele de ziduri cu grosimea de 4,3 m, însă, există şi discuri grupate câte două. Pe unul din discuri, având o poziţie centrală (întreg ansamblul are formă ovală), se observă o formă spiralată, o posibilă rampă către zeul suprem.

La mai puţin de 25 km de Seimeni se află localitatea cu nume parcă predestinat să însoţească primul sanctuar descoperit la altarul Zeului Soare: Mireasa. Cununa îi este împodobită cu patru cochete discuri cu diametrul de … 28 m, amplasate pe malul unui pârâu.
Alaiul nu se lasă aşteptat: nu trebuie decât să ne îndreptăm privirile spre sudul Dobrogei. Acolo unde apele mării pătrund insistent până la poalele dealurilor, răcorindu-le, se află două localităţi apropiate, Vîrtop şi Albeşti. Un mic râu se strecoară vioi printre pliurile dealurilor, pierzându-se în sclipirile golfului. Este martor mut al mileniilor de istorie şi încă mai păstrează ecourile incantaţiilor izvorâte de pe platourile misterioase ale celor două sanctuare , odată cu apa izvoarelor.

Din sanctuarul situat la limita de est a localităţii Vîrtop se mai pot observa 2 discuri cu diametre de 20 m, încadrate de ziduri, iar din cel situat între localităţile Vîrtop şi Albeşti se mai observă 8 discuri, două dintre ele cu diametre de 24 m, restul având diametre de 20 m.

Însă descoperirile nu se opresc aici, localitatea Albeşti prezentând o nouă surpriză: două discuri masive cu diametrul de 28 m, descoperite în sudul localităţii, indică locul unui alt sanctuar închinat cultului solar.
Prin amplasarea sanctuarelor pe cursuri de apă (la Seimeni – pe malul Dunării, la Mireasa – pe malul unui pârâu, la Vîrtop şi Albeşti – pe malul Râului Albeşti) se confirmă ipoteza conform căreia geţii adorau apele. Strabon a scris despre “gura sacră” a Istrului, unde geţii îşi desfăşurau activităţile culturale, iar în a sa Geografie, relatează despre muntele cu peştera lui Zalmoxis, socotit sfânt împreună cu râul care curge pe lângă el.

Dio Cassius ne spune că Decebal ar fi ascuns tezaurul statal sub albia râului Sargeţia, după ce a deviat cursul apei şi l-a readus apoi în albia iniţială. Se certifică natura religioasă a obiectelor de sub apă, care au căpătat virtuţi sacre, prin faptul că Traian a dăruit zeilor un corn aurit de bou – un rhyton – luat din tezaurul dacic.
Legenda Sargiţiei, existentă cu mult înaintea lui Decebal – regele Audeleon, în povestea scrisă de Diodor din Sicilia, a îngropat comoara sub râul Sargenţia – întăreşte mitul apei vii, curgătoare, în care se pot practica îmbăieri rituale cu rol de purificare.
Dovada importanţei religioase a cultului solar în Dobrogea este dimensiunea sanctuarelor descoperite – cel de la Seimeni are o suprafaţă de aproximativ 500.000 mp, cât şi densitatea lor – pe o distanţă de 70 km există nu mai puţin de cinci sanctuare dedicate acestui cult.
Această carte dobrogeană, citită doar pe jumătate, mai are multe mistere de elucidat, iar viitoarele explorări ale acestor situri arheologice vor dezveli cu siguranţă enigmatice surprize.

Autor: Pintilie Ştefan-Cristian
19.04.2010

Întreaga mea recunoştinţă şi consideraţie se îndreaptă către  domnul Iordan Stavar, Director al Worldwide Independent Inventor Association – Washington D.C, coordonatorul platformelor www.inventatori.ro, www.worldwideinvention.com, şi www.inventions-license.com. Fără sprijinul constant şi încrederea acordată, aceste descoperiri n-ar fi ajuns la cititorii interesaţi.