In antichitate, oamenii isi curatau rufele la raurile din apropierea locuintelor: intindeau hainele pe bolovani si le frecau cu nisip mai dur. Afla care este evolutia sistemelor de spalat haine din vechime si pana astazi.

Evolutia conceptului de intretinere a rufelor

In vechime, ziua de spalat rufe era cu totul diferita fata de cum arata astazi. Spalatul rufelor era invariabil echivalent cu efort fizic sustinut, mai ales, din partea femeilor. Utilizarea spalatorului metalic de rufe, a paletelor si a periilor, precum si manipularea unei cantitati mari de rufe ude reprezenta un procedeu obositor si care necesita foarte mult timp.
Sapunul, factorul “chimic” din procesul de spalare a rufelor, a castigat popularitate abia in secolul al XV-lea. Folosirea sa avea ca scop, dincolo de curatarea urmelor de murdarie de pe rufe, pastrarea lor cat mai aproape de starea initiala si obtinerea de rufe curate, albe si parfumate. Criterii ca “fin” si “pufos” nici nu intrau in discutie.
In urma cu doar 200 de ani, nici macar igiena nu devenise un subiect de interes general. Abia spre mijlocul secolului al 19-lea, o serie de epidemii (inclusiv holera si febra tifoida) au generat un interes masiv asupra subiectului igienei si au dus la implementarea unor campanii ample de educare a publicului, inclusiv in ceea ce priveste igiena corecta a hainelor. In consecinta, fierberea si netezirea hainelor cu un fier de calcat fierbinte au devenit practici comune in randul populatiei, ambele avand ca scop unic eliminarea bacteriilor.

Intretinerea rufelor inainte de 1900

Chiar si la jumatatea secolului XX, spalatul rufelor implica o munca fizica solicitanta. “Ziua cea mare” era invariabil precedata de o serie de pregatiri, care implicau colectarea si trierea rufelor murdare, urmate de pregatirea vaselor, a galetilor, a spalatoarelor manuale si a cosurilor de rufe. Mai departe, gospodinele trebuiau sa adune lemne si carbune pentru a face focul si a incalzi apa. De cele mai multe ori, rufele trebuiau puse la inmuiere in apa cu o noapte inainte. Abia a doua zi, aceleasi rufe trebuiau fierte, curatate manual cu sapun, prin frecarea de tabla metalica a spalatorului, iar apoi clatite si puse la uscat.

1900 – Aparitia primei masini de spalat, cu cuva din lemn

La inceputul secolului XX, aparitia masinii de spalat a revolutionat conceptul de intretinere a rufelor.

Miele a fost cel care a introdus prima masina de spalat In 1901. Ideea de la baza inventiei a plecat de la separatoarele de unt produse de catre companie inca de la infiintarea sa. In ambele cazuri, componenta principala era reprezentata de cuva din lemn de stejar, a carei suprafata era prevazuta cu caneluri pentru a stimula actiunea mecanica asupra rufelor. Pentru a obtine spuma de detergent, un agitator din lemn cu patru palete a fost pozitionat in centrul cuvei, fiind actionat cu ajutorul unui levier atasat de peretele lateral al cuvei si fixat dedesubtul acesteia. O valva de scurgere de la baza cuvei permitea eliminarea apei cand procesul de spalare se incheia.

Pe parcursul anilor urmatori, seria de inovatii a continuat, prin introducerea de componente noi sau Imbunatatirea celor existente, avand ca rezultat final cresterea eficientei masinii de spalat. Printre imbunatatiri s-au numarat introducerea agitatorului din otel, a unui storcator manual, precum si diverse alte imbunatatiri la nivelul sistemului de transmisie.
Anul 1914 a marcat introducerea pe piata a primelor masini de spalat cu motor electric. Noua tehnologie, insa, a devenit cu adevarat cunoscuta si folosita la scara larga abia dupa Primul Razboi Mondial, cand din ce in ce mai multe locuinte au fost conectate la reteaua de electricitate.

Anii ‘30 si masina de spalat cu cuva metalica

Primele masini de spalat cu cuva metalica au aparut incepand cu 1930. Acestea erau prevazute cu o cuva din cupru, precum si un agitator si un storcator din aluminiu. Pentru protectia motorului, acesta era amplasat intr-un spatiu separat, sub cuva masinii. Motoarele puteau fi alimentate atat de la o sursa de curent alternativ, cat si continuu. Primele masini de spalat, pe baza de curent alternativ, puteau fi conectate la acelasi circuit folosit pentru iluminarea locuintei. In majoritatea cazurilor, electromotoarele puteau fi pornite doar cu ajutorul unui volant sau a unei manivele. Introducerea primei masini de spalat cu cuva metalica a fost doar premisa pentru introducerea unor elemente care sa asigure incalzirea apei din cuva. Acest lucru avea sa se intample, insa, abia dupa al Doilea Razboi Mondial.

Sursa:www.goodhomes.ro
Data:04 Iulie 2011