Pe vremea inchizitiei, pe o insula traiau trei pastori, care nu stiau carte, dar aveau har de la Dumnezeu si vindecau oamenii prin rugaciune.
Intr-o zi, Papa a trimis un cardinal in inspectie sa vada ce se intampla acolo pe insula si sa-i invete dogmele bisericesti pe cei trai pastori.
Acesta, find bolnav, s-a asezat la coada, a stat trei zile si cand i-a venit randul s-a vindecat si a ramas pe insula, fara sa ii invete dogmele bisericesti pe cei trei pastori.
Papa a trimis apoi un alt cardinal, cu aceeasi misiune. Acesta s-a dus direct la cei trei pastori si le-a spus ca trebuie sa invete dogma bisericeasca si sa se supuna ei. Pastorii, senini i-au spus ca nu este nicio problema, dar ei nu stiu carte. Atunci, cardinalul, a inceput sa ii invete dogmele dar pastorii nu reuseau sa retina nimic. Pana la urma, de comun acord, au invatat o singura rugaciune intr-o saptamana. Cardinalul s-a declarat multumit si cu atat si apoi s-a suit in corabie si a plecat spre Papa.
La un moment dat, in timp ce corabia se indeparta de mal si era in larg, cardinalul a vazut trei luminite care se apropiau in viteza de corabie. A privit uimit si a asteptat cu sufletul la gura apropierea lor. In momentul cand acestea au ajuns langa corabie, cardinalul a ramas UIMIT : erau cei trei pastori care pluteau pe apa si strigau dupa el : “Sfintia Ta, Sfintia Ta, cum ziceai ca sunt ultimile trei versuri?”