Pentru cel mai mare premiu acordat de “Fundatia Dan Voiculescu”

Asa cum se stie deja (deh, dezavantajul de a fi saptamanal), inventatorul Justin Capra este castigatorul premiului Fundatiei Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei, în valoare de 300.000 lei (3 miliarde lei vechi). Alaturi de castigator, pe lista finala s-au aflat nume foarte grele, precum Tudor Gheorghe, Grigore Lese, Daria Visanescu, Gabriela Ficz, Gheorghe Tadici, Raed Arafat si Johannis Klaus, fapt care îi face cu atat mai onoranta victoria.

Festivitatea a avut loc pe 20 mai, la Clubul Diplomatilor, cu lume multa si felurita ca domeniu ori performante. Ne-au sarit în ochi Regele Mihai, Ion Iliescu (scuzati alaturarea, ordinea a fost pur cronologica), Emil Constantinescu, premierul Calin Popescu Tariceanu, Ilie Nastase, Mircea Lucescu, Mihai Leu, acad. Dan Berindei, si lista ar putea continua, dar ar fi lunga si plictisitoare pentru dumneavoastra.
Gabriela Vranceanu Firea, prezentatoarea evenimentului alaturi de actorul Eusebiu Stefanescu, „a facut încalzirea”: „Unde este cultura noastra? Unde sunt geniile noastre? Unde e arta noastra? Sunt toate «afara». Pentru ca aici nu stim sa-i recompensam, sa-i aplaudam, sa-i primim, sa-i pretuim”.
Florin Filip, vicepresedintele Academiei Romane, a realizat apoi o scurta, dar instructiva incursiune în istoria premiilor academice private din tara noastra, demonstrand astfel, daca mai era nevoie, ca rigorii ori seriozitatii, calitati care au propulsat acest for în demersul spinos al jurizarii, li se adauga o îndelungata traditie care, în mod evident, i-a inspirat si pe contemporani.
Eusebiu Stefanescu si-a amintit „cu cata exaltare povestea Petre Tutea cum, pe vremea cand era înalt functionar în Ministerul de Finante, a reusit sa-i acorde o indemnizatie viagera de poet lui George Bacovia. Si îmi spunea: «Vezi, eu prin acest gest m-am propulsat în cultura romana»”. Trimiterea era evidenta si, pe undeva, de înteles, numai ca apar niste mici diferente pe care, nu ne îndoim, le sesizati. Sa fim bine întelesi: nu contestam gestul lui Dan Voiculescu, al fundatiei care îi poarta numele, fie. Îl sustinem, îl sprijinim si ne dorim sa fie urmat si de altii. Numai ca domnul în cauza a avut, sa nu fim ipocriti, si destule avantaje de pe urma lui. În planul imaginii, bineînteles. Despre alte avantaje care ar putea veni, vom mai vorbi. Poate.

Castigator, un inventator
Dupa prezentarea în scurte filmulete a celor opt nominalizati dintre cele cateva sute de propuneri (pe lista initiala se gaseau printre altii, Alexandra Nechita – micuta Picasso, Cristian Mungiu ori Mihai Traistariu), a venit si momentul mult asteptat: anuntarea castigatorului „celui mai mare premiu din istoria recenta a Romaniei”, dupa cum s-au falit organizatorii (acum, ce sa spunem, ce-i al lor e-al lor). Anuntul a fost facut de presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc, si a fost urmat de un emotionant Laudatium al directorului general adjunct al Academiei, prof. dr. Valeriu Ioan Franc.
Justin Capra, cu modestia-i deja proverbiala, a spus: „Este si meritul dumneavostra, ca ati suportat pacatele si defectele mele. Este meritul Creatorului, este din cauza angoasei complexului de inferioritate, a lehamitei de cotidian si, nu în ultimul rand, lipsurilor. Faptul ca am avut greutati a fost o bunavointa aratata de Creator. M-a iubit, mi-a dat toate aceste necazuri tocmai ca sa înteleg ce este întelepciunea mantuirii”. Inventatorul a adus aminte celor prezenti numele unor personalitati stiintifice mai putin cunoscute la noi, cu toate ca au trait sau s-au nascut pe aceste meleaguri. „Sa stiti ca aceasta tara a dat mari valori”, a adaugat Justin Capra.
S-a facut afirmatia ca inventatorul este mai cunoscut în strainatate decat în tara. Corect. Numai ca în prezentarea sa s-a strecurat o greseala: aceasta situatie nu se datoreaza prezentelor la saloanele internationale de inventica. Opera sa era cunoscuta peste hotare dinainte de 89. Si dupa. Fara suportul mediatic al saloanelor de profil. Prima manifestare de acest gen la care a participat Justin Capra, cu eforturile demne de mentionat ale Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica, a fost Salonul de la Bruxelles din 2006. Este adevarat ca de atunci a mai participat la alte cateva saloane internationale, dar, în ciuda rezultatelor foarte bune obtinute de atunci încoace, prestigiul sau nu avea timpul necesar pentru a se consolida.

Recunoasterea unei legende
Despre Justin Capra se vorbeste de multa vreme. Mai în soapta, mai pe la colturi, aflai povestea cutremuratoare a unui om care, pentru cei mai multi, era o legenda vie a inventicii romanesti. Nu doar un simplu inventator. Ci Inventatorul. Mitul.
Inventia care i-a adus celebritatea este, asa cum stiti, „Rucsacul zburator”, cel care a fost vazut de publicul larg din Romania cu ocazia concertului starului american Michael Jackson. Ea a fost conceputa în urma cu 50 de ani, în 1958, an în care Justin Capra a brevetat-o si a testat-o în zbor. Se stie ce a urmat, care au fost „beneficiile” inventatorului: putina puscarie (cateva luni) si marginalizare sociala (pana prin anii 70).
Printre cele peste 70 de inventii ale sale, se numara cateva iesite din comun. Cutia antigravitationala, spre exemplu, l-a facut pe Henri Coanda sa lase totul balta si sa vina în Romania pentru a-l cunoaste pe autor. Un aparat de zbor conceput de Justin Capra sfideaza înca designul actual al avioanelor: nu are aripi, nici elice. Si, totusi, zboara. Sau, alta inventie mai putin cunoscuta, automobilul „fara caroserie”. Impropriu spus, întrucat accesoriul în cauza nu este vizibil. Exista, dar nu se vede.
Evident, despre creatiile sale de data recenta nu are rost sa vorbim. Cine nu l-a vazut, macar o data, plimbandu-se cu celebrele sale masinute?
În mod clar, a existat permanent un of al publicului legat de inventiile sale: ca nici macar una nu a intrat în productie. Exista destui care îl întreaba sau ne întreaba cand se va întampla acest lucru. Nu stim. Dar credem în continuare ca e posibil acest lucru.
Au fost si sunt înca destui care îl învinuiesc pentru ca nu a fabricat nimic. Pentru ca a trecut la urmatoarea inventie. „Nu a mers pana la capat”, au spus unii. Gresit. Treaba lui era sa inventeze. Si aici a mers pana la capat. Evident, e mult mai greu sa aduci în discutie întreg sistemul romanesc de punere în practica a unei inventii. Poate de aici ar trebui sa începem.

TOPBUSINESS
de Rares Vatasescu Balcan