11 iul. 2017

Pastele 

Focurile de Pasti 

Aprinderea focurilor ceremoniale in anumite zile ale anului, ca sa joace in jurul lor sau sa sara peste ele, este un obicei stravechi in Evul Mediu.  Consemnarea originii mai vechi decat crestinismul se afla in sinoadele crestine din sec. VIII care cereau de a le suprima ca ritualuri pagane. Adesea, in cadrul acestor ceremonii sunt arse efigii simulandu-se arderea unor persoane vii ; in vechime , se crede ca erau arsi chiar oameni adevarati.

Focurile in aer liber se aprind mai ales primavara si la solstitiul de vara, dar si toamna si iarna in unele locuri – mai ales in jurul sarbatorii Tuturor Sfintilor (31 oct.), de Craciun si in ajunul Bobotezei.
Cele de primavara cadeau de obicei in Postul Mare – ajunul Pasteleui si 1 Mai.

Focurile din Postul Mare sunt frecvente in Belgia, nordul Frantei si in unele parti din Germania. In Ardenii Belgieni, cu 1-2 saptamani inainte de « Ziua Marelui Foc », copiii merg din casa in casa ca sa stranga lemne. La Grand Halleux, cel care nu le satisface cererea e urmarit a doua zi de copii ca sa-i innegreasca obrazul cu cenusa din focul stins. Cand soseste ziua, copiii taie tufisuri si maturi, si seara focurile ard pe inaltimi. Exista credinta ca trebuie sa se zareasca sapte focuri ca satul sa fie ferit de incendiu. Daca fluviul Meusa e inghetat, se aprind focuri si pe gheata. La Grand Halleux, in mijlocul gramezii de lemne, se ridica o prajina numita makral sau « vrajitoarea » si cel mai tanar mire aprinde focul. In vecinatatea localitatii Morlanwelz se arde in foc un om de paie. Tineri si copii sar peste foc pentru o recolta bogata, casatorii fericite sau pentru a fi paziti de colici. In Brabant, pana in sec al XIX-lea, in aceeasi duminica, femei si barbati deghizati in femei, mergeau cu faclii aprinse pe camp unde cantau cantece hazlii pentru a alunga « semanatorul rau », pomenit in Evanghelie in legatura cu acea zi. La Paturages, in tinutul Hainaut, obiceiul dainuia inca din 1840 sub numele de Escouvion sau Scouvion. In prima duminica din Postul Mare, numita ziua micului Scouvion, tinerii si copiii alergau cu torte aprinse prin gradini si livezi strigand : « Aduceti mere, aduceti pere si visine negre pentru Scouvion ». La aceste cuvinte cel ce purta torta o invartea in aer si o arunca printre ramurile merilor, perilor si visinilor. Duminica urmatoarea era Marele Scouvion si se repeta scena pana se lasa noaptea.

In Franche-Comte la vest de Muntii Jura, prima duminica din Postul Mare e Duminica Taciunilor (Brandons), din cauza focurilor ce se aprind. Sambata sau Duminica, flacaii satului se inhama la un car si, tragandu-l pe uliti, se opresc la casele cu fete si cer un brat de lemne. Apoi le dau foc – dupa ce s-au strans destule. Toti satenii se aduna, in unele locuri, dupa ce bate clopotul pentru rugaciunea Angelus si se da semnalul petrecerii strigand : « La foc, la foc ! ». Tineretul joaca in jurul focului si sar peste taciunii aprinsi. Cine sare fara sa-si parleasca imbracamintea se va casatori in cursul anului. Faclii aprinse sunt purtate pe uliti sau pe camp si cand trec pe langa livezi striga : « Fie poama mai deasa ca frunza ».

Pana de curand la Laviron, departamentul Doubs, focurile erau aprinse de ultima pereche casatorita. In mijlocul focului se inalta un stalp cu un cocos de lemn in varf, care era oferit castigatorului intrecerilor la alergari ca se organizau.
In Auverne se aprind focuri in seara primei duminici din Postul Mare in fiece sat, catun, ferma, iar oamenii joaca si sar peste flacari. Urmeaza ceremonia Grannas-Mias (o torta de paie aprinsa in varful unei prajini). La ultimile palpairi, cei ce iau parte la ceremonie isi aprind tortele si le duc in livezile, ogoarele si gradinile invecinate si oriunde sunt arbori fructiferi, cantand : « Granno prietene, Granno tata, Granno mama » si pun toate tortele arzand sub cracile fiecarui pom, cantand : « Arzi taciune : o creanga verde, un cos plin ». In unele locuri oamenii alearga pe camp scuturand cenusa tortelor pe semanaturi; o pun si in cuiburile pasarilor, iar dupa ceremonie se duc acasa si se ospateaza (cu clatite si pandispan) – e deci o vraja pentru a mari fertilitatea. Granno ar putea fi vechiul zeu celtic Grannus- identificat de romani cu Apollo, al carui cult e atestat de inscriptiile gasite in Franta, Scotia si pe malurile Dunarii. Si in Picardia, in prima duminica din Postul Mare poporul ducea torte pe campuri, descantand soarecii de camp si neghina. Copiii alergau cu torte in mana pe ogoare ca sa se faca pamantul mai roditor. La Verges, sat intre Jura si Combe D’Ain, tortele se aprindeau pe varful unui munte si cei ce le aduceau mergeau din casa in casa, cerand mazare prajita si obligand toate perechile casatorite in cursul anului sa iasa la dans.

Si in Berry (centrul Frantei) focurile se aprind dupa apusul soarelui – intreaga populatie a satului raspandindu-se prin ogoare, vii, livezi, cu torte din paie aprinse. In timp ce barbatii flutura facliile in jurul pomilor cu rod, femeile si copiii leaga impletituri de paie de grau in jurul arborilor, pentru indepartarea bolilor ce pot lovi roadele pamantului.
Germania, Austria, Elvetia au obiceiuri asemanatoare. In muntii Eifel din Prusia – in prima duminica din Postul Mare tinerii strangeau paie si vreascuri, din casa in casa, pe care le puneau in jurul unui fag inalt si subtire de care era tintuita, in crucis, o bucata de lemn. Claia era numita « Coliba » sau « Castel ». I se dadea foc si tinerii paseau in jurul « castelului » in flacari cu capul descoperit, purtand fiecare o torta si rugandu-se cu glas tare. Uneori in coliba era ars si un om de paie. Daca fumul se indrepta spre ogoare aceasta anunta o recolta imbelsugata. In aceste zile in Eifel se facea o roata mare de paie , trasa de trei cai in varful unei coline. La caderea noptii tinerii o aprindeau si ii dadeau drumul sa se rostogoleasca. In jurul localitatii Echternach din Luxemburg, ceremonia se numeste « arderea vrajitoarei ». In Tirol, in prima duminica din Postul Mare se inconjoara un brad tanar si subtire cu paie si lemne de foc. Pe varful copacului se prinde un chip antropomorf, « vrajitoarea », din haine vechi, umplut cu praf de pusca. Noaptea se da foc copacului – fete si baieti danseaza in jurul lui, fluturand faclii si cantand versuri in care se disting : « graul in cosuri, plugul in brazda ».

In Elvetia se obisnuieste si acum sa se aprinda focuri pe locurile inalte (in prima duminica din Postul Mare care e cunoscuta ca Duminica Scanteilor). In unele locuri se aprind roti din paie si spicuri pentru recolta din anul urmator.

Sambata dinaintea Pastilor
In bisericile catolice se sting toate luminile ca sa se aprinda un foc nou. Uneori cu cremene si otel, alteori cu o lentila, de la acest foc se aprindea marele pascal sau faclia de Paste de la care se aprind toate luminile din biserica. In Germania se aprind si alte focuri pe un loc deschis din apropierea bisericii. Focul se sfinteste si oamenii aduc surcele pe care le carbonizeaza si le iau acasa unde le aseaza in vatra in foc nou, insotit de rugaciunea ca Dumnezeu sa fereasca gospodaria de trasnet, grindina, foc. Cateva surcele sunt pastrate tot anul fiind puse pe foc in timpul furtunilor mari, sau pe acoperis, pentru a feri casa de trasnete, sau in livezi, pentru rod; se mai leaga si in coarnele plugului. Cenusa focului de Paste se amesteca si cu cenusa ramurilor sfintite de salcie cu matisori, punandu-se in seminte. Uneori e ars un chip de lemn focul fiind numit « arderea lui Iuda ».

De sarbatoarea Invierii la noi in tara, pe dealuri si pe coline, izbucnesc flacari puternice : Sunt « focurile de vegiere », care in unele sate sunt aprinse si ard tot cursul noptii, luminand nu numai dealurile ci si vaile.
In jurul lor stau roata oamenii istorisind intamplari din viata lui Iisus dupa Sfanta Scriptura a Noului Testament. Flacaii si baietii sar pe deasupra focului, pentru ca vrajitoarele si fermecatoarele sa n-aiba nici o putere asupra lor. Oamenii de la tara spun : « Asa au apucat parintii din parintii nostri, mosii din stramosi pana in al saptelea neam si asa vom tinea si noi, cate vreme vom trai. ».

In Bucovina se fac pe inaltimi clai din cetina si sunt tinute aprinse toata noaptea. In Transilvania se aprinde o roata careia i se da drumul de pe deal la vale. Acesta vraji se tin si-n apropierea bisericilor si romanii le fac in noaptea de Paste (ca la mormantul Mantuitorului au fost puse straji, dar si pentru a nu scapa momentul invierii).
In timp ce ard focurile, taranca pregateste blidul. Intr-un cosulet, ciubaras sau castron asaza tot ce doreste sa sfinteasca : pasti, oua incondeiate (mai ales cu crucea Pastilor), o bucatica de slanina, branza, unt, hrean (hreanul e folosit si ca medicament, mai ales pentru oi sau vite, el pastrandu-se in pamant dupa ce a fost sfintit), iarba mare (care se amesteca in hrana vitelor ca sa dea mai mult lapte), usturoi (cu care se freaca trupul celor bolnavi), mac, sare, leustean (tot pentru vitele bolnave), tamaie (folosita in caz de cumpene grele / furtuni / pentru tamaiatul bolnavilor), busuioc, carpa (careia i se atribuie calitati vindecatoare) cu care s-au sters ouale rosite si o lumanare (care e pastrata numai sapte ani si este aprinsa impreuna cu tamaia, cand e amenintata comuna cu grindina).

Spalarea in dimineata Invierii
Si spalarea in dimineata Invierii are un rol deosebit :
Intr-un lighean se pune un ou rosu, in unele locuri doua, si o moneda de argint. Se toarna apa proaspata (neinceputa) adusa de la fantana. Toti ai casei se spala pe rand, dandu-si fiecare cu oul rosu peste obraz si zicand : « Sa fiu sanatos (sanatoasa), si obrazul sa-mi rosu ca oul ; toti sa ma doreasca si sa ma astepte asa cum sunt asteptate ouale rosii de Pasti ; sa fiu iubit(a) ca ouale in zilele Pastilor ». Dupa aceea se ia moneda de argint si trecand-o peste fata se zice : « Sa fiu mandru (mandra) si curat (curata) ca argintul » ; fetele mai zic « sa trec la joc (dans) din mana-n mana ca si banul; sa fiu usoara ca si cojile de oua, care trec plutind pe apa ».

In unele sate, in lighean se pune si o crenguta de busuoic, deoarece se zice ca daca te speli cu dansul vei fi onorat ca busuiocul.
Dupa aceea imbraca toti camasa noua si cele mai bune haine si pornesc, avand fiecare cate o lumanare mare in mana, la biserica. Blidul (cosul pregatit) il duce capul familiei.
Indata dupa miezul noptii se oficiaza in mod solemn Sfanta Inviere a Domnului.

Dupa ce alaiul, in frunte cu preotul, care e precedat de praporele, crucile, sfesnicile etc., inconjura de trei ori biserica tinand in maini lumanari aprinse, intreaga procesiune se opreste in fata usii de la intrare a bisericii, care este inchisa conform uzului. Preotul, dupa o scurta rugaciune, deschizand usa cu crucea, anunta « Christos a inviat ! ». Clopotele incep sa bata si satenii se asaza pe o scandura imprejurul bisericii, iar preotul trece trece printre dansii sfintind pasca, ouale si tot ce se afla in blidele lor. Dupa indeplinirea acestei ceremonii preotul le ureaza « Sarbatori fericite » si le spune inca o data « Christos a inviat ! » la care toti raspund intr-un glas « Adevarat a inviat ».top
Iar oamenii isi iau blidele si pornesc veseli spre casele lor.

Duminica Pastilor
Intorsi de la biserica se aseaza la masa gustand mai intai din ouale si pasca sfintite. Dupa ce isi potolesc foamea ciocnesc cate un pahar de bautura dupa care, capul familiei ciocneste oua cu sotia si la formula traditionala de « Christos a inviat » adauga : « Hai sa ciocnim oua ca sa ajungem si la anul Pasti frumoase, iar dupa moartesa ne vedem iarasi in ceriu ».
Dupa acestea incepe momentul veseliei. Ciocnesc oua si ceilalti membri ai familiei ; de obicei, cinstea de a ciocni oul revine celui mai in varsta. Dupa-amiaza, poporenii adunati la vecernicie, ciocnesc oua in curtea bisericii. Si toti considera ca ciocnec oua ca sa se revada in lumea cealalta.

Dupa credinta poporului, e bine de tinut minte cu cine ai ciocnit intai, caci, daca din intamplare te ratacesti in vreo padure, n-ai decat sa-ti amintesti cu cine ai ciocnit intai de Pasti, si imediat gasesti drumul pe unde ai venit.

Luni dupa Pasti vin baietii la udat
Dupa traditionalul « Christos a inviat », flacaul zice ca i-ar fi sete si scoate cu o ulcica apa din cofa si o varsa imediat fie in fata fie pe gatul fetei, rostind : « Sa-ti fie inima curata ca apa ! Apa sa te fereasca de orice boala si tot lucrul sa-ti mearga ca din apa !». Pentru aceasta baiatul primeste cateva oua rosii si e gazduit prieteneste. Aceasta datina nu e raspandita peste tot. Dar unde se practica, in martea Pastilor fetele uda flacaii dar ele nu intra in case ci-i uda doar ocazional si nu primesc nimica (uneori unu-doua oua).
Luni dupa Paste oul nu se ciocneste doar cu varful ci si cu partea opusa, iar marti si cu coasta oului (explicatia ar fi ca Mantuitorul a fost impuns cu lancea in coasta).

Cultul mortilor
In duminica Pastilor, imediat dupa Inviere se aprind lumanari pe morminte. Familiile celor morti se aseaza dupa sfintirea pastei pe mormintele respective si mananca.
In lunea Pastelui, mormintele se acopera cu covoare si fete de masa, pe care se pun strachini, iar in mijloc pe groapa se pun cateva paste in care se infig lumanari aprinse, Printre strachini si paste se afla ulcele cu vin si , bineinteles, oua rosii. Faniliile asteapta preotul care dupa liturghie vine sa le citeasca rugaciuni pentru morti si stropeste mormintele cu aghiazma.
Dupa sfintire familia se asaza si mananca si impart cersetorilor ce se aduna. Spre seara se strange totul si satenii pleaca acasa.

Alte credinte si superstitii
In Banat crestinii vin acasa cu lumanarea de Paste pe care o tin tot anul ca sa alunge duhurile rele – o aprind si zic :
« Fugiti necurati,
Fugit, voi spurcati.
De casa noastra
Nu v-apropiati !»

Sau o folosesc fetele mari, ca sa fie vazute, cand se duc la joc, o aprind si petrecand-o printre camasa imbracata zic :
« Cum a fost ziua Invierii
De vazuta,
Luminata,
Pretuita
Si iubita,
Cum au tras oamenii atunci
La biserica
Asa sa vina si sa traga
Si la mine
Ori si cine ;
Sa fiu vazuta
Pretuita,
Si iubita,
Si eu in toata vremea ! »

Sau femeile, cand se duc cu marfa la targ, inconjoara lucrurile de vandut cu lumanarea aprinsa, in semn de noroc la vanzare.
In Bucovina, comuna Braesti, este o legenda despre originea acestei lumini :
« Zice ca a fost odata o biserica crestina, si la biserica aceea se strangea tot poporul noaptea spre Duminica Pastilor, insa nimeni nu intra in biserica, ci numai preotul.
Acest preot intra cu o lumina stinsa in mana, si se ruga la masa cea de piatra din mijlocul altarului, numai singur, un anumit timp.
Si dupa ce se ruga el in decursul timpului hotarat, cat avea sa se roage, se despica piatra si se arata o lumina.
Atunci preotul isi aprindea lumina sa de la lumina ce se arata din piatra si iesind afara la poporul adunat striga « Christos a inviat !». Iar poporul adunat raspundea « Adevarat c-a’nviat »
Si apoi isi aprindeau toti luminile lor de la aceea a preotului. »

Poporul numea piatra ceea Mormantul Mantuitorului, si despicarea ei insemna scularea din morti sau Invierea. Lumina ce se arata lor o numeau insasi Mantuitorul, caci ei stiau ca Iisus Christos e lumina vietii.
Si de atunci s-a pastrat datina pana in ziua de azi de a aprinde lumini la Inviere.
O superstitie legata de Crucea PASTEI indeamna ca sa fie pastrata peste an si cand e ameninta vreo furtuna, se ia crucea aceea si dandu-se crucis cu dansa asupra grindinei se zice :
« – Precum s-a schimbat aluatul in cuptor si a luat alta forma si fata , asa sa se schimbe si furtuna care vine, si precum cu crucea se pot apara toate relele, asa sa se apere si piatra care vine, pentru ca Iisus Christos s-a rastignit pe cruce »

NAFURA sau anafura capatata in ziua de Pasti se pune in sarea vitelor, in credinta ca atunci cand vacile sau oile vor fata mai multe vitele/mielute, decat vitei sau berbecuti.
LUMINA aprinzand-o se inconjura de trei ori vitele care au johna ; pe timp de furtuna se pune dinaintea icoanelor, si arde pana trece furtuna.
TAMAIA se aprinde in caz de calamitati si se afuma cei ce se sperie peste an.
OUALE CURATITE – cine manaca oua prima data in ziua de Pasti se zice ca va fi usor peste an. Altii usuca albus de ou rosu sfintit si daca un om sau vita face albeata, piseaza albusul si i-l sufla in ochi.
In Macedonia, pe timp de furtuna, se pune o pirostrie cu un ou deasupra ei, sub streasina casei, crezandu-se ca acesta opreste furtuna.
SLANINA e folosita la mai multe leacuri : se ung ranile ; daca se imbolnaveste vreun om sau vita si manaca slanina aceasta se vindeca ; la scranteala vreunui picior sau mana se unge cu ea. Daca e bolnav de friguri se afuma cu slanina, tamaia alba si neagra puse pe o lespede. Daca sangera vreo vita i se da sa manance din slanina aceea.
HREANUL – cine-l manaca atunci cand vine acasa de la biserica va fi iute si sanatos tot anul. Pus in cofele cu apa sau in fantani, curateste apa. Se amesteca in tavitele vitelor impotriva bolilor si e bun contra frigurilor.
SAREA se foloseste la sfintirea fantanilor.
CUISOARELE – pentru dureri de masele.
FAINA – se freaca ochiul vitei cu albeata si-i trece.
USTUROIUL sfintit (pus in pamant) nu se strica. Serveste la alungarea strigoilor de la casa – se ung usile grajdurile cu el. Se freaca si oamenii bolnavi (mai ales pentru vatamatura).
SAMANTA DE BUSUIOC – cu firele de busuioc sfintite se afuma cei cu dureri de urechi.
Busuiocul e inspiratorul dragostei, de usturoi fug strigoii si de taciune fuge dracul.

Saptamana Patimilor
Iata semnificatia liturgica a acestor zile :
DUMINICA STALPARILOR intru pomenirea intrarii Mantuitorului in Ierusalim calare pe asin – dupa cum prezisese proorocul Zaharia – unde a fost intampinat de poporul evreu cu ramuri de finic, strigandu-i: «Osana Fiul lui David, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israil! ».
Biserica noastra crestina imparte ramuri de salcie, ale carei frunze se aseamana cu cele de finic.

LUNI e pomenit Iosif cel prea frumos, care a fost vandut de fratii sai pe 30 de arginti unor negutatori Ismailteni, dupa cum l-a vandut Iuda pe Mantuitorul tot pe 30 de arginti, evreilor.
E pomenit si smochinul cel neroditor, la care Mantuitorul venind flamand si negasind roade, l-a blestemat, iar smochinul s-a uscat pe loc. Smochinul e asemuit cu biserica evreiasca in care Iisus n-a gasit cuviosenie, ci numai umbra legii si a blestemata, sa fie desarta in veac!

MARTI e pomenita pilda celor 10 fecioare, dintre care cinci fiind intelepte, au avut untdelemn de ajuns pentru candelele lor – adica fapte de milostenie – cu care au iesit intru intampinarea mirelui; iar cinci fiind nebune n-au avut untdelemn si s-au stins candelele lor, iar Domnul nu le-a mai prinit.

MIERCURI este pomenirea femeii celei pacatoase, care afland ca Mantuitorul se afla in casa lui Simon Leprosul, a luat un vas cu mir inmiresmat, al carui prêt era 300 de dinari, ca sa-i toarne pe capul Lui si cu parul capului ei stergea lacrimile ce-i picau din ochi pe picioarele Domnului. Fapta pentru care a fost dojenita de Iuda Iscarioteanul spunandu-i ca « mai bine s-ar fi vandut si banii dobanditi s-ar fi impartit saracilor », iar Mantuitorul i-a raspuns i-a raspuns : « Las-o pre dansa ca spre ingroparea mea a facut aceasta ! Pre saraci pururea ii aveti cu voi, iar pre mine, nu ma aveti pururea. ».

JOI, Sfintii Parinti au aranduit sa praznuim patru lucruri :
Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, dandu-le prin aceasta lor si noua pilda de smerenie.
Cina cea de Taina, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi.
Rugaciunea cea mai presus de fire, in gradina Ghetsimani.
Vinderea Domnului de catre Iuda vanzatorul pentru 30 de arginti.
Primele doua s-au facut ziua, iar celelalte doua noaptea de joi spre vineri.

VINERI praznuim patimile Domnului nostru Iisus Christos, pe care le-a primit de bunavoie pentru spalarea pacatelor noastre. Se numeste Vinerea Mare, cand se ajuneaza.

SAMBATA e praznuita ingroparea trupeasca a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Christos, cum si pogorarea lui in Iad, scotand neamul omenesc din stricaciune si trecandu-l in viata cea vesnica.

DUMINICA, invierea Domnului din morti, care e praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor ; drept care, crestinii in timp de 40 de zile pana la Inaltarea Domnului se saluta cu « Christos a inviat ! », raspunsul fiind « Adevarat ca a inviat !».

Pasca si legendele ei
Cea mai insemnata coptura pe care o mananca atat romanii din Bucovina cat si cei din Moldova in decursul sarbatorilor Pastelor, este pasca, plural pasti, diminutiv pascuta, plural pascute (daca pasca e mica se numeste pascuta – Gura Humorului)top
Ca toate evenimentele din lumea satului si pasca a dat nastere la o serie de legende :
1. « Calatorind o data Domnul nostru Iisus Christos cu apostolii sai prin mai multe sate si orase spre a face oamenilor bine, si ajungand intr-un sat, se abatura putin la un gospodar si apoi sa plece mai departe.
/…/ Dupa ce i-a omenit cum se cuvine, la plecare le-a pus si merinde in desaga.
Mergand ei prin padure cat or fi mers, l-au intrebat apostolii pe Iisus Christos : « Cand vor fi Pastele ? »
– Cand veti gasi pane de grau in traistele voastre vor fi pastele ! – raspunse Iisus.
/…/ Cautand, au gasit in desagile lor painea, pe care le-o pusese gospodarul.
– Bucurati-va, caci acum sunt Pastele ! – le raspunse atunci Iisus.
Si de atunci indatineaza si crestinii de a face Pasca
(Din Capul Codrului – Gura Humorului)

2. Dupa alta legenda, tot din Bucovina, pasca se face de aceea , pentru ca Iisus Christos inainte de a fi prins si rastignit pe cruce, zise invataceilor sai, ca pana atunci au mancat cu totii in decursul Pastelor copturi nedospite si nesarate, adica turte sau azime (cum fac evreii), de acum inainte, insa, vor manca copturi dospite si sarate, cari se vor numi pasti.

3. « Pasca pe la noi se face din faina de grau cernuta prin sita deasa. Acest lucru pentru ca Pastile e cea mai mare si mai insemnata sarbatoare de peste an, deci si coptura pentru aceasta sarbatoare este pasca. Si fiindca aceasta coptura e cea mai insemnata, fara de care, cel putin in Bucovina, nici nu i-ar veni cuiva a crede ca sunt Pastile, de aceea trebuie ca sa se faca numai din painea cea mai aleasa.
Iar panea cea mai aleasa, dupa credinta si spusa romanilor, este graul pentru ca el este cinstea mesei. De aceea se face pasca mai ales din faina de grau.
Cea mai indatinata si mai raspandita forma, care i se da pastei e cea rotunda pentru ca se crede si se zice ca scutecele cu care a fost Domnul Iisus Christos infasat au fost rotunde ; apoi in patru colturi sau mai bine zis patrunghiulare, pentru ca si mormantul, in care a fost Domnul nostru Iisus inmormantat a fost patrat sau patrunghiular ».

4. « Pasca are forma rotunda sau lungareata si se infrumuseteaza pe deasupra cu stafide »
« Cea mai obisnuita forma de pasca e cea rotunda cu doua impletituri puse la mijloc in forma crucii, inchipuind moartea Mantuitorului, mai arareori foma patrunghiulara dar nu tocmai cu forma patratului ».
Grosimea pastei e de un lat de deget ca azima, numai ca nu e din aluat nedospit – ci din aluat dospit, in care se pune sare si lapte dulce de vaca, apoi, dupa imprejurari si capete pisate de cuisoare, scortisoara pisata si cateodata si sofran.
Atat pe de laturi sau margini cat si la mijlocul ei se pun un fel de sucituri sau impletituri, asemenea din aluat, simple sau impodobite la distante anumite cu niste stelute si anume sucitura sau impletitura prima in forma rotunda sau patrata, dupa cum e pasca, iara cele de la mijloc in forma de cruce, care insemneaza Crucea pe care a fost Mantuitorul lumii rastignit ».

5. Se fac si pasti simple, fara impletituri si fara cruce, ci doar cu simti pe margine.
Intre impletituri, sucituri sau zimti si intre cruce, se pune de regula branza de vaci framantata cu galbenes de ou, unsa si netezita si impodobita cu stafide si cu bucatele de frunza verde de leustean. Coptura pe care se face Crucea Pastilor, se numeste pasca Pastilor.
Cojile oualor folosite nu se arunca ci se strang cu grija si li se da frumul pe o apa curgatoare – « ca peste vara sa nu apuce uliul gainile si puii acestora ».
Pasca se face in Joia Mare sau in Sambata pastilor, rar in Vinerea-saca.
Pasca se face si de Sf. Gheorghe, de Inaltarea sau Ispas si in Duminica Mare sau Rusalii – dar de la Duminica Mare nu se mai face pana la Pastele viitor.
In afara de pasti, gospodinele mai fac : babe, mosi cozonaci si in unele locuri cate o prescura.
Cozonacii, si mai ales cele in forma lungareata, se zice ca se fac de aceea, pentru ca sicriul in care a fost ingropat Iisus a avut aceasta forma.
Friptura e de miel (in unele locuri purcel).

www.pastefericit.com

<span>Post a comment</span>