Redare a ordinii universale, prin OM

Orice cunostinta practica ce este pusa in relatie cu descoperirea unei taine, fie ca se numeste astrologie, chiromantie si altele asemenea, are la baza de obicei un sistem sau altul de simboluri, cunoasterea carora este accesibila doar unor persoane alese, initiate in aceasta taina.

Acelasi lucru se poate spune si despre celulele corpului uman, pe care noi le-am studiat din copilarie. Foarte multe lucruri despre ele ne sint necunoscute sau pe nedrept uitate.

Omul sau un univers in miniatura

Sacerdotii din antichitate considerau omul o redare pe scurt a ordinii universale. Ei rasfoiau permanent acest manual, incercind sa citeasca in el toate tainele, atit pe cele pamintesti, cit si pe cele divine, pentru ca la sfirsit sa le dezlege. Anatomia si fiziologia erau socotite stiinte divine, ele erau studiate nu numai pentru cunoasterea si dezvoltarea medicinei, ci si pentru a incerca sa se obtina niste chei pentru dobindirea tainelor ceresti. Ca rezultat, a fost prelucrat un sistem teologic secret in care Dumnezeu era privit ca un Om Mare, iar omul ca un Dumnezeu mic.

Prin analogie, Universul era privit ca un om, iar omul ca un univers in miniatura. Universul mare a primit denumirea de macrocosmos, iar Universul mic al omului – microcosmos. Dumnezeu stapineste in sfera divina, iar omul – in sfera naturii.

Cosmosul se masura pe baza organelor interne

In cartea sa Istoria societatilor secrete din toate timpurile, ocultistul englez Charles Hegerhorn povesteste ca in trecut, inca inainte de aparitia paginismului, preotii si sacerdotii puneau statui ale oamenilor in adaposturile lor. In esenta, aceasta figura tainica era un manechin cu niste inscrisuri pe el.

Statuia putea fi deschisa demonstrindu-le astfel privitorilor dispunerea organelor interne – oase, muschi, fibre nervoase etc. Dupa secole de studiu intens, tot manechinul era acoperit de o retea de hieroglife enigmatice si de figuri simbolice stranii.

Fiecare parte a corpului avea sensul sau secret

Organele interne erau masurate cu atentie si, pe baza unor asemenea standarde, se facea masurarea tuturor partilor cosmosului. Lasindu-se conduse de presupunerile primilor intelepti cum ca omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, niste minti luminate ale umanitatii au construit cladirea monumentala a teologiei pe fundamentul corpului omenesc.

Se poate presupune ca in fata unui asemenea manechin filozofic s-a gasit si Hermes Trismegist, parintele tuturor stiintelor tainice, intr-unul dintre templele egiptene, adresindu-se fiului sau Tatian cu urmatoarele cuvinte: Contemplind peste tot munca Creatorului, gindeste-te, fiul meu, la transformarile omului in pintecul mamei, fiind uimit de maiestria acestui Muncitor, invata sa il pretuiesti dupa lucrarea sa divina.

Spune cine a facut orbitele cu ochi? Cine a facut orificiile in nas si in urechi? Cine ne-a facut venele? De ce se deschide gura? Cine ne-a acoperit oasele cu piele? Cine ne-a impartit degetele la miini si la picioare? Cine ne-a facut niste talpi atit de mari? Cine a facut porii din piele? Cine a inventat splina? Cine a facut inima sub forma unei piramide? Cine le-a dat o asemenea forma plaminilor? Cine a facut toate acestea? Cine este mama, cine este tatal, daca nu un Dumnezeu unic, nevazut, care a creat totul in lume dupa voia sa?

Corpul omenesc – baza teologiei stiintifice

Iata insa ca a sosit un nou secol – secolul in care oamenii se inchinau idolilor. Misterele vechi au fost uitate treptat, si-au pierdut valoarea secreta. In locul inteleptilor iluminati au venit profanii.

Razboaiele fara sfirsit au distrus vechea ordine. Lumina a fost inghitita de intuneric. Acum, deja nimeni nu mai putea sa transmita exact sensul simbolurilor si al semnelor limbii tainice a initierii. Nimeni nu mai stia cu exactitate de unde au aparut acele manechine pe altare. Citeodata, isi mai amintea cite cineva ca aceste figuri erau socotite sfinte si simboluri ale Fortei Universale, de aceea la un moment dat au inceput sa le priveasca asemenea unui zeu, dupa chipul caruia a fost facut omul.

Prelucrind noua teologie, multi dintre cei care o promovau au scapat din vedere ca biologia, incluzind fiziologia si anatomia corpului omenesc, este o piatra de temelie a principalelor dogme religioase.

La o asemenea conceptie, la consolidarea ei a contribuit si cunoscutul medic din Roma Antica Galen (130-200 d.Hr.), care in lucrarea sa clasica Despre partile corpului omenesc a scris: Studiul destinatiei partilor corpului omenesc constituie intr-adevar bazele teologiei stiintifice, care este mai mareata, mai exacta decit orice medicina.

Cei trei centri ai corpurilor materiale sau spirituale

Insa studierea macrocosmosului (Universul) si a microcosmosului (omul) nu a fost uitata, ci s-a dezvoltat in continuare. Toate corpurile, atit cele materiale, cit si cele spirituale, au trei centri.

Grecii ii denumeau – centrul superior, mediu si inferior. Un asemenea sistem este imposibil insa sa fie privit in continuitatea obisnuita. Astfel, centrul superior sau spiritual se gaseste la mijloc, intre celelalte doua, iar in corpul uman corespunde inimii – cel mai spiritual si tainic organ. Cel de-al doilea centru dupa insemnatate este cel mediu, cel care leaga lumea superioara si inferioara, si coincide cu creierul uman. Cel de-al treilea centru, cel inferior, corespunde sistemului reproductiv.

Astfel, din punct de vedere simbolic, inima este izvorul vietii. Creierul realizeaza legatura care prin intermediul mintii rationale uneste viata in forma sa materiala cu inceputul spiritual. Sistemul sexual este un creator inferior, izvor al fortelor care creeaza organisme noi.

Este interesant de remarcat ca acestor trei centri le corespund si trei trepte de initiere in misterele vechi, care isi au originea de obicei in cele trei sali ale templului (acesta se construia dupa posibilitati sub forma unui corp uman), care reprezentau trei centri mareti ai corpului uman si universal.

Candidatul la initiere intra intre picioarele templului – in centrul fortelor reproducatoare, unde cunostea treapta inferioara a initierii; dupa aceea intra in a doua sala, care corespundea inimii. Intra apoi in a treia sala care era personificarea creierului si ocupa cea mai inalta pozitie in templu.

In ultima sala se infaptuia misterul inimii. Aici, candidatul la initiere cunostea pentru prima oara sensul cuvintelor nemuritoare: Cum gindeste omul prin inima sa, asa si este el.

Degetele de la miini – cele zece porunci ale legii spirituale

Anticii invatau ca corpul uman nu trebuie privit ca o persoana, ci mai degraba ca un adapost, ca o casa a spiritului, asa cum templul este casa lui Dumnezeu.

Mai usor de inteles este simbolismul vizibil al corpului omenesc. Fiecare om are doua miini, doua picioare si un cap, care conduce miinile si picioarele. In total cinci extremitati, de unde si principalul simbol al corpului uman – cifra 5 sau pentagrama. Miinile si picioarele reprezinta patru elemente naturale: cele doua picioare – pamintul si apa, iar cele doua miini – focul si aerul. Capul simbolizeaza cel de-al cincilea element sfint – eterul, care le controleaza si le uneste pe celelalte patru. Daca se apropie picioarele, iar miinile se intinde in lateral, in aceasta pozitie omul simbolizeaza o cruce.

Degetele de la miini si picioare au si ele valoarea lor simbolica

Degetele de la picioare sint cele zece porunci ale legii fizice, iar degetele de la miini – cele zece porunci ale legii spirituale. Cele patru degete de la fiecare mina reprezinta patru elemente ale stihiilor.

La fiecare mina sint cite 12 falange, iar ele sint asemanate cu cei 12 apostoli; fiecare dintre ele are propriul simbol: mucenicul, crucea, toiagul, sceptrul, sabia, sulita etc. Ele pot simboliza si cele 12 semne ale zodiacului. Cel mai important deget in chiromantie, degetul mare, are doua falange. Impreuna cu baza carnoasa de care el este prins, degetul mare este simbolul Divinitatii sub trei forme.

Dreapta inseamna lumina, stinga – intuneric

Pe verticala corpul omenesc se imparte in doua jumatati. Partea dreapta este privita ca lumina, iar cea stinga ca intuneric. In acelasi timp, partea stinga inseamna spiritualitate, iar cea dreapta – materialism. Lumina inseamna manifestarea vietii, pentru ca viata i se supune ei. De baza este insa intunericul, pentru ca lumina exista doar temporar, iar intunericul dintotdeauna.

In trecut, cind omul-razboinic se lupta pe cimpul de batalie cu sabia, o tinea in mina dreapta, iar in stinga avea scutul, care il apara de o lovitura in inima. Astfel, se poate spune ca partea dreapta a corpului slujea pentru atac, iar stinga pentru aparare. De aceea, partea dreapta a corpului uman este socotita barbateasca, iar stinga – femeiasca.

Exista in trecut inca o credinta ciudata, cum ca omul cu mina dreapta facea numai lucruri curate, cinstite, demne, iar cu stinga lucrurile considerate necurate, viclene, nedemne de a fi vazute de zei.

Din aceeasi cauza, magia neagra era considerata calea miinii stingi, care duce la rau si intuneric.

Cerurile, de exemplu, erau asezate intotdeauna in partea dreapta, iar iadul – in stinga. La unele popoare, cu toate acestea, este adoptat un altfel de sistem de scriere – nu de la stinga la dreapta, ci de la dreapta la stinga. Primul era socotit exoteric, deschis, clar, iar al doilea – ezoteric, tainic.

Scrierea exoterica venea din inima, iar cea ezoterica se indrepta catre ea (de exemplu limbile arabe).

In doctrina secreta a corpului se afirma ca fiecare parte a corpului are o corespondenta (un punct corespunzator) pe scoarta cerebrala, iar toate partile sau centrii creierului isi au corespondente in inima. In simbolismul ocult, capul uman este o concentrare a mintii si a capacitatilor de autocunoastere, iar miinile reprezinta activitatea dumnezeiasca, singura parte a lui Dumnezeu, accesibila pentru perceperea sentimentelor omenesti inferioare.

De aceea, pictorii care incearca sa redea figura lui Dumnezeu cel mai adesea deseneaza numai o mina care apare dintr-un nor. Norul este simbolul incognoscibilitatii Dumnezeului superior.

Planeta Pamint este un corp gigantic

Mai departe vom vorbi despre figura omului si sensurile sale simbolice. Ea, dupa parerea adeptilor stiintelor tainice, constituie o troita naturala.

Ochii reprezinta forta spirituala a omului care ii da posibilitatea de a gindi si a intelege. Narile sint simbolul fortei protectoare. Gura si urechile demonstreaza forta materiala a demiurgului (el este inceputul a tot, cel care a creat lumea) in lumea noastra inferioara.

Prima sfera este cea creatoare, cu ajutorul ei omul cunoaste lumea inconjuratoare si isi dezvolta capacitatile creatoare; cea de-a doua contribuie la crearea si pastrarea respiratiei, iar a treia sfera este puterea Cuvintului.

Se pare ca Universul material a fost creat de Dumnezeu si de sapte forte creatoare sau vocale, care au aparut si au inceput sa existe ca rezultat al pronuntarii Cuvintului. Ele au devenit sapte zeitati, sub puterea carora a fost creata si organizata lumea inferioara.

Privind corpul omenesc ca o masura pentru Univers, inteleptii antici si filozofii au spus ca toate lucrurile amintesc de corpul omenesc. Grecii, de exemplu, vorbeau despre Delphi si cunoscutul oracol ca despre buricul pamintului, pentru ca din punct de vedere fizic, planeta noastra era privita de ei ca un corp uman gigantic, indoit sub forma unui glob.
Simbol al microcosmosului este si copacul .

Corpul uman avea inca un simbol foarte popular in antichitate – simbolul copacului. Unele popoare antice, in special scandinavii si hindusii, priveau macrocosmosul sau Universul Mare ca pe un arbore divin care crestea in spatiu. Grecii, persanii, caldeenii si, de asemenea, japonezii afirma in legendele lor ca copacul sau trestioara este axa pe care se invirteste Pamintul.

In mod corespunzator, copacul era privit ca un simbol al microcosmosului, al omului

Potrivit doctrinei ezoterice, omul a existat in mod potential de la inceput in copacul lumii, dupa care s-a transformat printre ramurile lui in ceea ce el este astazi.

O simbolistica interesanta a copacului se gaseste in singele si in circulatia sangvina a omului si, de asemenea, in coloana vertebrala. Simon, magician, maestru in levitatie, care a fost socotit unul dintre primii gnostici (invatatori ai stiintei tainice), scria despre circulatia singelui in organismul uman: In corpul omenesc cresc doi copaci – sistemul nervos si cel circulator. Primul isi are radacinile in creier, in capul omului, iar cel de-al doilea isi are originea in inima. Prin ramurile lor trece eterul vietii pentru nervi si singe.

La multe popoare ale lumii, coloana vertebrala este simbolul arborelui vietii.

Acestea sint numai citeva dintre simbolurile tainice inchise in corpul omenesc.

In practicile ezoterice – astrologie, chiromantie, sistemele de tamaduire ale Orientului – gasim expresia concreta a tuturor acestor cunostinte.

Cei care nu cunosc simbolismul corpului omenesc si legaturile lui cu Dumnezeu vor intelege astfel ca toate legile ciudate si de neinteles ale stiintelor tainice au un fundament solid.
esoterism.ro