Eliberand religia

De Scott Rabalais

Cautarile omului pentru aflarea scopului si naturii acestei vieti se regasesc in miile de religii si credinte raspandite pe tot globul. Biserica a avut un rol important in cultura umana, de cand omul a existat pe planeta. Credintele religioase formeaza experientele de viata ale colectivitatilor, indiferent de natura acestor credinte. In timp ce o persoana poate folosi religia pentru a invata mai multe despre natura umana, o alta ar putea-o folosi ca pe un vehicul pentru a servi pe aproapele sau, alta ar putea practica divinizarea unei fiinte supreme. Constiinta unitatii ofera experienta ca un om este dumnezeu in interiorul sau si ca nu exista un dumnezeu separat de ceea ce este in fiecare uman. Pe masura ce acest adevar fundamental va fi recunoscut in civilizatia noastra, nu va mai fi nevoie de nici o divinizare a unui dumnezeu separat si de nici un fel de dogma.

Religia, in orice forma s-ar afla, este o reflectie a unui anumit nivel al starii de constiinta. Cand constiinta unei persoane se schimba si se extinde, si viziunea acelei persoane asupra religiei se modifica.

Constiinta unitatii ofera o religie care, in sine, nu este o religie, ci o recunoastere a faptului ca fiecare persoana este o manifestare divina a UNICULUI.

In locul invataturilor deja scrise oferite ca fiind ”calea”, fiecare persoana ar fi recunoscuta ca avand ”calea” sa personala in interior.

Nu va mai exista divinizarea unei fiinte exterioare, ci recunoasterea profundei divinitati a fiintei umane si a intregii vieti. Adevarul nu este cel invatat, ci cel experimentat. Cand o fiinta experimenteaza adevarul, perceptiile care nu rezoneaza cu aces adevar vor disparea pur si simplu.
Credintele, care sunt viziuni sau concluzii acceptate de catre un individ, pot sau nu sa fie adevarate.

Sute de ani a existat o credinta ca planeta este plata si ca orice aventura la ”marginea” lumii se va sfarsi dezastruos, cel ajuns pana la acea margine cazand in hau. Abia mai tarziu, cand omul a inceput sa aiba o viziune mai cuprinzatoare, a realizat ”adevarul”, ca pamantul este rotund.

Constiinta unitatii ofera o viziune mai larga, o viziune de sus, care ofera adevarata intelegere.

Realmente, fiecare religie de pe Pamant reflecta o constiinta a separarii.

Biserica sustine ca :‘’Omul este om si Dumnezeu este Dumnezeu’’. In separare, omul adesea ia legatura cu Dumnezeu, o entitate enorma aflata in afara lui.

Diverse religii pot lua legatura cu Iisus, Mohamed, Buddha sau alte figuri de maestri in afara sinelui propriu, ca fiind salvatori sau mesia. Asemenea fiinte ale intelepciunii au venit pe Pamant pentru a-si impartasi adevarul, totusi nu au cerut niciodata sa fie divinizate si nici imperativ urmate. Ei au venit dintr-o constiinta a unitatii, o stare care recunoaste divinitatea fiecarui individ ; cei mai mari maestri spirituali si cei considerati avand cele mai joase vibratii in egala masura – dumnezei din interior. Nici unul nu este mai mare decat celalalt.

Singura diferenta o da starea de trezire a indivizilor. Experienta constiintei unitatii este libertatea, eliberarea de orice credinte, concepte, concluzii si convingeri care se afla in minte si prinse in suflet. Astfel de constructii mentale isi pot avea sursa in perceptia individului cu privire la orice institutie care exista azi, inclusiv religia sau credintele religioase.

Asa cum am mentionat experimentarea adevarului ne elibereaza de ceea ce este fals. Este fluturele care se transforma pentru a experimenta libertatea zborului. Sursa:http://cornucopiaofconsciousness.blogspot.com

(C.M.)