Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sarbatorit pe 24 februarie. Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul românesc al sarbatorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sarbatoare a iubirii. Probabil ca 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primaverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, pasarile îşi cauta cuiburi, iar omul trebuia sa participe şi el la bucuria naturii.

Entitate mgica asemanatoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferentiaza de blajinitatea Sfântului Valentin din traditia catolica, fiind un barbat chipeş, un neastâmparat şi un navalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un petitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care tine tot anul, aşa cum şi pasarile “se logodesc” în aceasta zi.

În aceasta zi satele româneşti rasunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele saruta fetele. Sunt multe credintele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea ca cine participa la aceasta sarbatoare avea sa fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febra, şi ca Dragobetele îi ajuta pe gospodari sa aiba un an îmbelşugat. Îmbracati de sarbatoare, fetele şi flacaii se întâlneau în fata bisericii şi plecau sa caute prin paduri şi lunci, flori de primavara. În sudul României (Mehedinti), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburatorit, urmarite de câte un baiat caruia îi cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl placea, îl saruta în vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregatesc pentru toamna.

Nici oamenii mai în vârsta nu stateau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau sa aiba grija de toate orataniile din ograda, dar şi de pasarile cerului. În aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile ramaşite de zapada, numita zapada zânelor, iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru înfrumusetare şi pentru diferite descântece de dragoste.

O alta traditie spune ca Dragobetele a fost transformat într-o buruiana, numita Navalnic, de Maica Precista, dupa ce nesabuitul a îndraznit sa îi încurce şi ei cararile.

Mitologia romaneasca