Perioada domniei 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927
Încoronare 15 octombrie 1922
Nume complet Marie Alexandra Victoria
Născut 29 octombrie 1875
Eastwell Park, Kent, Anglia
Decedat 18 iulie 1938 (62 ani)
Sinaia
Predecesoare Regina Elisabeta
Succesoare Regina Elena
Căsătorită cu Ferdinand I
Urmaşi Carol
Elisabeta
Maria
Nicolae
Ileana
Mircea
Casa Regală de Hohenzollern-Sigmaringen
Imn Regal Trăiască Regele
Tată Alfred, Duce de Saxa-Coburg şi Gotha
Mamă Maria Alexandrovna

Biografie

Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park în Kent, şi a fost iniţial o Prinţesă a Marii Britanii. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg şi Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria, mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. În consecinţă, Prinţesa Maria este nepoata Regelui Edward al VII-lea şi verişoara primară a Ţarului Nicolae al II-lea şi a Regelui George al V-lea. A fost supranumită de popor “Mama răniţilor”, “Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892. Unul dintre exponatele Muzeului Naţional al României,o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, aminteşte de acest eveniment; piesa are gravată inscripţia: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893“.

Regina soldat

Formidabila sa bunică, Regina Victoria, a caracterizat România ca fiind o ţară „foarte instabilă şi având populaţia destul de coruptă“. Într-adevăr, aceste cuvinte s-au dovedit a fi premonitorii căci România, care se unificase în 1859, a fost ocupată după o serie de dezastre militare de armata germană şi transformată într-o ţară de dimensiunea unui timbru. Pe această suprafaţă restrânsă, cu capitala la Iaşi, s-a retras familia regală, aici s-au refugiat toate instituţiile publice ale statului român, în timp ce aliaţii săi, familia ţarilor ruşi Romanov au fost executaţi şi la graniţa de est a izbucnit Revoluţia Bolşevică. Dilema politică a României în perioada dintre 1914 şi 1916 a fost dacă să participe în Marele Război Mondial alături de aliaţi sau alături de germani, şi a rămas într-o poziţie de neutralitate timp de doi ani. Armata română, antrenată de francezi, a luptat cu vitejie în Munţii Carpaţi şi a învins o armată germană superior dotată, dar în cele din urmă a fost forţată să se retragă la sfârşitul războiului. Au intrat acum în scenă diplomaţii care au obţinut o victorie şi recunoaşterea acestor eforturi şi fapte de vitejie prin includerea sa de partea taberei victorioase în momentul semnării tratatului de la Versailles.

Regina diplomat

Regina MariaRegina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinţei de Pace şi s-a instalat cu fiicele sale, extrem de frumoase, la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau, un fost ofiţer de armată cu maniere impecabile şi cu o înclinaţie spre femei frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit în toată splendoarea sa. Frumuseţea ei era dublată de o inteligenţă ieşită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deşi puţin înţeles. Când negociatorul şef al delegaţiei româneşti, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris şi la Londra.

A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei şi Munteniei. Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. În momentul în care fiul său a moştenit tronul, el a izolat-o complet pe regină, care s-a retras din viaţa publică până la moartea ei, în 1938. După 1990 a fost publicat jurnalul ei şi au început să circule tot mai multe poveşti legate de viaţa ei amoroasă extrem de agitată.

A construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, pe o stâncă ce iese direct din mare, şi a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artiştii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu Cadrilaterul şi se găseşte acum pe teritoriul ţării vecine.

Inima reginei Maria

Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic, reşedinţa sa de pe malul Mării Negre. Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorinţă ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima la reşedinţa de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reşedinţă a Reginei Maria. În anul 1968, comuniştii au spart cu răngile sarcofagul de marmură şi au luat casetele cu inima. Casetele au fost trecute în Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei zace pe undeva prin Muzeul Naţional de Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.

Regina Maria, artistă şi colecţionară de artă

Regina Maria a iubit arta, poezia şi filosofia. Ea a continuat tradiţia Reginei Elisabeta de susţinere a acestora, ajutând cu burse de studiu şi bani o seamă de personalităţi din lumea literară şi artistică. A scris la rândul ei Povestiri pentru copii, poezii, a pictat (mai ales acuarele) florile ei preferate fiind crinii si macii. A colecţionat lucrări de artă ale unor pictori foarte cunoscuţi precum : Arthur Verona , Ştefan Popescu ,Kimon Loghi ,Cecilia Cuţescu Storck, Nicolae Vermont , Eustaţiu Stoenescu

Multe din obiectele personale pot fi văzute la Maryhill Museum, iniţial locuinţa unui om de afaceri feroviare american, Sam Hill, cu care Regina Maria a purtat o îndelungată corespondenţă. Faimosul muzeu din Washington State, Statele Unite, la nordul Columbia River, expune mare parte din ţinuta regală, mobilier precum şi alte obiecte, inclusiv coroana reginei.

Bibliografie
Maria, Regină a României, Ţara mea, Hodder & Stoughton, London, 1916
Maria, Regină a României (1934): Povestea vieţii mele,
Martineau, Mrs. P., România şi conducătorii ei, Stanley Paul, London, 1927
Pakula, H., Ultima romantică – O biografie a Reginei Maria a României, Weidenfeld & Nicolson, London, 1984
Des Cars, Guy, Les Reines de Coeur de Roumanie, Lafon, Paris, 1991
Taylor, L.W., The Sourdough and the Queen – The many Lives of Klondyke Joe Boyle, Metheuen, Toronto, 1983 .
Nicolae Pepene, Emil Stoian, Inima Reginei Maria, Ilustratis, Braşov, 2005.

Opera literară
The Lily of Life, Crinul Vieţii, 1912
The Dreamer of dreams, Visătorul de vise, 1912
Ilderim, 1915
Patru anotimpuri, 1915
Povestea unei inimi, 1915
Why? A Story of Great Longing, Povestea unui dor nestins, 1915
The Stealers of Night, 1916, Londra
Regina cea rea, 1918
The Story of Naughty Kildeen, Povestea neastâmpăratei Kildeen, 1917
O poveste de la Sfântul Munte, 1917
My country, Ţara mea, 1921
Minola, 1918
Gânduri şi icoane din timpul războiului, Sibiu, 1919
Peeping Pansy, Londra, 1920
The Queen s of Romania Fairy Book, Cartea de basme a reginei României, 1923
The Voice on the Mountain, Glasul de pe munte, 1923
The Lost Princess, Londra, 1924
Înainte şi după războiu, 1925
The Magic Doll of Romania, New York, 1929
Lulaloo, 1929
Casele mele de vis, 1930
Copila cu ochi albaştri, 1930
Crowned Queens, Regine încoronate, 1930
Stella Maris, 1933
The Story of My Life, Povestea vieţii mele, 1934, ed. A II. A, Ed.Eminescu 1991