Jucăriile sunt obiecte create în general pentru a reda la scară redusă realitatea şi a oferi copiilor miniaturi reprezentative ale lumii adulţilor. Jucăriile pot constitui un liant al relaţiilor dintre copii şi chiar un suport moral oferit copiilor ca indivizi. Cu toate acestea şi unii adulţi dar şi unele animale nedomesticate se mai joacă cu jucăriile.

Există jucării pentru fiecare din stadiile de dezvoltare a copilului. Astfel, copiii mici au jucării de obicei din cauciuc sau alt material elastic, care nu pot fi ingerate cu uşurinţă. Cu cât copilul este mai mare, cu atât jucăriile destinate lui sunt mai complexe.

În comerţul cu jucării una din dilemele întâlnite este cine alege jucăria: copilul sau adultul? Pentru copil jucăria preferată este aceea care reflectă cel mai bine visurile şi aspiraţiile lui, dorinţele sale de a fi mare, de a imita sau reproduce lumea înconjuratoare; pentru părinte imupulsul educaţional de a transmite valorile sale copilului se îmbină cu dorinţa de a-i oferi ceea ce i s-a refuzat în copilărie.

Jucăriile mai pot fi clasificate şi după vârsta şi sexul copiilor cărora le sunt destinate, tipul de materiale folosite (lemn, materiale plastice, textile, metale), modul de funcţionare (mecanice, electronice) etc.

Un băiat cu o roată. Roatele erau populare în multe culturi.

Mamiferele tinere adesea se joacă cu diferite obiecte, mai ales că pot transforma orice lucru, până şi mâncarea, într-o jucărie. Este evident că istoria jucăriilor este la fel de veche ca istoria umanităţii. Printre jucăriile Indiei Antice, găsite de arheologi se numără căruţe de jucărie şi fluiere în formă de pasăre.

Cele mai vechi jucării erau făcute din materiale găsite în natură, ca beţe şi lut. Mii de ani în urmă, copiii egipteni se jucau cu păpuşi din piatră cu peruci. În Grecia Antică şi Roma Antică, copiii se jucau cu păpuşi făcute din ceară sau teracotă, beţe, arcuri cu săgeţi şi yo-yo-uri.

Cum tehnologia a evoluat, şi jucăriile au evoluat, devenind din ce în ce mai complexe. Înainte jucăriile erau făcute din lut, beţe şi iarbă. Astăzi sunt făcute din plastic, cauciuc sau chiar metal. În ziua de azi sunt de asemenea produse în masă şi vândute pe toată suprafaţa globului. În primii ani din deceniul al XIX-lea, existau deja păpuşi care puteau spune “mama”. Mai târziu au apărut păpuşile care puteau spune fraze mai complexe; apoi au apărut păpuşile care efectiv răspund interacţiunilor copilului şi chiar vocii copilului.

Jucăriile sofisticate pot chiar recunoaşte vocea “stăpânului”, răspunde la ea folosind sute de fraze pre-programate. Altele pot efectiv comunica cu alte jucării sau chiar recunoaşte vizual obiecte.

Dezvoltarea copilului
Jucărie pentru adolescenţi şi adulţi: pendulul lui Newton

Jucăriile, la fel ca jocul, îşi au rolul bine-definit atât pentru oameni cât şi pentru animale. Ele sunt sursă de distracţie dar sunt şi educative. Jucăriile stimulează creativitatea. Scopul este dezvoltarea inteligenţei şi perspicacităţii copilului, pentru a-l pregăti pentru viaţa de adult.
Răţuşca de cauciuc este o jucărie des întâlnită la copiii mici, atunci când fac baie.

Una din cele mai simple jucării, setul de blocuri de lemn este una din cele mai bune jucării pentru dezvoltarea minţii. Jucăriile ca mingea sau coarda învaţă copiii despre relaţiile spaţiale cu celelalte obiecte, despre relaţia cauză-efect sau relaţia acţiune-reacţiune.

Jucăriile pentru bebeluşi adesea folosesc sunete şi culori vii pentru a se distinge. Prin joaca cu jucăriile, bebeluşul învaţă să recunoască figurile şi culorile şi prin repetiţie, îşi exersează memoria. Jucăriile de asamblare le dă copiilor libertatea de a-şi crea propriile jucării.

Jucăriile educaţionale pentru copiii şcolari includ probleme de gândire, un puzzle, o metodă de rezolvare a problemelor sau o formulă matematică. Jucăriile pentru adolescenţi sau pentru adulţi sunt din ce în ce mai complexe, ele explică fenomene fizice, relaţii matematice sau alte subiecte din materia învăţată în şcoală/liceu.
Acesta este un tanc de jucărie cu o telecomandă. În general băieţii se joacă cu astfel de jucării chiar dacă şi unora din fete le-ar putea face plăcere să se joace cu acestea.

Sexul copilului

Despre jucăriile cum ar fi păpuşile Barbie şi tancurile de jucărie de multe ori se spune că sunt mai potrivite fetelor sau mai potrivite băieţilor. Cercetătorii au arătat că până şi copii de 18 luni prezintă preferinţe în ceea ce priveşte jucăriile în funcţie de sexul lor.

Totuşi, jocul cu jucăriile destinate celuilalt sex poate avea consecinţe mai puţin plăcute, astfel încât băieţii care se joacă cu păpuşile riscă să devină mai târziu nişe bărbaţi sensibili şi nepregătiţi pentru ce îi aşteaptă, pe când fetele care se joacă cu jucării destinate băieţilor riscă să devină mai târziu femei severe sau dure. Statisticile arată că din ce în ce mai mulţi băieţi se joacă cu jucării pentru fete, dar în ultima vreme şi fetele au început să treacă la jucăriile pentru băieţi.

Jocuri de asamblare

Aceste jocuri sunt formate din piese asamblabile cu care copiii îşi pot crea cu uşurinţă propriile jucării. Piesele sunt de diferite forme şi culori, astfel încât să se îmbine cât mai bine cu celelalte piese. Unele piese sunt piese simple, altele au ataşate roţi (pentru construirea vehiculelor), altele au agăţătoare, altele pot avea şi alt fel de “accesorii”.

Astfel de seturi de jucării exersează vederea copilului în spaţiu dar şi perpsicacitatea acestuia.

Păpuşi, animale de pluş, miniaturi, vehicule

Păpuşile şi animalele de pluş sunt printre cele mai populare jucării, deşi ele prind mai bine copiilor mai mici. În general fetele preferă păpuşile şi bebeluşii de jucărie iar băieţii animalele de pluş dar mai ales vehiculele. În ziua de azi, păpuşile încep să semene cât mai mult cu persoanele reale, ca de exemplu celebra Barbie şi “iubitul” ei, Ken. Păpuşile sunt de obicei miniaturi ale unor persoane adevărate, chiar dacă păpuşile reprezentând bebeluşi sunt de multe ori în mărime naturală. Se face de multe ori diferenţa dintre o păpuşă şi o figurină de acţiune. Figurina este făcută de obicei din plastic sau este semi-metalică şi de foarte multe ori imită personajele din desenele animate Figurinele ca Action Man sunt destinate cu precădere băieţilor iar păpuşile sunt destinate cu precădere fetelor.

Jucăriile de pluş păstrează aceleaşi caracteristici: Au urechi mari şi un nas pronunţat, de multe ori zâmbesc sau râd, pentru a bine-dispune copilaşul atunci când plânge sau este trist. Animalul cel mai des reprezentat de jucăriile de pluş este ursul. Este cunoscut popular sub denumirea de ursuleţ (din engleză: teddy-bear). Alte animale reprezentate de jucăriile de pluş sunt: câinele, iepurele, şoarecele, leul.

Copiii se joacă cu vehiculele de jucărie încă din vechi timpuri, când grecii făceau căruţe cu două roţi de jucărie.  Maşinuţele de jucărie din ziua de azi seamănă din ce în ce mai mult cu cele reale, iar multe din ele vin împreună cu piste sau străzi din plastic destinate lor.

Puzzle

Jocurile de puzzle sunt seturi de piese, de obicei de formă neregulată, asemănătoare cu cea din figura alăturată. Fiecare piesă conţine o “bucăţică” dintro imagine. Scopul jocului este ca copilul să reconstituie imaginea originală îmbinând piesele de puzzle.

Un alt tip de puzzle este tăbliţa cu 15 numere (aşa-numitul 15-puzzle). La începutul jocului, pe o plăcuţă păratică, 15 plăcuţe pătratice cu numere de la 1 la 15 sunt puse în dezordine, pe 4 rânduri şi 4 coloane. Scopul jocului este să se aducă tăbliţele în poziţia în care cele 15 numere sunt în ordine crescătoare (1, 2, 3, 4, 5, … , 14, 15), pe tablă fiind disponibil un loc liber, cu aceeaşi suprafaţă ca plăcuţele, pentru a permite jucătorului să mute plăcuţele.

Jocuri problemă
Cubul lui Rubik

Astfel de jocuri pun la încercare ingeniozitatea şi perspicacitatea copilului; aceste jocuri pun copilul în faţa unei dileme, astfel încât inteligenţa lui să fie pusă la încercare.

Cubul lui Rubik este unul din cele mai populare jucării problemă. El consistă dintrun cub a cărui feţe sunt împărţite în câte 9 pătrate mai mici, în 6 culori: roşu, galben, albastru, verde şi alb. Coloanele şi rândurile se pot roti, astfel încât poziţiile pătratelor mici să se modifice. Scopul jocului este aducerea potrivirea culorilor pătratelor mici astfel încât fiecare faţă să aibă numai pătrate de o anumită culoare. Deci la finalul jocului, cubul Rubik va avea o faţă complet roşie, una galbenă, una albastră, una verde şi una albă. Totuşi, rezolvarea cubului lui Rubik este destul de dificilă deoarece se pot realiza 43 252 003 274 489 856 000 de combinaţii diferite.

Jucării pentru sport şi aer liber

Cea mai cunoscută jucărie pentru aer liber este mingea. Aceasta prinde cel mai bine la băieţi; pentru fete există coarda, adică o sfoară mărginită care este învârtită concomitent de două fete în aceeaşi direcţie, una ţinând de un capăt, cealaltă de celălalt capăt, urmând ca cea de-a treia să sară coarda atunci când aceasta se apropie de sol.

O altă jucărie pentru aer liber este roata: o jucărie extrem se simplă, destinată copiilor mici. Înainte era o simplă bucată de sârmă în formă de cerc. Până în ziua de azi, roata a evoluat mult: nu mai este din sârmă ci din plastic şi acum are şi spiţe.

Jucării pentru confecţionări

Astfel de jucării sunt pentru copii practici; sunt educative şi nu doar distrează copilul dar îl şi învaţă să ţeasă, să coasă, să deseneze, etc. Ele stimulează creativitatea copiilor şi sunt foarte educative.

Siguranţa jucăriilor

Multe state impun producătorilor de jucării să inscripţioneze pe spatele jucăriilor unele avertismente cu privire la riscul ingerării sau al inflamării jucăriilor. Mulţi copii mici adesea îşi aduc jucăriile la gură sau chiar le mestecă. Pentru cazurile în care aceştia ingerează părţi mici din jucării, acestea sunt verificate periodic pentru a se determina dacă jucăria poate sau nu poate otrăvi copilul.