ROBERT T. KIYOSAKI este copilul bogat al unor oameni saraci. El si-a dorit dintotdeauna sa nu munceasca asemeni tatalui sau, care, in ciuda faptului ca avea un salariu consistent, era vesnic ingropat in datorii. Concluzia lui este ca, in principal, problemele financiare provin din faptul ca multii ani de scoala nu ne invata nimic despre cum functioneaza banii, ci doar cum sa muncim din greu pentru ei, iar atunci cand ii avem – multi, putini – nu stim cum sa-i folosim in favoarea noastra.
Nu nesocotiti faptul ca relatia cu banii este una de putere: ori ii stapaniti, ori deveniti sclavii lor. Parintii bogati isi pregatesc copiii sa devina, la randul lor, bogati. Parintii saraci le spun copiilor sa mearga la scoala, sa fie cat mai silitori si sa-si gaseasca o slujba buna. insa calea de urmat pentru castigarea bogatiei este initierea in arta finantelor. invatati-va copiii sa fie liberi din punct de vedere financiar!
in aceasta perioada de mari schimbari economice, lectiile lui Robert Kiyosaki despre cum puteti face banii sa munceasca pentru dumneavoastra sunt nepretuite!
Robert Kiyosaki s-a nascut si a crescut in Hawaii. Provine dintr-o importanta familie de profesori; tatal sau a condus Departamentul de Educatie al Statului Hawaii. Dupa terminarea liceului, si-a continuat studiile la New York. Absolvind facultatea, intra in Marina Americana si lupta in Vietnam, ca ofiter si pilot de elicopter.
in 1977, a infiintat o companie ce a scos pe piata primul portofel din nailon pentru surferi, care in scurta vreme a devenit un produs de mare succes. El si produsele sale au aparut in Runner’s World, Gentleman’s Quarterly, Success Magazine, Newsweek si chiar in Playboy.
La 47 de ani s-a pensionat si se ocupa in continuare de investitii, in special in domeniul imobiliar. Din 1995, este co-fondator al unei companii internationale de invatamant, care functioneaza in sapte tari, ce si-a propus initierea cursantilor in arta afacerilor si a investitiilor. in calitate de specialist in educatie, a vorbit de la cele mai importante tribune, pe unde au trecut si Og Mandino, Zig Ziglar sau Anthony Robbins. Este creatorul jocului CASHFLOW, in trei variante (pentru copii, pentru adulti si avansati), care reproduce conditiile unei piete reale si ii initiaza pe jucatori in tainele banilor.

SHARON L. LECHTER este coautoare la „Tata Bogat, Tata Sarac”. Dupa ce a absolvit stralucit Universitatea de Stat din Florida, obtinand o diploma in contabilitate, Sharon Lechter s-a angajat la o mare firma de contabilitate. A devenit expert contabil la o companie din industria calculatoarelor, apoi director de impozite la o companie nationala de asigurari. Este fondatoare a primei reviste pentru femei din Wisconsin.
Fiind sotie si mama a trei copiii, s-a orientat spre invatamant. L-a ajutat pe inventatorul primei „carti electronice de vorbire” sa extinda aceasta industrie.
Este o pioniera in dezvoltarea noilor tehnologii care incearca sa readuca pe cat posibil cartile in viata copiilor. Ea s-a implicat din ce in ce mai mult in formarea celor mici, devenind o militanta in domeniul matematicii, al calculatoarelor, al cititului si al scrisului.
in prezent, isi concentreaza eforturile pentru sprijinirea crearii instrumentelor educationale necesare celor interesati de ameliorarea educatiei lor financiare.

ROBERT T. KIYOSAKI
in colaborare cu
SHARON L. LECHTER

Tata Bogat, Tata Sarac
Educatia financiara in familie

Traducere de IRINA-MARGARETA NISTOR
Editura Curtea Veche
BUCURESTI, 2000

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale
KIYOSAKI, ROBERT T.
Tata Bogat, Tata Sarac: Educatia financiara in familie / Robert T. Kiyosaki
Traducere: Irina-Margareta Nistor
Bucuresti: Curtea Veche Publishing, 2000
216 p.; 20 cm (Carti cheie; 18)
ISBN 973-8120-21-7

I. Nistor, Irina-Margareta (trad.)
159.923.2

Coperta colectiei de DAN PERJOVSCHI
Coperta de DAN STANCIU

Robert T. Kiyosaki with Sharon L. Lechter
RICH DAD, POOR DAD
Copyright © 1997, 1998 by Robert T. Kiyosaki and Sharon L. Lechter
Published by Warner Books in association with CASHFLOW Technologies, Inc.

© CURTEA VECHE PUBLISHING, 2000,
pentru prezenta versiune in limba romana

ISBN 973-8120-21-7

Aceasta carte este dedicata parintilor de pretutindeni, pentru ca ei sunt cei mai importanti profesori ai unui copil.

Multumiri

Cum poti spune cuiva „multumesc” atunci cand trebuie sa multumesti atator oameni? Categoric, aceasta carte li se datoreaza celor doi tati ai mei care au fost pentru mine niste modele puternice, precum si mamei mele, care m-a invatat sa iubesc si sa fiu bun.
Si totusi printre persoanele direct raspunzatoare de faptul ca aceasta carte a devenit realitate se numara sotia mea Kim, alaturi de care existenta mea s-a implinit. Kim este partenera mea in casnicie, in afaceri si in viata. Fara ea as fi pierdut. ii multumesc parintilor lui Kim, Winnie si Bill Meyer, pentru ca au crescut o fiica minunata. ii multumesc lui Sharon Lechter, pentru ca a adunat fragmentele acestei carti inregistrate in computer si le-a pus cap la cap. Sotului lui Sharon, Mike, pentru faptul ca este un minunat avocat al proprietatii intelectuale, si copiilor lor, Phillip, Shelly si Rick, pentru participarea si colaborarea lor. ii multumesc lui Keith Cunningham, pentru intelepciunea financiara si ideile pe care mi le-a dat; lui Larry si Lisei Clark, pentru ca mi-au daruit prietenia lor si m-au incurajat mereu; lui Rolf Parta, pentru geniul sau tehnic; Annei Nevin, lui Bobby DePorter si lui Joe Chapon, pentru noi perspective asupra subiectului; lui DC si lui John Harrison, lui Jannie Tay, lui Sandy Khoo, lui Richard si Veronicai Tan, lui Peter Johnston si lui Suzi Dafnis, lui Jacqueline Seow, Nyhl Henson, Michael si Monette Hamlin, lui Edwin si Camilla Khoo, lui K. C. See si Jessica See, pentru sprijinul profesional; lui Kevin si Sarei de la InSync, pentru stralucita grafica; lui John si Shari Burley, lui Bill si Cindy Shopoff, lui Van Tharp, Dianei Kennedy, lui C. W. Allen, Marilu Deignan, Kim Arries si Tom Weisenborn, pentru intelepciunea lor financiara; lui Sam Georges, Anthony Robbins, Enid Vien, Lawrence si Jayne Taylor-West, lui Alan Wright, lui Zig Ziglar pentru limpezimea mintii lor; lui J. W. Wilson, lui Marty Weber, Randy Craft, Don Mueller, Brad Walker, Blair si Eileen Singer, lui Wayne si Lynn Morgan, lui Mimi Brennan, Jerome Summers, dr. Peter Powers, Will Hepburn, dr. Enrique Teuscher, dr. Robert Marin, Betty Oyster, Julie Belden, Jamie Danforth, Cherie Clark, Rick Merica, Joia Jitahide, Jeff Bassett, dr. Tom Burns si lui Bill Galvin, pentru ca mi-au fost niste prieteni minunati si mi-au sustinut proiectele; Centrului Managerilor si zecilor de mii de absolventi ai cursurilor „Tu si banii” si ai Scolii de afaceri pentru intreprinzatori; si lui Frank Crerie, Clint Miller, Thomas Allen si lui Norman Long, pentru ca mi-au fost niste extraordinari parteneri de afaceri.

Robert T. Kiyosaki

INTRODUCERE

Exista o cerinta

Oare scoala ii pregateste pe copii pentru lumea reala? „invata cu sarguinta, ia note mari si vei gasi o slujba bine platita, cu tot felul de avantaje”, obisnuiau sa spuna parintii mei. Scopul lor in viata era sa ne asigure o facultate surorii mele mai mari si mie, astfel incat noi sa avem cele mai mari sanse de reusita in viata. Cand, in sfarsit, mi-am luat diploma in 1976 – absolvind stralucit, printre primii din promotia mea, Universitatea de Stat din Florida, sectia contabilitate – parintii mei isi atinsesera scopul. Era incununarea reusitei vietii lor. Conform „Planului Principal”, am fost angajata de o importanta firma de contabilitate, dintre acele cu „opt zerouri”, si credeam ca ma asteapta o lunga cariera si o pensionare la o varsta nu prea inaintata.
Sotul meu, Michael, a urmat o cale similara. Amandoi proveneam din familii care munceau din greu, dispunand de mijloace modeste, dar cu o puternica etica a muncii. Si Michael a absolvit stralucit, ba chiar de doua ori: mai intai ingineria si apoi dreptul. A fost recrutat deindata de o prestigioasa firma de avocatura din Washington D.C., specializata in drept de brevetare. Viitorul sau parea extrem de luminos, drumul carierei bine definit si pensionarea timpurie garantata.
Desi am avut succese in carierele noastre, lucrurile nu au mers cum ne asteptam. Amandoi am schimbat mai multe posturi – de fiecare data pentru ca asa era mai bine -, dar fara a se intrezari vreo posibilitate de pensionare. Fondul de pensii nu crestea decat prin contributiile personale.
Michael si cu mine avem o casnicie minunata, cu trei copii grozavi. Cand scriu aceste randuri, doi dintre ei sunt la facultate, iar cel de-al treilea abia incepe liceul. Am cheltuit o avere ca sa ne asiguram ca urmeaza cele mai bune scoli.
intr-o zi, in 1996, unul dintre copiii mei a venit acasa deziluzionat de scoala. Era plictisit si se saturase sa invete. „De ce trebuie sa petrec atata vreme studiind materii care nu imi vor fi niciodata cu adevarat de folos in viata?” – a protestat el.
Fara sa ma gandesc, i-am raspuns: „Pentru ca daca nu iei note mari nu poti merge la facultate.”
„Indiferent daca fac sau nu o facultate”, mi-a raspuns el, „eu tot voi fi bogat.”
„Daca nu termini o facultate n-o sa ai o slujba buna”, i-am raspuns usor panicata si ingrijorata, ca orice mama. „Si daca nu vei avea o slujba buna, cum crezi ca ai putea sa te imbogatesti?”
Fiul meu mi-a zambit superior si a dat usor din cap oarecum plictisit. Mai purtaseram de multe ori aceasta discutie. S-a strambat si si-a dat ochii peste cap. Din nou cuvintele mele materne pline de intelepciune se izbeau de un zid. Nici macar nu le auzea.
Desi destept si plin de vointa, el a fost intotdeauna politicos si respectuos.
„Mamico”, a inceput el. Urma sa mi se tina mie o predica. „Adapteaza-te vremurilor! Priveste in jurul tau; oamenii cei mai bogati nu s-au imbogatit datorita studiilor lor. Uita-te la Michael Jordan si la Madonna. Pana si Bill Gates, care nu a fost primit la Harvard, a infiintat Microsoft; acum este cel mai bogat om din America si nu are decat treizeci si ceva de ani. Un jucator de baseball poate castiga pana la 4 milioane de dolari pe an, chiar daca a fost clasat drept «arierat mintal».”
intre noi s-a asternut o lunga tacere. Mi-am dat seama dintr-odata ca de fapt il sfatuisem pe fiul meu exact ceea ce ma sfatuisera la randul lor parintii mei. Lumea din jur s-a schimbat, dar sfatul a ramas acelasi.
O educatie solida si notele mari nu mai asigura reusita, insa parca nimeni nu observa asta, in afara de copiii nostri.
„Mamico”, a continuat el, „nu vreau sa muncesc la fel de mult ca tine si ca tata. Voi castigati o gramada de bani si traim intr-o casa enorma plina de jucarii. Daca-ti voi asculta sfatul, voi sfarsi ca voi, muncind tot mai din greu doar pentru a plati si mai multe impozite si pentru a ma afunda in datorii. Nu mai exista slujbe sigure; stiu totul despre restructurari si rentabilizare. Mai stiu ca absolventii de facultate castiga astazi mai putin decat castigati voi atunci cand ati terminat scoala. Uita-te si tu la doctori. Nu mai castiga nici pe departe ca alta data. Stiu ca nu ma pot bizui pe Asigurarile Sociale sau pe pensiile garantate de companii. Trebuie sa gasesc noi solutii.”
Avea dreptate. ii trebuiau noi solutii, ca si mie de altfel. Sfatul parintilor mei poate ca era valabil pentru cei nascuti inainte de 1945, dar putea deveni dezastruos pentru cei ca noi, nascuti intr-o lume care se schimba extrem de rapid. Nu le mai pot spune pur si simplu copiilor mei: „Mergeti la scoala, luati note mari si cautati-va o slujba sigura.”
Stiu ca trebuie sa gasesc noi cai pentru a-mi calauzi copiii in privinta studiilor.
Ca mama, dar si ca specialist contabil, am fost intotdeauna preocupata de lipsa educatiei financiare. Multi dintre tinerii de astazi au carti de credit inca inainte de a ajunge la liceu, dar nu li s-a tinut niciodata un curs despre bani sau despre felul in care ar putea sa-i investeasca, ca sa nu mai vorbim despre cum functioneaza dobanda la cartile de credit. Fara sa aiba notiuni financiare si fara sa stie cum functioneaza banii, ei nu sunt pregatiti sa infrunte lumea ce-i asteapta, o lume care accentueaza consumul, si nu economiile.
Cand baiatul meu cel mare, fiind inca student in anul intai la facultate, s-a indatorat fara sperante cu cartile lui de credit, nu numai ca l-am ajutat sa-si distruga aceste carduri devenite fara valoare, dar am cautat si un program care sa ma ajute sa imi educ copiii in privinta problemelor financiare.
Anul trecut, sotul meu m-a sunat intr-o zi de la birou. „Se afla la mine o persoana pe care ar trebui sa o cunosti”, mi-a spus el. „Se numeste Robert Kiyosaki. Este om de afaceri si investitor si tocmai ne solicita un brevet pentru un produs educational. Cred ca este exact ceea ce cautai demult.”

Exact ceea ce cautam

Sotul meu, Mike, a fost atat de impresionat de proiectul „circuitul banilor”, noul produs educational dezvoltat de Robert Kiyosaki, incat a aranjat sa participam amandoi la o testare a prototipului. Fiind vorba de un joc educational, am intrebat-o si pe fiica mea de 19 ani, care era in primul an la universitatea locala, daca nu vrea sa participe, si ea a fost de acord.
La acest test au participat vreo cincisprezece persoane, care erau impartite in trei grupuri.
Mike avusese dreptate. Era exact produsul educational pe care il cautam. Avea ceva specific: arata ca o tabla de Monopoly cu un enorm sobolan aratos in mijloc. Dar spre deosebire de Monopoly, erau doua trasee: unul in interior si unul in exterior. Miza jocului era sa scapi de pe traseul interior – ceea ce Robert numea Cursa Sobolanului – si sa ajungi la pista exterioara sau la „pista rapida”. Robert sustinea ca pista rapida simuleaza comportamentul oamenilor bogati in viata reala.
Dupa care Robert ne-a explicat „Cursa Sobolanului”.
„Daca veti analiza atent viata unei persoane de formatie medie foarte muncitoare, veti intalni o pista similara. Copilul se naste si merge la scoala. Parintii sunt mandri si incantati deoarece copilul exceleaza luand note bune si foarte bune si este primit la facultate. Copilul termina studiile si, eventual, si le perfectioneaza, dupa care actioneaza conform programului dinainte stabilit: isi cauta o slujba sigura sau o profesie. Copilul gaseste aceasta slujba, eventual ca doctor sau avocat, intra in armata ori lucreaza pentru guvern. in general, copilul incepe sa faca apoi bani, are tot mai multe carduri si incep cumparaturile, in cazul in care nu au inceput chiar mai inainte.
Avand bani de risipit, copilul merge in acele locuri la care viseaza si ceilalti tineri, cunoaste alti oameni, isi fixeaza intalniri si uneori se casatoreste. Viata este minunata, pentru ca acum si barbatii si femeile lucreaza. Doua venituri sunt o binecuvantare. Cu totii simt ca au reusit, ii asteapta un viitor stralucit, se hotarasc sa cumpere o casa, o masina, un televizor, pleaca in vacanta si fac copii. Fericirea vine gramada. Nevoia de bani gheata este enorma. Fericitul cuplu hotaraste ca profesia este de o importanta vitala, in consecinta muncesc tot mai mult, urmarind avansari si mariri de leafa. Leafa se mareste si mai apare un copil si nevoia de o casa mai mare. Ei muncesc si mai mult, devin niste angajati si mai buni si mai implicati. Se reintorc pe bancile scolii ca sa se specializeze pentru a castiga si mai multi bani. Eventual, isi mai iau o slujba. Veniturile cresc, dar si impozitele, inclusiv pe proprietati, respectiv pe terenul casei celei noi si mari. Cresc contributiile la Asigurarile Sociale si toate celelalte. Iau lefuri tot mai mari si se intreaba pe ce se duc banii. Se inscriu la fondurile mutuale si cumpara alimente cu cartea de credit. Copiii fac intre timp 5 sau 6 ani si parintii incep sa stranga bani pentru facultatea lor, dar si pentru pensie.
Fericitul cuplu nascut in urma cu treizeci si cinci de ani este prins acum in Cursa Sobolanului pentru tot restul vietii lui active. Cei doi muncesc pentru proprietarii companiei, pentru guvern – prin plata taxelor si pentru banci – platind ipoteci sau cartile de credit.
Dupa care isi sfatuiesc propriii copii «sa invete temeinic, sa ia note mari si sa-si gaseasca o slujba sau o profesie sigura». N-au invatat nimic despre bani, in schimb altii au profitat de naivitatea lor si de asta au fost nevoiti sa munceasca din greu toata viata. Procesul se repeta si generatia urmatoare roboteste la fel. Aceasta este «Cursa Sobolanului»“.
Singura posibilitate de a iesi din aceasta „Cursa a Sobolanului” este sa iti dovedesti competenta atat in contabilitate cat si in investitii, categoric, doua dintre cele mai greu de stapanit dintre materiile dificile. in calitate de expert contabil care a lucrat candva la o mare firma cu o cifra de afaceri cu opt zerouri, m-am mirat sa constat ca Robert reusise sa faca amuzante si palpitante aceste doua materii. Procesul era atat de bine mascat, incat atunci cand incercam cu sarguinta sa iesim din „Cursa Sobolanului” uitam rapid ca de fapt invatam ceva.
Testarea produsului s-a transformat pe nesimtite intr-o dupa-amiaza amuzanta cu fiica mea, discutand despre lucruri pe care nu le abordasem niciodata. Fiind contabila de formatie, nu mi se parea complicat un joc care presupunea o declaratie de venit si un bilant. De aceea am avut timp sa o ajut pe fiica mea ca si pe ceilalti jucatori de la masa mea, lamurindu-le conceptele pe care nu le intelegeau. Am fost prima persoana – si singura din intreg grupul de testare – care a reusit sa iasa din „Cursa Sobolanului” in acea zi. Am scapat in 50 de minute, desi jocul a durat aproape trei ore. La masa mea se mai aflau un bancher, un om de afaceri si un informatician. M-a tulburat sa constat cat de putin stiau acesti oameni despre contabilitate sau investitii, lucruri atat de importante in viata lor. M-am intrebat cum de s-au descurcat in rezolvarea propriilor probleme financiare intalnite in viata reala. Puteam intelege de ce fetita mea de 19 ani nu pricepea, dar ceilalti erau adulti, aveau de cel putin doua ori varsta ei.
Dupa ce am iesit din „Cursa Sobolanului”, i-am urmarit vreme de doua ore pe fiica mea si pe aceste persoane cu scoala, adulti bogati, cum dadeau cu zarul si isi mutau pionii. Desi ma bucuram ca invatau cu totii atat de mult, ma deranja totusi ideea ca niste adulti nu cunosteau notiunile de baza ale contabilitatii si investitiilor. Le era greu sa stabileasca relatia dintre declaratia de venit si bilant. Pe masura ce cumparau si vindeau bunuri, isi aminteau cu greu de faptul ca fiecare tranzactie putea avea un oarecare impact asupra circuitului financiar lunar. M-am intrebat cate milioane de oameni care se zbat din punct de vedere financiar doar pentru ca nu cunosc aceste lucruri or fi pe lumea asta.
Slava Domnului ca se amuzau si erau preocupati de dorinta de a castiga partida, mi-am spus in sinea mea. Dupa ce Robert a incheiat concursul, ne-a acordat 15 minute in care sa discutam si sa criticam „Circuitul banilor” intre noi.
Omul de afaceri de la masa mea nu era deloc multumit. Nu i-a placut jocul. „N-am nevoie sa stiu toate astea”, a spus el raspicat. „Pentru asta angajez contabili, bancheri si avocati, tocmai ca sa imi explice cum stau lucrurile.”
Richard i-a replicat: „N-ati observat niciodata faptul ca nu sunt prea multi contabili bogati? Ca, de altfel, nici bancheri, avocati ori agenti de Bursa sau imobiliari. Ei stiu foarte multe lucruri si in multe privinte sunt oameni destepti, dar majoritatea nu sunt bogati. Cum scolile noastre nu-i invata pe oameni ceea ce stiu cei bogati, ar fi bine sa primim sfaturi din partea acestora din urma. intr-o buna zi, in vreme ce mergeti pe sosea, va puteti bloca in trafic, straduindu-va sa ajungeti la serviciu; cand va veti uita in dreapta, veti constata ca si contabilul dv. este prins in acelasi blocaj de circulatie. Va uitati in stanga si il vedeti pe bancher. Asta ar trebui sa va spuna ceva.”
Informaticianul nu s-a lasat nici el impresionat de joc: „Pot cumpara un program care sa ma invete toate acestea.”
in schimb, bancherul a fost foarte miscat. „Am invatat asta la scoala – adica partea de contabilitate -, dar n-am stiut niciodata cum s-o aplic in realitate. Acum stiu. Trebuie sa ies din «Cursa Sobolanului».”
Pe mine insa m-au impresionat cel mai mult cuvintele fiicei mele. „M-a amuzat sa invat toate astea”, a spus ea. „Am aflat o multime de lucruri despre felul cum circula banii si cum trebuie ei investiti.”
Dupa care a adaugat: „Acum stiu ca pot sa-mi aleg profesia doar tinand seama de munca pe care o voi depune si nu pentru a fi neaparat una sigura sau de pe urma careia sa am diverse avantaje sau s-o apreciez in functie de cat sunt platita. Daca voi invata ceea ce acest joc imi explica, voi fi libera sa fac si sa studiez ce-mi doreste sufletul… si nu sa studiez ceva doar pentru ca se cauta un anumit tip de pregatire. Daca voi invata asta nu mai trebuie sa-mi fac probleme legate de siguranta locului de munca sau de Asigurarile Sociale, asa cum procedeaza deja majoritatea colegilor mei.”
N-am mai putut sa raman pentru a vorbi cu Robert dupa ce am terminat jocul, dar am stabilit sa ne intalnim ulterior pentru a discuta pe mai departe proiectul sau. Stiam ca vrea sa foloseasca acest joc pentru a-i ajuta si pe altii sa devina experti in finante si eram nerabdatoare sa aflu mai multe despre planurile lui.
impreuna cu sotul meu am fixat sa ne intalnim la cina cu Robert si sotia lui in saptamanile imediat urmatoare. Desi era prima data cand ne vedeam intr-un cadru monden, ne-am simtit ca si cum ne-am fi stiut de ani de zile.
Am descoperit ca avem foarte multe in comun. Am acoperit o gama foarte larga, de la sport la piese de teatru, la restaurante si probleme socio-economice. Am vorbit despre lumea in schimbare. Am petrecut multa vreme discutand despre felul cum majoritatea americanilor au pus foarte putin deoparte pentru pensie sau chiar n-au pus nimic, dar si despre starea falimentara a Asigurarilor Sociale si Medicale. Oare copiilor mei li se va cere sa plateasca pensionarea celor 75 milioane de copii nascuti in anii ’60? Ne intrebam daca oamenii isi dau seama cat de riscant este sa depinda de un plan de pensii.
Principala grija a lui Robert era faptul ca se crease o prapastie din ce in ce mai adanca intre cei care au si cei care nu au, atat in America, cat si in intreaga lume. Robert era un autodidact care prin munca proprie ajunsese intreprinzator, strabatuse toata lumea si pusese cap la cap diverse investitii, astfel incat a putut iesi la pensie la 47 de ani. El a renuntat apoi la pensionare pentru ca manifesta aceeasi ingrijorare pe care o am si eu in legatura cu copiii mei. El stie ca lumea s-a schimbat, dar sistemul de invatamant a ramas acelasi. Robert sustine ca acesti copii ai nostri petrec ani intregi intr-un sistem educational stravechi, studiind materii pe care nu le vor folosi niciodata si pregatindu-se pentru o lume care nu mai exista.
„in prezent, sfatul cel mai periculos care poate fi dat unui copil este «Du-te la scoala, ia note mari si cauta-ti o slujba sigura»“, ii place lui sa spuna. „Acesta este un sfat stravechi si prost. Daca ati putea vedea ce se intampla in Asia, Europa si America de Sud, ati fi la fel de ingrijorati ca si mine.”
El socoteste ca e un sfat prost, „pentru ca daca doresti un viitor sigur din punct de vedere financiar pentru copilul tau, acest lucru nu se poate obtine dupa regulile de alta data. Este mult prea riscant.”
L-am intrebat ce intelege prin „regulile de alta data”.
„Cei ca mine au alte reguli decat ale voastre”, a spus el. „Ce se intampla atunci cand o companie anunta o reducere de personal?”
„Oamenii sunt concediati”, am spus eu, „familiile au de suferit, creste somajul.”
„Da. Dar ce se intampla cu compania, mai ales daca este o companie publica pe actiuni?”
„Pretul actiunilor creste de obicei atunci cand se anunta o reducere de personal”, am spus eu. „Piata pare incantata atunci cand o companie reduce costurile fortei de munca, fie prin automatizare, fie prin cresterea productivitatii muncii in general.”
„Asa este”, a spus el. „Si atunci cand pretul actiunilor creste, cei ca mine, actionarii, se imbogatesc si mai mult. Asta inteleg eu prin alte reguli. Angajatii pierd; proprietarii si investitorii castiga.”
Robert, de fapt, nu numai ca descria diferenta dintre un angajat si un patron, dar si pe aceea dintre controlarea propriului destin si incredintarea lui in mainile altcuiva.
„Pentru cei mai multi oameni insa este greu de inteles de ce se intampla asta”, am zis eu. „Ei pur si simplu considera ca nu e drept.”
„De aceea mi se pare o prostie sa ii spui copilului «Trebuie sa ai o educatie solida»“, zise el. „Este o prostie sa presupui ca studiile asigurate de sistemul scolar ii vor pregati pe copiii vostri pentru lumea cu care vor trebui sa se confrunte dupa absolvire. Fiecare copil are nevoie de si mai multa educatie, de un alt tip de educatie. Copiii trebuie sa cunoasca regulile. Alte reguli.”
„Exista reguli ale banului dupa care se ghideaza cei bogati si exista regulile dupa care se ghideaza ceilalti 95% din populatie”, a spus el. „Si cei 95% invata aceste reguli acasa si la scoala. De aceea este riscant ca in zilele noastre sa ii spui copilului doar: «invata temeinic si cauta-ti o slujba.» Copilul din ziua de azi are nevoie de o educatie mult mai sofisticata, iar actualul sistem nu este capabil sa furnizeze asa ceva. Nu-mi pasa cate calculatoare pun in salile de curs sau cati bani cheltuiesc scolile. Cum ar putea un sistem de invatamant sa predea o materie pe care n-o cunoaste?”
Cum poate un parinte sa-si invete copiii ceea ce scoala nu reuseste? Cum poate fi predata contabilitatea unui copil? N-o sa se plictiseasca? Si cum poate fi predata stiinta investitiilor atata vreme cat ca parinte dovediti exact contrariul, fiind impotriva oricarui risc? in loc sa-mi invat copiii sa actioneze intotdeauna in limitele sigurantei, am hotarat ca este mai bine sa-i invat sa actioneze inteligent.
L-am intrebat pe Robert: „Cum poate fi invatat un copil despre bani si despre tot ceea ce am discutat noi aici? Cum am putea simplifica sarcina parintilor, mai ales atata vreme cat ei insisi nu inteleg?”
„Am scris o carte despre asta”, a spus el.
„Unde este?”
„in calculatorul meu. E acolo de ani de zile, in diferite fragmente asezate la intamplare. Din cand in cand, mai adaug cate ceva, dar niciodata nu am fost in stare sa pun totul cap la cap. Pe aceasta am inceput sa o scriu dupa ce cealalta carte a mea a ajuns un best-seller. Dar pe asta n-am mai terminat-o. E in bucatele.”
Si, intr-adevar, era in bucatele. Dupa ce am citit cateva fragmente imprastiate, am hotarat ca aceasta carte are un merit cert si trebuie impartasita si altora, mai ales in aceste vremuri schimbatoare. Am acceptat sa fim coautori la cartea lui Robert.
L-am intrebat de cate informatii de ordin financiar crede el ca are nevoie un copil. Mi-a raspuns ca depinde de copil. El a stiut de mic ca vrea sa fie bogat si a avut noroc de un tata bogat si dispus sa il calauzeasca. Educatia sta la baza reusitei, a spus Robert. Dar la fel de importanta ca formarea universitara este si cea financiara sau cea legata de comunicare.
Apoi urmeaza povestea celor doi tati ai lui Robert, unul bogat si unul sarac, prin care se explica felul in care s-a format de-a lungul intregii vieti. Contrastul dintre cei doi tati furnizeaza o perspectiva esentiala. Cartea este sustinuta cu date precise, editata si pusa cap la cap de mine. Orice contabil care citeste aceasta carte trebuie sa uite de cunostintele sale universitare si sa se arate deschis la teoriile prezentate de Robert. Desi multe dintre ele contravin ideilor fundamentale ale principiilor general acceptate de contabilitate, ele furnizeaza totusi o perspectiva valoroasa referitoare la felul in care isi analizeaza hotararile adevaratii investitori.
Atunci cand, ca parinti, ne sfatuim copiii: „Du-te la scoala, invata din greu si ia-ti o slujba”, o facem adesea dintr-un obicei devenit traditional. A fost din totdeauna cel mai bun lucru de facut. Cand l-am cunoscut pe Robert, initial, ideile lui m-au speriat. Fiind crescut de doi tati, a fost invatat sa se zbata pentru doua scopuri diferite. Tatal lui cu scoala 1-a sfatuit sa lucreze la o companie. Tatal lui bogat 1-a sfatuit sa fie proprietarul unei companii. Ambele drumuri in viata presupuneau studii, numai ca obiectele de studiu erau complet diferite. Tatal lui cu scoala 1-a incurajat pe Robert sa fie destept. Tatal lui bogat 1-a incurajat pe Robert sa invete cum sa angajeze oameni destepti.
Faptul ca avea doi tati a creat multe probleme. Tatal bun al lui Robert era inspector in invatamant in Hawaii. Cand Robert implinise 16 ani, amenintarea: „Daca nu iei note mari n-o sa-ti gasesti o slujba buna” nu mai avea prea mare efect. El stia deja ca in viata urma sa fie proprietar de companie si nu angajat al unei companii. De fapt, daca nu ar fi avut un sfatuitor intelept si perseverent pe vremea liceului, probabil ca Robert nu ar fi facut facultate. El recunoaste asta. De abia astepta sa inceapa sa puna bazele averii sale, dar in final a fost de acord ca facultatea ar putea sa-i fie de folos.
Adevarul este ca ideile din aceasta carte pot parea prea sofisticate sau prea radicale pentru parintii din ziua de azi. Multor parinti si asa le este greu sa-si tina copiii la scoala. Ţinand seama insa de vremurile schimbatoare, ca parinti trebuie sa fim deschisi in fata ideilor noi si indraznete. A i incuraja pe copii sa ajunga angajati este ca si cum i-ati sfatui sa plateasca impozite mai mult decat se cuvine o viata intreaga, sperantele de pensie fiind minime sau inexistente. Este adevarat ca marea cheltuiala pentru oricine o reprezinta impozitele. De fapt, majoritatea familiilor muncesc din ianuarie pana la jumatatea lui mai doar pentru a-si acoperi impozitele catre stat. E nevoie de idei noi si aceasta carte vi le ofera.
Robert sustine ca oamenii bogati isi educa altfel copiii. Ei isi invata copiii acasa, in jurul mesei, la cina. Aceste idei s-ar putea sa nu fie ideile pe care sa vreti sa le discutati cu copiii vostri, dar eu oricum va multumesc ca le-ati acordat atentie. Va sfatuiesc sa continuati cautarile. Dupa parerea mea de mama si expert contabil, ideea ca este suficient sa iei note mari si sa-ti gasesti o slujba buna este depasita. Trebuie sa ne sfatuim copiii folosind niste solutii mai sofisticate. Avem nevoie de idei noi si de o alta educatie. Poate ca nu este cea mai rea idee sa le spunem copiilor nostri sa se straduiasca sa fie niste buni angajati, dar si sa se straduiasca sa aiba propria lor companie de investitii.
Ca mama, sper ca aceasta carte sa ajute si alti parinti. Robert spera sa-i faca pe oameni sa afle ca oricine poate deveni prosper daca asta vrea. Chiar daca in prezent esti gradinar sau ingrijitor sau chiar somer, ai posibilitatea sa te formezi si sa-i inveti si pe cei dragi sa se descurce din punct de vedere financiar. Nu uitati ca intelegerea lumii finantelor este acel proces mental prin care ne rezolvam problemele financiare.
in prezent, ne confruntam cu schimbari majore, inclusiv de ordin tehnologic, care sunt mult mai mari decat cele cu care s-au confruntat toti cei de pana acum. Nimeni nu are un glob de cristal pentru a prevedea cu adevarat viitorul, dar un lucru este sigur: ne asteapta schimbari mai presus de orice imaginatie. Cine stie ce ne rezerva viitorul? Dar indiferent ce s-ar intampla, avem doua posibilitati fundamentale: sa jucam fara risc sau sa jucam inteligent, pregatindu-ne, invatand, trezindu-ne si trezindu-le si copiilor nostri geniul financiar.

Sharon Lechter

CAPITOLUL 1

Tata Bogat, Tata Sarac

Asa cum povesteste Robert Kiyosaki

Am avut doi tati, unul bogat si unul sarac. Unul avea multa scoala si era foarte inteligent; avea doctoratul si facuse patru ani de studiu in mai putin de doi ani. Dupa care mersese la Universitatea Stanford, la Universitatea din Chicago si la Universitatea Northwestern pentru masterat, peste tot beneficiind de burse integrale. Celalalt tata n-a terminat nici opt clase.
Amandoi reusisera in cariera muncind din greu toata viata. Amandoi aveau venituri substantiale. Si totusi, unul s-a luptat cu probleme financiare toata viata. Celalalt a devenit unul dintre cei mai bogati oameni din Hawaii. Unul a murit lasand zeci de milioane de dolari pentru familie, societati de binefacere si biserica, celalalt a lasat datorii.
Amandoi erau puternici, carismatici si aveau un cuvant greu de spus. Amandoi ne-au dat sfaturi, dar nu aceleasi sfaturi. Ambii credeau cu tarie in educatie, dar nu recomandau acelasi traseu al studiilor.
Daca as fi avut un singur tata, ar fi trebuit sa accept sau sa-i resping sfatul. Faptul ca aveam doi tati care sa ma sfatuiasca mi-a oferit ocazia sa aleg intre puncte de vedere diferite; ale unui om bogat si ale unui om sarac.
in loc sa-1 accept sau sa-1 resping pur si simplu pe unul sau pe celalalt, mi-am dat seama ca de fapt pot reflecta mai mult, comparand posibilitatile si alegand de unul singur.
Problema era ca la vremea aceea cel bogat nu era inca bogat iar cel sarac nu era inca sarac. Amandoi erau la inceput de drum si se zbateau intre problemele financiare si cele de familie. Aveau insa puncte de vedere foarte diferite in privinta banilor.
De exemplu, unul dintre ei spunea: „Banul este ochiul dracului.” Celalalt zicea: „Lipsa banului este ochiul dracului.”
Ca pusti, avand doi tati cu caracter puternic, era greu sa ma las influentat de amandoi la fel. Vroiam sa fiu un fiu bun si sa-i ascult, doar ca tatii mei nu spuneau acelasi lucru. Diferenta intre punctele lor de vedere mai ales in privinta banilor era atat de mare, incat acest lucru m-a facut curios si m-a intrigat. Am inceput sa ma gandesc tot mai mult la ce vroia de fapt sa spuna fiecare.
Cand eram singur reflectam mai tot timpul, intrebandu-ma, de exemplu: „De ce a spus asta?” Apoi imi puneam intrebari in privinta afirmatiei celuilalt tata. Ar fi fost mult mai simplu sa spun doar asa: „Mda, are dreptate. Sunt de acord.” Sau sa resping pur si simplu un punct de vedere, zicand: „Batranul nu stie ce vorbeste.” in schimb, faptul ca aveam doi tati pe care ii iubeam m-a obligat sa reflectez si in final sa aleg o modalitate de a gandi eu insumi. Procesul alegerii s-a dovedit a fi mult mai valoros pe termen lung decat o simpla acceptare sau respingere a unui singur punct de vedere.
Unul dintre motivele pentru care cei bogati se imbogatesc tot mai mult, cei saraci saracesc tot mai mult, iar clasa de mijloc se zbate in datorii este faptul ca despre bani se invata acasa, si nu la scoala. Cei mai multi dintre noi afla despre bani de la parinti. Deci, ce poate un parinte sarac sa-i spuna copilului sau despre bani? Doar: „Vezi-ti de scoala si invata serios.” Copilul poate termina cu note excelente, dar avand o slaba pregatire financiara. Lucrurile acestea i-au fost inoculate pe cand era mic.
Despre bani nu se invata la scoala. Scolile se concentreaza asupra obiectelor de studiu si a formarii profesionale, dar nu si asupra capacitatii de rezolvare a problemelor financiare. Acest lucru explica de ce bancheri, doctori si contabili foarte destepti, care au avut note excelente la scoala, se zbat toata viata pentru a-si rezolva problemele financiare. Vesnica noastra datorie nationala este produsa in mare parte de politicieni cu multa scoala si reprezentanti guvernamentali care iau hotarari financiare fara sa aiba o pregatire in privinta banilor.
Adesea ma gandesc la noul mileniu si ma intreb ce se va intampla cand vom avea milioane de oameni care vor avea nevoie de sprijin financiar si medical. Ei vor depinde de familiile lor sau de stat pentru a beneficia de asistenta financiara. Ce se va intampla cand Asigurarile Medicale si Sociale vor ramane fara bani? in ce fel poate o natiune sa supravietuiasca, atata vreme cat abordarea problemei banilor continua sa fie lasata in grija parintilor – care in majoritate vor fi sau sunt deja saraci?
Cum aveam doi tati cu un cuvant greu de spus, am invatat de la amandoi. A trebuit sa reflectez la sfatul fiecaruia si facand asta am reusit sa descopar un punct de vedere asupra puterii si efectului gandirii fiecaruia asupra propriei lui vieti. De exemplu, unul dintre tati avea obiceiul sa spuna: „Nu-mi pot permite.” Celalalt interzicea folosirea acestei exprimari. El insista sa spun: „Cum as putea face sa-mi permit asta?” Una este o afirmatie, iar cealalta este o intrebare. Una te lasa de izbeliste, iar cealalta te obliga sa gandesti. Tatal meu care in-curand-va-fi-bogat ar explica faptul ca daca spui automat: „Nu-mi pot permite” creierul inceteaza sa mai functioneze. Punand intrebarea „Cum as putea face sa-mi permit asta?” creierul e pus la munca. Asta nu insemna ca dorea sa spuna ca poti sa-ti cumperi tot ce vrei. Dar avea un adevarat fanatism in privinta exersarii mintii, acest cel mai puternic calculator din lume. „Creierul meu este zilnic tot mai puternic pentru ca il exersez. Cu cat este mai puternic, cu atat castig mai multi bani.” El era convins ca daca spunem automat „Nu-mi pot permite”, acesta este un semn al unei leneviri intelectuale.
Desi ambii tati munceau din greu, am observat ca unul dintre ei avea obiceiul sa nu-si puna mintea la contributie atunci cand era vorba de bani, in vreme ce celalalt si-o exersa din plin. Rezultatul pe termen lung a fost ca unul dintre ei a avut o crestere financiara puternica, in vreme ce celalalt una slaba. E asemeni diferentei dintre o persoana care merge sa faca sport in mod regulat si una care sta pe canapea si se uita la televizor. Exercitiul fizic bine facut sporeste sansa de a fi sanatos, iar exercitiul mental bine facut sporeste sansa de a fi bogat. Lenea aduce prejudicii atat sanatatii, cat si averii.
Cei doi tati ai mei aveau sisteme de gandire opuse. Unul dintre ei credea ca oamenii bogati trebuie sa plateasca mai multe impozite ca sa aiba grija de cei mai putin norocosi. Celalalt spunea: „Impozitele ii pedepsesc pe cei care produc si ii rasplatesc pe cei care nu produc.” Unul dintre tati mi-a recomandat: „invata serios ca sa gasesti o companie buna la care sa lucrezi.” Celalalt mi-a sugerat: „invata serios ca sa gasesti o companie buna pe care s-o cumperi.”
Unul mi-a zis: „Motivul pentru care nu sunt bogat este ca va am pe voi, copiii.” Celalalt a spus: „Motivul pentru care trebuie sa fiu bogat este ca va am pe voi, copiii.” Unul incuraja conversatiile despre bani si afaceri in timpul mesei, celalalt interzicea acest subiect la masa.
Unul spunea: „Cand e vorba de bani, nu iti asuma riscuri.” Celalalt zicea: „invata sa stapanesti riscurile.”
Unul credea: „Caminul nostru este cea mai mare investitie si cel mai mare activ al nostru.” Celalalt credea: „Casa mea este un pasiv si cand propria-ti casa devine cea mai importanta investitie inseamna ca ai incurcat-o.”
Ambii tati isi plateau facturile la timp, unul insa si le platea primele, iar celalalt la urma.
Unul dintre tati credea intr-o companie sau intr-un guvern care sa se ingrijeasca de tine si de nevoile tale, era mereu preocupat de cresterea salariului, de planurile de pensii, de avantajele medicale, de concediul de boala, de zilele de vacanta si de alte asemenea. Era impresionat de doi dintre unchii sai care intrasera in armata si se alesesera cu o pensie si o gramada de alte avantaje pe viata dupa douazeci de ani de serviciu activ. Agrea ideea de asigurari medicale platite si privilegiile pe care le acorda armata pensionarilor sai. De asemenea, iubea sistemul de functii definitive valabil in universitati. Uneori, ideea protejarii locului de munca pe viata si alte avantaje pareau mai importante decat slujba propriu-zisa. Adesea spunea: „Am muncit din greu pentru stat si merit toate aceste drepturi.”
Celalalt credea intr-o independenta financiara totala. El era impotriva mentalitatii „drepturilor”, socotind ca duce la slabiciuni si la existenta persoanelor nevoiase din punct de vedere financiar. El era foarte categoric in ceea ce priveste competenta financiara pe care trebuia s-o aiba fiecare si asigurarea prin propriile puteri a acesteia.
Unul dintre tati se zbatea sa puna deoparte cativa dolari. Celalalt pur si simplu crea investitii.
Unul dintre tati m-a invatat cum sa scriu un CV impresionant ca sa imi gasesc o slujba buna. Celalalt m-a invatat cum sa fac planuri de afaceri si financiare serioase astfel incat sa pot crea locuri de munca.
Fiind produsul a doi tati puternici, mi-am putut permite luxul sa observ efectele pe care niste idei diferite le pot avea asupra vietii cuiva. Am constatat ca oamenii intr-adevar isi modeleaza viata prin ganduri.
De exemplu, tatal meu cel sarac spunea mereu: „Nu voi fi niciodata bogat.” Si aceasta profetie s-a transformat in realitate. Tatal meu cel bogat, pe de alta parte, cand vorbea despre el spunea intotdeauna ca este bogat. Zicea cam asa: „Sunt un om bogat si oamenii bogati nu fac asta.” Chiar si cand era lefter dupa un recul financiar major, continua sa vorbeasca despre el ca despre un om bogat. Se descria astfel: „Exista o diferenta intre a fi sarac si a fi lefter. A fi lefter e o situatie temporara, a fi sarac e o situatie vesnica.”
Tatal meu cel sarac mai spunea: „Nu ma intereseaza banii” sau „Banii nu conteaza.” Tatal meu cel bogat spunea intotdeauna: „Banii inseamna putere.”
Puterea gandurilor noastre nu poate fi masurata sau apreciata, dar mi-a fost limpede inca din copilarie ca trebuie sa-ti constientizezi gandurile si felul in care te exprimi. Am observat ca tatal meu cel sarac nu era sarac din pricina sumei pe care o castiga si care era considerabila, ci din pricina gandurilor si faptelor lui. Copil fiind si avand doi tati, mi-am dat seama foarte bine ca trebuie sa am grija ce ganduri aleg sa fie ale mele. Pe cine sa ascult — pe tatal meu cel bogat sau pe cel sarac?
Desi amandoi aveau un enorm respect fata de invatamant, nu se intelegeau deloc in privinta lucrurilor cu adevarat importante ce trebuie aflate. Unul vroia sa studiez serios, sa-mi iau o diploma si o slujba si sa muncesc pentru bani. Vroia sa invat ca sa ajung un profesionist, sa fiu avocat sau contabil sau sa urmez scoala oamenilor de afaceri si sa imi dau masteratul. Celalalt m-a incurajat sa studiez ca sa fiu bogat, sa inteleg cum e cu banii si cum sa-i fac sa actioneze in favoarea mea. „Eu nu muncesc pentru bani” – erau vorbele pe care le repeta mereu, „banii muncesc pentru mine!”
La 9 ani am hotarat sa-1 ascult si sa invat de la tatal meu cel bogat cum e cu banii. Procedand astfel, am ales sa nu-1 mai ascult pe tatal meu cel sarac, desi el avea toate diplomele din lume.

Lectia lui Robert Frost

Robert Frost este poetul meu preferat. imi plac multe dintre poeziile sale, dar o prefer pe aceasta: „Drumul nebatut”. Folosesc invatamintele sale aproape zilnic.

DRUMUL NEBÄ‚TUT
Doua drumuri mi se aratara in padurea aurie
Si tare regretam ca-mi fusese dat tocmai mie
Sa aleg. Calator fiind, am stat acolo indelung
Si am privit departe pe cel ce dadea intr-un crang
Iar copacii imi parura dintr-odata intinsi la pamant.

Dupa ce am apucat-o pe celalalt drum
Crezand ca poate am ales mai bine acum
Caci parca avea mai multa iarba
Mi-am spus repede, in barba,
Ca sunt cam la fel.

in acea dimineata semanau atat de mult
Frunzele nu fusesera calcate de demult
Oh, am pornit-o pe cel dintai si a doua zi
Desi stiam exact unde ma voi opri.
Si atunci m-am indoit de el.

Va spun toate acestea cu un oftat,
S-a intamplat candva, pe innoptat,
in padure doua drumuri am vazut –
L-am apucat pe cel mai putin batut
Si asta a contat.

Robert Frost [1916]

Si intr-adevar a contat enorm.
De-a lungul anilor, m-am gandit adesea la poezia lui Robert Frost. Faptul ca am ales sa nu ascult sfatul invatatului meu tata si sa nu preiau atitudinea sa fata de bani a fost o hotarare dureroasa, dar ea mi-a modelat intreaga existenta.
De indata ce m-am hotarat pe cine sa ascult, a inceput si educarea mea in spiritul banilor. Tatal meu cel bogat m-a invatat vreme de 30 de ani, pana am implinit 39. S-a oprit atunci cand si-a dat seama ca deja invatasem si intelesesem perfect ceea ce incercase sa bage in capul meu sec.
Banii sunt o forma de putere. Dar si mai puternica este educatia financiara. Banii vin si se duc, dar daca ai o anumita educatie in privinta felului in care actioneaza banii, poti castiga de pe urma acestei invataturi si poti sa incepi sa-ti construiesti averea. Motivul pentru care simpla gandire pozitiva nu functioneaza este acela ca majoritatea oamenilor au facut scoala, dar n-au invatat niciodata despre felul in care functioneaza banii, asa incat isi petrec viata muncind pentru bani.
Pentru ca aveam doar 9 ani cand am inceput, lectiile pe care mi le-a dat tatal cel bogat au fost foarte simple. Dupa ce mi-a spus totul, n-au mai ramas decat sase lectii principale, pe care mi le-a repetat 30 de ani. Aceasta carte se refera la aceste sase lectii, explicate cat se poate de simplu de catre tatal meu cel bogat pentru a fi pe intelesul meu. Aceste lectii nu intentioneaza sa fie niste raspunsuri, ci niste puncte de reper. Puncte de reper care va vor ajuta pe voi toti si pe copiii vostri sa va imbogatiti, indiferent ce s-ar intampla pe lumea asta intotdeauna plina de schimbari si nesiguranta.

Lectia intai – Cei bogati nu muncesc pentru bani
Lectia a doua – De ce trebuie predat alfabetul financiar
Lectia a treia – Vezi-ti singur de afacerea ta
Lectia a patra – Istoria impozitelor si a puterii companiilor
Lectia a cincea – Cei bogati inventeaza banii
Lectia a sasea – Munciti ca sa invatati – nu munciti pentru bani

CAPITOLUL 2
LECÅ¢IA 1

Cei bogati nu muncesc pentru bani

„Taticule, Poti Sa-mi Spui Cum Sa Ma imbogatesc?”
Tatal meu a lasat ziarul de seara si mi-a zis: „De ce vrei sa te imbogatesti, fiule?”
„Pentru ca azi m-a dus cu masina mama lui Jimmy, care are un Cadillac nou, si ei toti urmau sa mearga in week-end la casa lor de pe malul marii. Jimmy i-a invitat pe trei dintre prietenii lui, dar Mike si cu mine nu ne-am numarat printre ei. Ni s-a spus ca nu suntem invitati pentru ca suntem «copii saraci»”.
„Asa au zis?” m-a intrebat tatal meu neincrezator.
„Da, chiar asa”, i-am replicat eu pe un ton jignit.
Tatal meu a dat tacut din cap, si-a impins ochelarii pe nas si s-a apucat iar sa citeasca. Eu am ramas sa astept un raspuns.
Era in anul 1956. Aveam 9 ani. Cu totul intamplator, mergeam la aceeasi scoala publica la care oamenii bogati isi trimiteau copiii. Initial, aici a fost un oras cu o mare plantatie de zahar. Proprietarii plantatiei, precum si alte persoane importante din oras, cum ar fi doctori, oameni de afaceri, bancheri, isi trimiteau copiii in clasele I-VI la aceasta scoala. Dupa clasa a VI-a, copiii lor erau trimisi de obicei la scoli particulare. Cum familia mea locuia chiar pe aceasta strada, am mers la scoala respectiva. Daca as fi locuit peste drum, as fi mers la alta scoala, la una cu copii din familii cam ca a mea. Dupa clasa a VI-a, impreuna cu acesti copii, am fi continuat studiile tot la o scoala publica si apoi la un liceu de acelasi fel. Nu existau scoli particulare pentru cei ca noi.
in sfarsit, tata a lasat ziarul. Era clar ca se gandise profund.
„Ei bine, fiule”, a inceput el lent, „daca vrei sa fii bogat, trebuie sa inveti sa faci bani.”
„Si cum se fac banii?” am intrebat.
„Ei, pune-ti capul la contributie, fiule”, mi-a spus el zambind. De fapt, asta insemna: „Asta e tot ce am sa-ti spun” sau „Nu stiu raspunsul, asa incat nu ma mai deranja.”

Se formeaza un parteneriat

A doua zi dimineata i-am spus celui mai bun prieten al meu, Mike, ce mi-a zis tata. Din cate imi dadeam eu seama, Mike si cu mine eram singurii copii saraci din aceasta scoala. Si Mike era aici tot din pura intamplare. Cineva stabilise in functie de zona cine merge la aceasta scoala, si asa ne-am trezit noi cu copiii bogati. Nu eram chiar saraci, dar ne simteam astfel pentru ca toti ceilalti baieti aveau manusi noi de baseball, biciclete noi si totul nou.
Mama si cu tata ne asigurasera un minim necesar, cum ar fi mancarea, un acoperis deasupra capului, hainele. Dar cam asta era tot. Tatal meu obisnuia sa spuna: „Daca vrei ceva, munceste pentru asta.” Noi vroiam tot felul de lucruri, dar nu erau suficiente locuri de munca, mai ales pentru baietii de 9 ani.
„Si atunci ce putem face ca sa producem bani?” m-a intrebat Mike.
„Nu stiu”, am spus. „Dar nu vrei sa fii partenerul meu?”
A fost de acord si astfel, in acea sambata dimineata, Mike a devenit primul meu partener de afaceri. Ne-am petrecut toata dimineata incercand sa gasim idei despre cum sa facem bani. Din cand in cand, vorbeam si despre „baietii misto” care erau in casa lui Jimmy de pe malul marii si se distrau grozav. Ne cam durea gandul asta, dar ne facea si bine, pentru ca ne-a determinat sa continuam sa ne gandim cum am putea sa facem bani. in cele din urma, in acea dupa-amiaza ne-a strafulgerat o idee luminoasa. Era o idee pe care Mike o luase dintr-o carte stiintifica pe care o citise. Plini de entuziasm, ne-am strans mana si acum parteneriatul nostru avea si o afacere.
in urmatoarele saptamani, eu si cu Mike am batut tot cartierul rugandu-i pe vecini sa ne pastreze tuburile de la pasta de dinti. Acestia s-au aratat foarte mirati, insa, ce-i drept, majoritatea adultilor au fost de acord. Unii ne-au intrebat ce vrem sa facem cu ele si le-am raspuns: „Nu va putem spune. E un secret de afaceri.”
Mama era tot mai ingrijorata pe masura ce saptamanile treceau. Alesesem un loc langa masina ei de spalat unde sa ne adunam materia prima. intr-o cutie maronie de carton, in care fusesera candva sticle de sos picant, incepuse sa creasca gramada noastra de tuburi goale de pasta de dinti.
in final, mama a pus piciorul in prag. O exasperase imaginea mizeriei tuburilor de pasta de dinti consumate ale vecinilor. „Ce faceti de fapt, baieti?” ne-a intrebat. „Si sa nu mai imi spuneti ca e un secret de afaceri. Rezolvati cu mizeria asta, pentru ca altfel o sa va arunc totul la gunoi.” Eu si cu Mike am rugat-o, am implorat-o, i-am explicat ca in curand o sa avem destule tuburi cat sa incepem productia. I-am mai spus ca inca mai asteptam cativa vecini sa isi termine pasta de dinti ca sa luam si acele tuburi. Mama ne-a mai acordat doar o saptamana de amanare.
Data inceperii productiei fusese devansata. Situatia era prea tensionata. Deja primul meu parteneriat era amenintat cu evacuarea din magazie de chiar mama mea. Slujba lui Mike a fost sa le spuna vecinilor sa isi termine mai repede pasta, pentru ca dentistul i-a sfatuit sa se spele mai des pe dinti. Am inceput sa asamblez linia de productie.
intr-o zi, tata a venit cu un prieten ca sa vada ce fac cei doi baietei de 9 ani acolo, in curte, cu acea linie de productie care functiona la viteza maxima. Peste tot era o pudra alba. Pe o masa lunga erau cutioare mici din carton in care de obicei se tine laptele de la scoala, si gratarul familiei era incalzit la maximum cu carbuni incinsi.
Tata s-a apropiat prudent; fusese nevoit sa-si parcheze masina ceva mai incolo, avand in vedere ca productia noastra bloca intrarea in garaj. in vreme ce se apropia impreuna cu prietenul sau, au constatat ca pe carbuni se afla un vas de otel in care erau topite tuburile de pasta de dinti. Pe vremea aceea, pasta de dinti nu era in tuburi de plastic, ci de plumb. Asadar, de indata ce era arsa vopseaua, tuburile erau aruncate in acest ibric de otel, topite pana deveneau lichide, dupa care, cu ajutorul manusilor de apucat ale mamei, turnam usor plumbul printr-un orificiu in cutiile de lapte.
Cutiile de carton erau pline cu ipsos. Pudra aceea alba care plutea in aer era de fapt ipsos, care urma sa fie amestecat cu apa. in graba mea, rasturnasem un sac si intreaga zona arata ca si cum ar fi trecut un viscol pe acolo. Cutiile de lapte erau containerele care inveleau formele de ipsos.
Tatal meu si cu prietenul sau ne-au privit atent in vreme ce turnam cu grija plumbul prin orificiu peste cubul acela de ipsos.
„Atentie!”, a spus tata.
Am dat din cap fara sa ma uit la el.
in cele din urma, dupa ce am terminat de turnat, am lasat ibricul si i-am zambit tatei.
„Ce faceti aici, baieti?”, mi-a zambit el prudent.
„Facem ceea ce mi-ai spus. Vom fi bogati”, i-am zis.
„ihi”, a spus Mike ranjind si dand din cap. „Suntem parteneri de afaceri.”
„Si ce e cu mulajele astea de ipsos?”, a intrebat tata.
„Fii atent”, i-am spus. „Ar trebui sa fie o sarja excelenta.”
Am lovit cu un ciocanel peste legatura care impartea cubul in doua. Am ridicat cu grija partea de deasupra a acestui mulaj si de acolo a aparut o moneda.
„Dumnezeule”, a spus tata. „Voi faceti monede din plumb!”
„Exact”, a spus Mike. „Facem asa cum ne-ati zis. Facem bani.”
Prietenul tatei s-a intors si a izbucnit in ras. Tata a zambit si a dat din cap. Pe langa un foc si o cutie cu tuburi de pasta de dinti, in fata lui se mai aflau doi baietei plini de praf alb, care zambeau cu gura pana la urechi.
Ne-a spus sa lasam totul si sa stam putin cu el pe treptele din fata casei. Zambindu-ne, ne-a explicat cu blandete ce inseamna sa „falsifici” bani.
Visul nostru fusese distrus. „Vreti sa spuneti ca este ilegal?”, a intrebat Mike cu o voce tremuranda.
„Lasa-i in pace”, a spus prietenul tatei. „Poate ca de fapt isi dezvolta un adevarat talent innascut.”
Tata 1-a strafulgerat cu privirea.
„Da, este ilegal”, a spus tata bland. „Dar voi, baieti, ati dat dovada de creativitate si de originalitate. Å¢ineti-o tot asa. Sunt mandru de voi!”
Dezamagiti, Mike si cu mine am ramas fara glas vreo douazeci de minute, dupa care ne-am apucat sa strangem mizeria. Afacerea noastra se incheiase din prima zi. Cum adunam eu praful acela de acolo, m-am uitat la Mike si i-am spus: „Probabil ca Jimmy si prietenii lui au dreptate. Suntem saraci.”
Cand spuneam asta, tata tocmai pleca. „Baieti”, a zis el, „sunteti saraci doar daca renuntati. Important este ca ati incercat ceva. Majoritatea doar vorbesc sau viseaza cum se imbogatesc. Voi ati facut ceva. Sunt mandru de voi doi. Si repet: continuati. Dar altfel. Nu va lasati.”
Eu si Mike am ramas fara grai. Frumoase vorbe, dar tot nu stiam ce sa facem.
„Si cum se face, tata, ca nu esti bogat?”, l-am intrebat.
„Am ales sa fiu profesor. Profesorii nu gandesc sa se imbogateasca. Noua doar ne place sa predam. As vrea sa te pot ajuta, dar pur si simplu nu stiu cum se fac banii.”
M-am intors cu Mike si am continuat sa facem ordine.
„Stiu”, a spus tata. „Daca vreti, baieti, sa aflati cum va puteti imbogati, nu ma intrebati pe mine. Vorbeste cu tatal tau, Mike.”
„Cu tata?”, a intrebat Mike un pic uluit.
„Da, cu tatal tau”, mi-a repetat tata zambind. „Tatal tau si cu mine avem acelasi bancher, care este innebunit dupa tatal tau. Mi-a spus de mai multe ori ca tatal tau este genial atunci cand se pune problema sa faca bani.”
„Tatal meu?”, a intrebat din nou Mike neincrezator. „Si atunci, cum se face ca nu avem o masina aratoasa si o casa frumoasa, precum copiii bogati de la scoala?”
„O masina aratoasa si o casa frumoasa nu inseamna neaparat ca esti bogat sau ca stii cum sa faci bani”, ne-a raspuns tata. „Tatal lui Jimmy lucreaza la plantatia de zahar. Nu e cu mult diferit de mine. Lucreaza pentru o companie, iar eu lucrez pentru stat. Compania i-a cumparat o masina. insa compania de zahar are probleme financiare si s-ar putea ca in curand tatal lui Jimmy sa nu mai aiba nimic. Tatal tau este altfel, Mike. El pare ca pune bazele unui imperiu. Si banuiesc ca peste cativa ani va fi un om foarte bogat.”
Acestea fiind spuse, Mike si cu mine ne-am entuziasmat din nou. Cu alta inima ne-am apucat sa facem curat pentru a strange mizeria pe care o lasase in urma defuncta noastra prima afacere. Cum strangeam noi pe acolo, ne-am gandit cum sa discutam cu tatal lui Mike. Problema era ca tatal lui Mike muncea multe ore si adesea se intorcea acasa seara tarziu. Tatal lui avea mai multe depozite, o companie de constructii, un lant de magazine si trei restaurante. Din pricina restaurantelor, statea pana seara tarziu.
Mike a luat autobuzul si s-a dus acasa dupa ce am terminat de strans. Urma sa discute cu tatal lui, cand acesta avea sa se intoarca acasa, si sa-1 intrebe daca nu vrea sa ne invete si pe noi cum sa ne imbogatim. Mike mi-a promis sa ma sune oricat de tarziu si sa-mi spuna ce-a vorbit cu tatal lui.
Telefonul a sunat la 8:30 seara.
„OK”, am spus, „sambata viitoare.” Si am inchis. Tatal lui Mike se invoise sa ne acorde o intrevedere.
Sambata, la 7:30 dimineata, am luat autobuzul spre cartierul sarac al orasului.

incep lectiile:
„Va dau 10 centi pe ora.” Chiar si in 1956, 10 centi pe ora insemna foarte putin fata de plata standard.

Michael si cu mine ne-am intalnit cu tatal lui in acea dimineata la ora 8. Era deja ocupat. Se apucase de treaba de vreo ora. Supraveghetorul de la compania de constructii tocmai pleca cu camioneta cand ma indreptam spre casa lor simpla si mica, dar foarte ordonata. Mike m-a intampinat in usa.
„Tata vorbeste la telefon si a zis sa-1 asteptam pe veranda din spate”, mi-a zis Mike, in timp ce-mi deschidea usa.
Podeaua de lemn a inceput sa scartaie de indata ce am trecut pragul casei stravechi. Era un pres ieftin chiar cum intrai. Presul ascundea nenumaratele urme lasate de pasii pe care ii suportase dusumeaua. Desi foarte curat, ar fi trebuit inlocuit.
M-am simtit claustrat in momentul in care am intrat in living-ul ingust plin cu mobila veche si greoaie, care azi ar fi doar obiecte pentru colectionari. Pe canapea stateau doua femei putin mai in varsta decat mama. in fata lor se afla un barbat imbracat in haine de lucru. Purta niste pantaloni si o camasa kaki frumos calcate, dar neapretate si avea niste dosare prafuite in mana. Sa fi avut cam cu 10 ani mai mult decat tata; as zice ca avea vreo 45 de ani. Toti ne-au zambit atunci cand am intrat si am trecut pe langa ei indreptandu-ne spre bucatarie, de acolo iesind pe veranda care dadea spre curtea din spate. Am zambit la randul meu timid.
„Cine sunt oamenii astia?”, am intrebat.
„A, lucreaza pentru tata. Barbatul acela mai in varsta se ocupa de depozitele lui, iar femeile de restaurante. L-ai vazut si pe supraveghetorul de la constructii care lucreaza la un proiect de drumuri, la vreo cincizeci de mile de aici. Mai are un supraveghetor care construieste niste case, dar a plecat inainte sa ajungi tu.”
„Si asa e tot timpul?”, am intrebat.
„Nu chiar, dar aproape”, a spus Michael zambind si tragandu-si un scaun ca sa se aseze alaturi de mine.
„L-am rugat sa ne invete cum sa facem bani”, mi-a spus Mike.
„Si ce a zis?”, am intrebat eu cu o curiozitate prudenta.
„Ei bine, s-a uitat ciudat mai intai, dupa care a zis ca ne va face o oferta.”
„Aha”, am zis eu, balansandu-mi scaunul spre perete si sprijinindu-ma apoi doar pe doua dintre picioarele lui.
Mike s-a asezat si el la fel.
„Si stii in ce consta oferta?”, am intrebat.
„Nu, dar vom afla curand.”
Dintr-odata, tatal lui Mike a dat buzna, trantind usa transparenta care dadea spre veranda. Mike si cu mine am sarit in picioare nu atat din respect, cat pentru ca ne speriasem.
„Sunteti gata, baieti?”, ne-a intrebat tatal lui Mike si si-a tras un scaun ca sa se aseze alaturi de noi.
Am dat din cap in vreme ce ne trageam scaunele de langa perete si ne-am asezat in fata lui.
Era un barbat zdravan, cam la 1,80 m si 100 kg. Tata era mai inalt, dar avea cam aceeasi greutate si era cam cu 5 ani mai mare decat tatal lui Mike. Semanau oarecum, desi nu faceau parte din acelasi grup etnic. Poate ca si energia lor era similara.
„Mi-a spus Mike ca vrei sa inveti sa faci bani. Asa e, Robert?”
Am dat repede din cap, usor intimidat. Se ghicea multa forta in cuvintele si zambetul sau.
„Bine. Iata care este oferta mea. Am sa va invat, dar nu ca la scoala. Munciti pentru mine si eu va invat. Daca nu munciti, nu va invat. Va pot invata mai repede daca munciti. De altfel, daca am proceda ca la scoala, ar insemna ca mi-as pierde vremea doar punandu-va sa ma ascultati. Aceasta este oferta mea. Daca vreti, bine, daca nu, nu.”
„Ä‚aa… as putea sa pun o intrebare mai intai?”, am zis eu.
„Nu. Daca vreti, bine. Daca nu, nu. Am prea multa treaba si nu vreau sa imi pierd vremea. Daca nu invatati sa va hotarati rapid, n-o sa invatati sa castigati bani niciodata. Ocaziile sunt trecatoare. Este extrem de important sa stiti sa luati hotarari rapide. Aceasta este o ocazie pe care voi ati vrut-o, incepem pregatirea sau o terminam in urmatoarele zece secunde”, a spus tatal lui Mike cu un zambet ironic.
„Accept”, am spus.
„Accept”, a spus Mike.
„Bine”, a spus tatal lui Mike. „D-na Martin va veni in zece minute si, dupa ce termin de vorbit, veti pleca cu ea la magazinul meu si va veti apuca de treaba. Va dau 10 centi pe ora si veti avea de lucru trei ore in fiecare sambata.”
„Dar eu am meci de fotbal azi”, am spus.
Tatal lui Mike mi-a raspuns cu un ton ferm: „Daca vrei, bine, daca nu, nu”, a zis el.
„Vreau”, i-am raspuns, alegand sa muncesc si sa invat in loc sa joc fotbal.

30 de centi mai tarziu

Pe la ora 9:00 in acea frumoasa dimineata de sambata lucram deja impreuna cu Mike pentru d-na Martin. Era o femeie tare buna si rabdatoare. Spunea mereu ca Mike si cu mine ii aminteam de fiii ei, care se facusera mari si plecasera la casele lor. Desi era blanda, credea in munca serioasa si ne-a pus la treaba. Stia intotdeauna sa dea ordine. Ne-am petrecut cele trei ore luand cutiile de pe rafturi, stergandu-le de praf si rearanjandu-le apoi cu grija. Era o munca ingrozitor de plictisitoare.
Tatal lui Mike, caruia eu ii spun tatal meu cel bogat, avea noua asemenea mici magazine cu mari spatii de parcare. Era o versiune timpurie a supermagazinelor de mai tarziu. Un fel de bacanii de cartier, de unde lumea cumpara lapte, paine, unt si tigari. Problema era ca ne aflam in Hawaii inainte de aparitia aerului conditionat si magazinele nu-si puteau inchide usile din pricina caldurii. La cele doua capete ale magazinului, usile trebuiau sa fie larg deschise spre sosea si spre parcare. De fiecare data cand o masina intra in parcare, se starnea un nor de praf care se aseza in pravalie.
Asadar, aveam de lucru, de vreme ce nu exista aer conditionat.
Timp de trei saptamani, Mike si cu mine ne-am prezentat la d-na Martin si am muncit cele trei ore. Pana la pranz, terminam treaba si ea ne strecura in palma cate trei monede. Chiar si la 9 ani, la jumatatea anilor ’50, 30 de centi nu erau mare lucru. Albumele cu benzi desenate costau 10 centi pe atunci, asa incat imi cheltuiam banii pe ele si ma intorceam acasa.
in miercurea celei de-a patra saptamani ma hotarasem sa renunt. Acceptasem sa muncesc doar pentru ca doream sa invat de la tatal lui Mike sa fac bani, dar intre timp devenisem sclav cu 10 centi pe ora. Mai mult, nu-1 mai vazusem pe tatal lui Mike din prima sambata.
„Eu renunt”, i-am spus lui Mike la ora pranzului. Pranzul la scoala era oribil. Scoala era plicticoasa si nu imi mai ramaneau nici macar sambetele libere. Singurul lucru care imi ramasese erau cei 30 de centi.
De data asta, Mike mi-a zambit. „De ce razi?”, l-am intrebat enervat si frustrat. „Mi-a spus tata ca asa o sa se intample. Mi-a zis sa ne vedem cu el cand vei fi gata sa renunti.”
„Ce?”, am zis eu indignat. „A asteptat sa ajung la exasperare?”
„Cam asa ceva”, mi-a spus Mike. „Tata e mai altfel. El preda altfel decat tatal tau. Mama si tatal tau tin multe predici. Tata e mai scump la vorba, glasuieste putin. Asteapta pana sambata. Am sa-i spun ca esti pregatit.”
„Vrei sa spui ca mi s-a intins o cursa?”
„Nu, nu chiar, dar s-ar putea. O sa-ti explice tata sambata.”

Asteptand sambata la coada

Eram pregatit sa il infrunt. Pana si tatal meu bun era suparat pe el. Tatal meu adevarat, cel caruia ii spun cel sarac, credea ca tatal meu bogat incalca legea privind angajarea minorilor si ca ar trebui chiar dat pe mana justitiei.
Tatal meu cu scoala mi-a spus sa cer cat merit. Cel putin 25 de centi pe ora. Tatal meu cel sarac mi-a zis ca daca nu mi se mareste leafa, ar fi bine sa renunt imediat.
„De fapt, nici nu-ti trebuie slujba asta nenorocita”, mi-a spus indignat tatal meu cel sarac.
Sambata dimineata la ora 8:00 am intrat pe aceeasi usa subreda a casei lui Mike.
„Ia un scaun si stai la coada”, mi-a spus tatal lui Mike de indata ce am intrat. S-a intors pe calcaie si a disparut in biroul lui de langa dormitor.
M-am uitat prin incapere si nu l-am zarit pe Mike nicaieri. Ma simteam stanjenit, asa ca m am asezat timid langa aceleasi doua femei care erau acolo si cu patru saptamani inainte. Mi-au zambit si s-au tras mai intr-o parte pe canapea, ca sa-mi faca si mie loc.
Trecusera patruzeci si cinci de minute si eu fierbeam. Cele doua femei se intalnisera cu el si plecasera de treizeci de minute. Un domn mai in varsta statuse si el vreo douazeci de minute si deja plecase.
Casa era goala si eu stateam acolo, in living-ul acela intunecos si prafuit, intr-o frumoasa si insorita zi hawaiiana, asteptand sa vorbesc cu un zgarcit care exploata copiii. il auzeam cum se invartea prin birou, vorbea la telefon si ma ignora. Eram gata-gata sa plec, totusi nu stiu de ce am ramas.
in sfarsit, dupa inca cincisprezece minute, fix la 9:00, tatal cel bogat a iesit din birou fara sa spuna nimic si mi-a facut semn cu mana sa intru in incaperea aceea jegoasa.
„Am inteles ca vrei sa iti maresc leafa, in caz contrar tu fiind hotarat sa pleci”, mi-a spus tatal cel bogat in vreme ce se bataia cu balansoarul.
„Pai, nu v-ati tinut de cuvant”, am izbucnit eu aproape in lacrimi. Era inspaimantator pentru un baietel de 9 ani sa se confrunte cu un adult.
„Mi-ati promis ca o sa ma invatati, daca muncesc pentru dv. Am lucrat pentru dv. Am lucrat din greu. Am renuntat la meciurile de baseball ca sa muncesc pentru dv. Si nu v-ati tinut de cuvant. Nu m-ati invatat nimic. Sunteti un escroc, asa cum va crede toata lumea din oras. Sunteti rapace. Vreti toti banii pentru dv. si n-aveti grija de angajati. M-ati pus sa astept, dovedind lipsa de respect fata de mine. Oi fi eu un baietel, dar merit sa fiu tratat mai bine.”
Tatal cel bogat s-a aplecat in fata in scaunul pivotant, sprijinindu-si barbia in maini si uitandu-se fix la mine, de parca m-ar fi studiat. „Nu-i rau deloc”, mi-a zis el. „in mai putin de o luna vei vorbi ca majoritatea angajatilor mei.”
„Ce?” am intrebat. Neintelegand prea bine ce spune, am continuat sa-mi spun oful. „Am crezut ca o sa va tineti de cuvant si o sa ma invatati, iar dv. ma chinuiti. Asta e o cruzime. O mare cruzime.”
„Te invat”, mi-a spus tatal cel bogat pe un ton bland.
„Ce m-ati invatat? Nimic”, am spus eu furios. „N-ati vorbit nici macar o data cu mine de cand am acceptat sa lucrez pe nimica toata. Zece centi pe ora. Ha! Ar trebui sa va reclam la guvern. Stiti ca exista legi in privinta exploatarii copiilor. Tata lucreaza pentru guvern, stiti asta.”
„Mama!”, zise tatal cel bogat, „acum chiar ca vorbesti ca majoritatea celor care au lucrat pentru mine, adica asemeni celor pe care i-am concediat sau care au plecat.”
„Ce aveti de spus?”, am intrebat, simtindu-ma destul de curajos pentru un baietel ca mine. „M-ati mintit. Am muncit pentru dv. si nu v-ati tinut de cuvant. Nu m-ati invatat nimic.”
„Cum stii ca nu te-am invatat nimic?”, m-a intrebat calm tatal cel bogat.
„Pai, n-ati stat de vorba cu mine. Am muncit trei saptamani si nu m-ati invatat nimic”, am spus eu bosumflat.
„Oare invatatul presupune statul de vorba sau un curs?”, m-a intrebat tatal cel bogat.
„Pai, da”, i-am replicat eu.
„Asta va invata pe voi la scoala”, mi-a zis el zambind. „Dar nu asta va invata si viata. Si, dupa parerea mea, viata este cel mai bun dascal. in majoritatea cazurilor, viata nu-ti vorbeste, ci te impinge de la spate. De fiecare data e ca si cum viata ti-ar spune: «Trezeste-te, vreau sa inveti ceva.»”
„Ce tot zice omul asta?”, m-am intrebat eu in gand. „Ca viata ma impinge de la spate si imi vorbeste? E clar ca trebuie sa renunt la slujba asta. Stau de vorba cu un nebun de legat.”
„Daca vei invata lectiile vietii, te vei descurca bine. Daca nu, viata va continua sa te impinga de la spate fara o tinta precisa. Oamenii au doua posibilitati. Unii lasa viata sa-i impinga de la spate fara sens, altii se infurie si imping si ei. Dar imping impotriva sefilor, a slujbei lor sau a sotului ori a sotiei. Ei nu-si dau seama ca de fapt viata este cea care ii impinge.”
Nu intelegeam nimic din ce spunea.
„Viata ne impinge pe noi toti. Unii renunta, altii se lupta. Putini invata si merg mai departe. Chiar sunt incantati ca viata ii impinge incolo si incoace. Acesti putini alesi dovedesc ca au nevoie si doresc sa invete ceva. invata si merg mai departe. Majoritatea abandoneaza si cativa, ca tine, se lupta.”
Tatal cel bogat se ridica in picioare si inchise stravechea fereastra de lemn care scartaia ingrozitor si care tare ar mai fi trebuit reparata. „Daca vei invata bine aceasta lectie, vei deveni un tanar intelept, bogat si fericit. Daca nu, iti vei petrece tot restul zilelor dand vina pe viata pentru slujba pe care o ai, pentru faptul ca esti prost platit sau pentru problemele pe care le atribui intotdeauna sefului. iti vei trai viata sperand ca-ti va oferi o mare sansa care sa-ti rezolve toate problemele financiare.”
Tatal cel bogat ma privi ca sa vada daca inca il mai ascult. Privirile noastre se intalnira. Ne holbam unul la celalalt, reusind sa comunicam din ochi. in cele din urma, am renuntat de indata ce i-am inteles acest ultim mesaj. Mi-am dat seama ca are dreptate. Dadeam vina pe el si vroiam sa invat. Ma luptam.
Tatal cel bogat a continuat: „Sau daca esti genul de om care n-are curaj, renunti de cate ori viata te impinge incolo si incoace. Daca esti asa, iti vei trai viata fara riscuri, facand ceea ce trebuie si pastrandu-te pentru ceva ce nu se va intampla niciodata. Dupa care vei muri ca un batranel plicticos. Vei avea multi prieteni, pentru ca esti un tip atat de dragut si de muncitor. iti vei trai viata fara riscuri si facand exact ceea ce trebuie, dar adevarul este ca vei lasa ca viata sa te supuna. in adancul sufletului, inseamna ca esti ingrozit de asumarea riscurilor. Ai vrea sa castigi, dar teama de a pierde este mai mare decat fericirea de a castiga. in adancul sufletului, numai tu stii ca de fapt n-ai avut curajul sa incerci. Si totusi alegi sa traiesti fara riscuri.”
Privirile noastre s-au intalnit din nou. Vreme de zece secunde ne-am privit unul pe altul, incetand sa o mai facem doar dupa receptarea mesajului.
„V-ati jucat cu mine?”, l-am intrebat.
„Se poate spune si asa”, mi-a zambit tatal cel bogat. „Sa zicem ca doar te-am lasat sa vezi ce gust are viata.”
„Ce gust are viata?”, am intrebat eu inca furios, dar curios acum, inca dispus sa invat.
„Voi, baieti, ati fost primii care m-ati rugat sa va invat cum sa faceti bani. Am peste 150 de angajati si nici unul nu m-a intrebat ce stiu despre bani. Mi-au cerut o slujba si un salariu, dar niciodata nu m-au rugat sa-i invat cum e cu banii. Astfel incat majoritatea isi vor petrece cei mai buni ani ai vietii lor muncind pentru bani si neintelegand de ce muncesc, de fapt.”
Am ramas acolo ascultindu-1 foarte atent.
„Deci, atunci cand Mike mi-a spus ca vrei sa te invat cum se fac banii, am hotarat sa trasez un parcurs cat mai apropiat de cel al vietii reale. As putea sa-ti vorbesc la nesfarsit si sa nu auzi nimic din ceea ce spun. Asa incat am hotarat sa las viata sa te impinga de la spate, pentru ca tu sa ma auzi mai bine. De aceea ti-am platit doar 10 centi.”
„Si ce am invatat din faptul ca am lucrat cu doar 10 centi pe ora?” am intrebat. „Ca sunteti avar si va exploatati muncitorii?”
Tatal cel bogat s-a dat iar cu scaunul pe spate si a inceput sa rada din toata inima. in sfarsit, dupa ce a terminat de ras, mi-a spus: „Ar fi mai bine sa-ti schimbi punctul de vedere. Nu mai da vina pe mine, gandindu-te ca eu sunt problema. Daca vei judeca asa, va trebui sa ma schimbi. Cand vei intelege ca tu esti problema, atunci te vei putea schimba, vei invata ceva si vei deveni mai intelept. Cei mai multi doresc ca toti oamenii de pe lumea asta sa schimbe pe oricine altcineva in afara de ei insisi. Te asigur insa ca este mult mai usor sa te schimbi tu insuti decat sa schimbi pe altcineva.”
„Nu inteleg”, am spus eu.
„Nu da vina pe mine pentru problemele tale”, mi-a zis tatal cel bogat, pierzandu-si rabdarea.
„Dar nu mi-ati platit decat 10 centi.”
„Si ce ai invatat din asta?”, m-a intrebat tatal cel bogat zambind.
„Ca sunteti zgarcit”, am spus eu cu un ranjet siret.
„Vezi? Crezi ca eu sunt problema”, a spus tatal cel bogat.
„Pai chiar sunteti.”
„Daca vei continua sa reactionezi asa, nu vei invata niciodata nimic. Daca vei gandi ca eu sunt problema, ce-ti ramane de facut?”
„Daca nu-mi platiti mai mult sau daca nu ma tratati cu ceva mai mult respect, invatandu-ma, asa cum v-am rugat, am sa renunt.”
„Bine zis”, spuse tatal cel bogat. „Asta fac cei mai multi. Renunta, isi cauta o alta slujba, o ocazie mai buna, o plata mai convenabila, crezand ca noua slujba sau o plata mai mare vor fi solutia problemei. in majoritatea cazurilor, lucrurile nu stau asa.”
„Si atunci care ar fi rezolvarea problemei?”, am intrebat. „Sa accept amaratii astia de 10 centi pe ora si sa zambesc?”
Tatal cel bogat surase. „Asta e ceea ce fac ceilalti oameni. Accepta plata stiind ca altfel vor avea probleme financiare si mai mari. Dar altceva nu mai fac, asteptand doar o marire a salariului, crezand ca asta le va rezolva problema. Majoritatea accepta pur si simplu si unii isi mai iau inca o slujba, muncind din greu, din nou multumindu-se cu o leafa mica.”
Am inceput sa privesc in podea, intelegand lectia pe care mi-o tinea tatal cel bogat. Facusem cunostinta cu viata reala. in sfarsit, l-am privit si am repetat intrebarea: „Si atunci, care ar fi rezolvarea problemei?”
„Aceasta”, spuse el, mangaindu-ma usor pe cap. „Ceea ce ai intre cele doua urechi.”
Acesta a fost momentul in care tatal cel bogat mi-a impartasit punctul sau principal de vedere, care il separa de angajatii sai si de tatal meu cel sarac – si care 1-a facut sa devina in cele din urma unul dintre cei mai bogati oameni din Hawaii, in vreme ce tatal meu cu multa scoala, dar sarac, a continuat sa se zbata in probleme financiare tot restul vietii. Era un punct de vedere singular, care statea la baza acestei diferente esentiale pe termen lung.
Tatal cel bogat mi-a repetat iar si iar acest punct de vedere pe care eu l-am supranumit Lectia nr. 1.

„Omul sarac si cel din clasa de mijloc muncesc pentru bani. Cei bogati pun banii sa munceasca pentru ei.”

in acea insorita dimineata de sambata, imi insusisem un cu totul alt punct de vedere decat cel invatat de la tatal meu cel sarac. La 9 ani, devenisem constient ca ambii tatici doreau sa invat. Amandoi ma incurajau sa studiez… dar nu aceleasi lucruri.
Tatal meu cel cu multa scoala imi sugera sa fac ca el. „Fiule, vreau sa studiezi serios, sa iei note mari, pentru a-ti gasi o slujba sigura la o companie mare. Si sa te incredintezi ca ai si toate avantajele respective.” Tatal meu cel bogat vroia sa invat cum sa fac banii sa munceasca pentru mine. Aceste lectii aveam sa le invat de la viata, dar sub calauzirea sa si nu intr-o sala de curs.
Tatal meu cel bogat si-a continuat prima lectie. „Ma bucur ca te-ai infuriat ca muncesti pentru 10 centi pe ora. Daca nu te-ai fi infuriat si ai fi acceptat senin, ar fi trebuit sa-ti spun ca nu te pot invata nimic. Vezi tu, adevarata invatatura presupune energie, pasiune si o dorinta arzatoare. Furia joaca un rol important in aceasta formula, pentru ca pasiunea este un amestec de furie si de iubire. Cand e vorba de bani, majoritatea oamenilor doresc sa nu-si asume nici un fel de riscuri. Deci nu-i calauzeste pasiunea, ci frica.”
„De asta accepta o slujba prost platita?”, am intrebat.
„Da”, mi-a spus tatal cel bogat.
„Unii spun ca ii exploatez pe oameni pentru ca nu-i platesc la fel de bine ca si cei de pe plantatia de zahar sau ca statul. Eu zic ca se exploateaza singuri. Lor le e frica, nu mie.”
„Dar nu credeti ca ar trebui sa-i platiti mai mult?”, am intrebat.
„Nu-i nevoie. Si apoi, chiar daca le-as da mai multi bani, asta nu le-ar rezolva problema. Uita-te la tatal tau. Castiga o multime de bani si tot nu-si poate plati facturile. Cei carora li se dau mai multi bani, in majoritatea cazurilor, se inglodeaza si mai tare in datorii.”
„Deci cei 10 centi pe ora”, am spus eu zambind, „sunt o lectie in sine.”
„Exact”, mi-a suras tatal cel bogat. „Vezi tu, tatal tau a urmat scoli inalte pentru a capata o slujba bine platita. Ceea ce s-a si intamplat. Dar tot are probleme financiare, pentru ca la scoala n-a invatat niciodata nimic despre bani. in plus, el crede in ideea ca trebuie sa munceasca pentru bani.”
„Si dv. nu credeti asta?”, am intrebat eu.
„Nu prea”, mi-a spus tatal cel bogat. „Daca vrei sa inveti sa muncesti pentru bani, atunci vezi-ti de scoala. Acela este locul ideal unde se invata asa ceva. Dar daca vrei sa inveti cum sa pui banii sa munceasca pentru tine, asta numai eu pot sa te invat, si asta doar in cazul in care esti dispus si vrei sa inveti.”
„Oare nu toata lumea vrea sa invete asta?”, am intrebat.
„Nu”, mi-a spus tatal cel bogat. „Pur si simplu pentru ca este mai simplu sa inveti sa muncesti pentru bani, mai ales daca sentimentul principal este cel al fricii atunci cand se deschide subiectul bani.”
„Nu inteleg”, am spus eu incruntandu-ma.
„Nu-ti face griji pentru asta deocamdata. Nu uita insa ca doar frica este cea care ii face pe cei mai multi sa munceasca si sa aiba o anumita slujba. Frica de faptul ca nu-si vor putea plati facturile; frica de a nu fi concediati; frica de a nu avea destui bani; frica de a nu fi nevoiti s-o ia de la capat. Acesta este pretul studiului pentru o anumita profesiune sau meserie si apoi al muncii pentru bani. Majoritatea devin sclavi ai banilor… si se infurie pe sefii lor.”
„A invata sa faci banii sa munceasca pentru tine este cu totul altceva decat un simplu studiu?”, am intrebat.
„Categoric”, mi-a raspuns tatal cel bogat. „Categoric.”
N-am mai scos nici unul un cuvant in acea frumoasa dimineata de sambata hawaiiana. Prietenii mei tocmai incepusera meciul de baseball. Dar, dintr-un motiv sau altul, acum eram incantat ca hotarasem sa muncesc pentru 10 centi pe ora. Simteam ca eram pe cale sa invat ceva ce prietenii mei nu vor invata la scoala.
„Esti gata sa inveti?”, m-a intrebat tatal cel bogat.
„Categoric”, am spus eu cu un zambet fortat.
„Eu m-am tinut de cuvant. Te-am invatat o multime de lucruri”, mi-a spus tatal cel bogat. „La 9 ani ai simtit deja ce inseamna sa muncesti pentru bani. inmulteste ultima luna cu 50 de ani si iti vei putea face o idee asupra felului cum isi petrec existenta majoritatea oamenilor.”
„Nu inteleg”, am spus.
„Cum te-ai simtit cand ai stat la coada sa astepti sa intri la mine, prima data ca sa te angajez si a doua oara ca sa iti maresc plata?”
„Groaznic”, am spus.
„Daca vei alege sa muncesti pentru bani, asta este viata care te asteapta”, mi-a spus tatal cel bogat.
„Si ce ai simtit cand d-na Martin ti-a strecurat trei monede in mana pentru cele trei ore de munca?”
„Am simtit ca nu e de ajuns. M-am socotit un nimic. Am fost foarte dezamagit”, am spus.
„Asa simt majoritatea angajatilor atunci cand isi primesc leafa, mai ales dupa ce li se opreste impozitul si alte dari. Tu macar ai primit banii 100 la suta.”
„Adica majoritatea celor care muncesc nu isi iau toti banii?”, am intrebat uluit.
„Doamne, sigur ca nu”, mi-a spus tatal cel bogat. „Statul isi ia intotdeauna partea sa mai intai.”
„Si cum procedeaza?”, am intrebat.
„Prin impozite”, mi-a raspuns tatal cei bogat. „Ceea ce castigi este impozitat, dar si ceea ce cheltuiesti este impozitat. Å¢i se ia o taxa pe ceea ce economisesti si ti se ia o taxa si cand mori.”
„De ce lasa oamenii statul sa le faca una ca asta?”
„Cei bogati nu-1 lasa”, mi-a spus tatal cel bogat zambind. „Doar cei saraci si cei din patura mijlocie o fac. Pun pariu ca eu castig mai mult decat tatal tau, totusi el plateste mai multe impozite.”
„Cum se poate asta?”, am intrebat. Pentru mine, un baietel de 9 ani, n-avea nici o logica povestea asta. „Cum poate cineva sa lase statul sa-i faca una ca asta?”
Tatal cel bogat n-a mai spus nimic. Banuiesc ca vroia sa-1 ascult cu atentie si nu sa trancanesc intruna.
in cele din urma m-am calmat. Nu-mi placea ce auzeam. Stiam ca tata se plangea mereu ca plateste prea multe impozite, dar nu stiam prea bine ce inseamna asta. Oare viata era cea care il impingea de la spate?
Tatal cel bogat se legana usor si fara zgomot in scaunul lui, privindu-ma atent.
„Esti gata sa inveti?”, m-a intrebat.
Am dat usor din cap.
„Caci trebuie sa-ti spun ca sunt multe de invatat. Sa faci banii sa munceasca pentru tine poate fi un lucru care se invata intr-o viata. Cei mai multi fac patru ani de facultate si aici se incheie scoala pentru ei. Stiu ca studierea banilor va continua pentru mine tot restul vietii, pur si simplu pentru ca pe masura ce aflu mai multe imi dau seama ca trebuie sa stiu si mai multe. Cei mai multi dintre oameni nu studiaza niciodata acest subiect. Merg la munca, isi incaseaza leafa, isi echilibreaza contul si asta e tot. Si culmea, se mai si intreaba de ce au probleme cu banii. Dupa care cred ca daca ar avea mai multi bani asta le-ar rezolva problema. Putini isi dau seama ca problema consta in lipsa unei educatii financiare.”
„Deci tatal meu are probleme cu impozitele pentru ca nu intelege cum functioneaza banii?”, am intrebat eu dezorientat.
„Uite cum stau lucrurile”, mi-a spus tatal cel bogat. „Impozitele sunt doar o mica parte din ceea ce ai de invatat atunci cand faci banii sa munceasca pentru tine. Azi vreau sa aflu doar daca te mai pasioneaza inca ideea de a invata despre bani. Pe cei mai multi nu-i intereseaza. Oamenii vor sa mearga la scoala, sa invete o meserie, sa lucreze cu drag si sa castige o multime de bani. intr-o buna zi, se trezesc ca au probleme serioase legate de bani si ca nu pot sa nu mai munceasca. Acesta este pretul pe care il platesc cei care stiu doar sa munceasca pentru bani, in loc sa invete cum sa puna banii sa munceasca pentru ei. Asadar, mai ai inca acea pasiune pentru studiu?”, m-a intrebat tatal cel bogat.
Am dat din cap.
„Foarte bine”, a spus tatal cel bogat. „Si acum intoarce-te la treaba. De asta data n-am sa-ti platesc nimic.”
„Ce?”, am intrebat eu in culmea uimirii.
„Ai auzit foarte bine. Nimic. Ai sa muncesti cele trei ore, dar de data asta nu vei mai primi cei 10 centi pe ora. Spuneai ca vrei sa inveti sa nu muncesti pentru bani, asa incat n-am sa-ti platesc nimic.”
Nu-mi venea sa-mi cred urechilor.
„Am avut aceasta discutie si cu Mike. El e deja la munca. Sterge de praf si aranjeaza cutiile de conserve pe gratis. Grabeste-te sa te intorci la treaba.”
„Dar nu e corect”, am tipat eu. „Trebuie sa-mi platiti ceva.”
„Spuneai ca vrei sa inveti. Daca nu inveti acum, o sa cresti si o sa ajungi asemeni celor doua femei si barbatului acela mai in varsta care stateau la mine in living si munceau pentru bani cu speranta ca n-am sa-i concediez. Sau ca tatal tau, care castiga o multime de bani ca sa fie inglodat pana peste cap in datorii, sperand ca daca ar avea mai multi bani asta i-ar rezolva toate problemele. Daca asta vrei, voi continua sa-ti platesc ca la inceput, 10 centi pe ora. Sau poti sa procedezi ca majoritatea adultilor. Sa te plangi ca nu-ti platesc destul, sa renunti si sa iti cauti alta slujba.”
„Si ce sa fac?”, am intrebat.
Tatal cel bogat m-a mangaiat pe cap. „Foloseste asta”, mi-a spus el. „Daca stii sa folosesti bine ceea ce ai, in curand imi vei multumi ca ti-am dat ocazia de a deveni un om bogat.”
Stateam si nu-mi venea sa cred cat de prost m-am descurcat la negociere. Venisem sa-i cer o marire de leafa si plecam sa muncesc pe gratis.
Tatal cel bogat m-a mangaiat iar pe cap si mi-a spus: „Foloseste-ti mintea. Hai, du-te si apuca-te de treaba.”

Lectia nr. 1:
Cei bogati nu muncesc pentru bani

Nu i-am spus tatalui meu sarac ca am muncit pe gratis. El n-ar fi inteles si nu vroiam sa incerc sa-i explic ceva ce nu intelegeam nici eu prea bine.
Vreme de inca trei saptamani, Mike si cu mine am muncit in fiecare sambata trei ore pe gratis. Nu ma deranja ca munceam si devenise o simpla rutina, deci era mult mai simplu. Ceea ce ma enerva insa era ca nu puteam merge la meciurile de baseball si nu-mi mai puteam cumpara albumele de benzi desenate.
Tatal cel bogat a trecut pe la mine in cea de-a treia saptamana pe la ora pranzului. Am auzit cand a oprit camioneta in parcare si a stins motorul. A intrat in magazin si a salutat-o pe d-na Martin imbratisand-o. Dupa ce a aflat cum merg lucrurile la magazin, s-a dus la vitrina cu inghetata, a luat de acolo doua bucati, le-a platit si ne-a facut semn mie si lui Mike.
„Baieti, haideti sa mergem la plimbare”
Am traversat strada evitand cateva masini si strabatand un camp mare inverzit, unde jucau fotbal cativa adulti. Ne-am asezat la o masa de picnic izolata si atunci ne-a intins inghetatele, mie si lui Mike.
„Cum merge, baieti?”
„Bine”, spuse Mike. Am dat si eu din cap, confirmand.
„Ati invatat ceva deja?”, a intrebat tatal cel bogat.
Mike si cu mine ne-am privit unul pe celalalt, am ridicat din umeri si am dat din cap la unison.

Evitarea uneia dintre cele mai mari capcane ale vietii

„Ei bine, baieti, ar trebui sa incepeti sa va concentrati serios. Sunteti confruntati cu una dintre cele mai importante lectii ale vietii. Daca o veti invata, va veti bucura de multa libertate si de siguranta zilei de maine. Daca nu o veti invata, veti sfarsi ca d-na Martin si ca majoritatea celor care joaca fotbal aici in parc. Ei muncesc din greu pe o nimica toata, facandu-si iluzii ca au o slujba sigura si asteptand cu nerabdare concediul anual de trei saptamani si o pensie amarata dupa 45 de ani de munca. Daca aceasta perspectiva va incanta, am sa va maresc plata la 25 de centi pe ora.”
„Dar acestia sunt niste oameni foarte muncitori. De ce va bateti joc de ei?”, am intrebat.
Pe chipul tatalui cel bogat a incoltit un zambet.
„D-na Martin este ca o mama pentru mine. Niciodata n-as face una ca asta. Poate parea o cruzime pentru ca fac tot posibilul sa va demonstrez un anumit lucru. Vreau sa-mi explic punctul de vedere ca sa intelegeti ceva. Ceva ce majoritatea oamenilor nu au ocazia sa constate pentru ca au o perspectiva mult prea ingusta. Multi nu-si dau seama de capcana in care se afla.”
Lui Mike si mie nu ne era prea clar acest mesaj. Parea o cruzime si totusi ne dadeam seama ca isi dorea cu disperare sa ne faca sa pricepem ceva.
Zambind, tatal cel bogat mi-a spus: „Nu vi se pare tentant sa capatati 25 de centi pe ora? Nu va stimuleaza ideea?”
Am dat din cap ca „nu”, dar realitatea era alta. Pentru mine, ar fi insemnat foarte mult douazeci si cinci de centi pe ora.
„Bine, am sa va dau un dolar pe ora”, raspunse tatal cel bogat cu un ranjet siret.
Simteam ca imi sare inima din piept. Creierul meu parca imi striga: „Accepta, accepta.” Nu mi venea sa-mi cred urechilor. Totusi n-am spus nimic.
„Bine, 2 dolari pe ora.”
Creierasul si inimioara mea de noua anisori aproape ca au explodat de-a dreptul cand am auzit asta. Ne aflam in 1956, si daca as fi fost platit cu 2 dolari pe ora as fi fost cel mai bogat copil din lume. Nici nu-mi puteam imagina ca as putea castiga atatia bani. As fi vrut sa spun „da”. imi doream o asemenea intelegere. Parca si vedeam o bicicleta noua, o manusa noua de baseball si admiratia prietenilor in momentul in care m-as fi jucat cu atatia bani gheata. in plus, Jimmy si toti prietenii lui bogati n-ar mai fi putut niciodata sa spuna despre mine ca sunt un sarantoc. Si totusi, nu stiu cum s-a facut, dar n-am scos nici un sunet.
Poate ca mintea mea se supraincinsese si sarise vreo siguranta. Dar in adancul sufletului imi doream nespus acesti doi dolari pe ora.
inghetata se topise si mi se scurgea pe mana. Batul se dezgolise complet si pe jos se adunase un amestec de zeama de vanilie cu ciocolata, de care se bucurau furnicile. Tatal cel bogat se uita la cei doi baieti care-1 priveau cu ochii mari si cu mintea goala. Stia ca ne testeaza si stia ca avea nevoie sa trezeasca aceste sentimente in noi. Stia ca orice om are slabiciunile lui si ca poate fi partial cumparat. Si mai stia ca orice om, in egala masura, nu poate fi niciodata cumparat in anumite privinte. Se punea problema care parte va rezista mai mult. Testase mii de suflete in viata lui. Le pusese la incercare de fiecare data cand cineva dadea un examen cu el pentru o slujba.
„Bine, 5 dolari pe ora.”
Dintr-odata, ma cuprinsese o tacere absoluta. Ceva se schimbase. Oferta era prea mare si devenise caraghioasa. Putini adulti castigau pe atunci 5 dolari pe ora. Ispita disparuse si se reinstalase calmul. Usurel, m-am intors spre stanga sa ma uit la Mike. S-a uitat si el la mine. in sfarsit, acea parte a sufletului meu dispusa sa cedeze fusese amutita. Preluase controlul acea parte care nu putea fi cumparata. Se instalasera in mintea si in sufletul meu un calm si o certitudine in privinta banilor. Mi-am dat seama ca si Mike ajunsese in acelasi punct.
„Bun”, zise tatal cel bogat cu blandete. „Aproape toti oamenii au un pret. Si asta din pricina fricii si a lacomiei. Mai intai, teama de a ramane fara bani ne motiveaza sa muncim din greu si, odata ce primim leafa, lacomia sau dorinta ne face sa ne gandim la tot felul de lucruri pe care le-am putea cumpara. Atunci se creeaza un anumit tipar.”
„Ce tipar?”, am intrebat.
„Tiparul conform caruia se trezesc, merg la munca, isi platesc facturile, se trezesc, merg la munca, isi platesc facturile… Din acel moment, viata lor este pentru totdeauna prada fricii si a lacomiei. Daca le oferi mai multi bani, ei vor continua acest ciclu, pentru ca isi vor spori cheltuielile. Asta este ceea ce eu numesc Cursa Sobolanului.”
„Exista si o alta cale?”, a intrebat Mike.
„Da”, a spus tatal cel bogat fara sa se grabeasca. „Dar putini o gasesc.”
„Si care ar fi aceasta?”, a intrebat Mike.
„Ei bine, baieti, sper ca aceasta sa fie cea pe care o veti gasi muncind si studiind alaturi de mine. De asta nu va mai platesc.”
„Si care e ideea?”, a intrebat Mike. „Ne-am cam saturat sa muncim din greu, mai ales pe degeaba.”
„Ei bine, primul pas ar fi sinceritatea”, spuse tatal cel bogat.
„Dar noi n-am mintit”, am zis.
„N-am spus ca ati mintit. Am zis sa spuneti adevarul”, mi-a replicat tatal cel bogat.
„in ce privinta?”, am intrebat.
„Referitor la ceea ce simtiti”, a spus tatal cel bogat. „Nu trebuie sa o spuneti altcuiva, decat voua insiva.”
„Vreti sa spuneti ca oamenii din parc, cei care muncesc pentru dumneavoastra, d-na Martin, ei toti nu fac asta?”, am intrebat.
„Ma indoiesc”, spuse tatal cel bogat. „in schimb, traiesc cu teama lipsei banilor. in loc sa se confrunte cu aceasta frica, ei reactioneaza si nu gandesc. Reactioneaza emotional, in loc sa-si puna capul la contributie”, spuse tatal cel bogat mangaindu-ne pe cap. „Dupa care se aleg cu cativa banuti si din nou pun stapanire pe ei bucuria, dorinta si lacomia de a o lua de la capat si din nou reactioneaza in loc sa gandeasca.”
„Deci sentimentele iau locul gandirii”, spuse Mike.
„Exact”, spuse tatal cel bogat. „in loc sa recunoasca adevarul in privinta sentimentelor lor, ei reactioneaza in raport cu ele si nu reusesc sa mai gandeasca. Ei simt frica si merg la munca, sperand ca banii ii vor scapa de frica. Dar lucrurile nu stau asa. Aceasta teama veche de cand lumea ii bantuie si se intorc la munca, sperand din nou ca banii sa le calmeze temerile si din nou asa ceva nu se intampla. Frica i-a impins in aceasta capcana si muncesc din pricina ei, castiga bani, muncesc, iar castiga bani, totul in speranta ca vor scapa de frica.
Dar in fiecare dimineata de cum se scoala, frica de o viata se trezeste odata cu ei. Milioane de oameni nu pot dormi din cauza fricii, noaptea transformandu-se intr-o vesnica framantare. Si se trezesc si merg la munca, sperand ca leafa sa ucida pentru totdeauna teama chinuitoare din sufletul lor. Ei sunt la cheremul banilor si refuza sa recunoasca asta. Banii detin controlul asupra sentimentelor lor, dar si asupra sufletelor lor.”
Tatal cel bogat tacu, asteptand ca vorbele lui sa-si faca efectul. Mike si cu mine auzisem ce spusese, dar nu intelesesem prea bine despre ce era vorba. Stiam doar ca m-am intrebat adesea de ce adultii se grabesc atata sa ajunga la slujba. Nu parea a fi nimic amuzant si nu pareau prea fericiti, totusi ceva ii determina sa mearga repede spre serviciu.
Dandu-si seama ca am retinut cat se putuse din ceea ce ne povestise, tatal cel bogat a spus: „Baieti, as vrea ca voi sa evitati aceasta capcana. Asta as vrea de fapt sa va invat. Nu doar sa fiti bogati, pentru ca bogatia nu rezolva problema.”
„Nu?”, am intrebat eu mirat.
„Nu. Dar lasati-ma mai intai sa va termin de vorbit si despre cel de-al doilea sentiment, cel al dorintei. Unii ii spun lacomie, dar eu prefer sa-i zic dorinta. E normal sa-ti doresti ceva mai bun, mai frumos, mai amuzant si mai palpitant. Oamenii muncesc pentru bani si din pricina dorintei. Ei doresc bani din cauza lucrurilor de care s-ar putea bucura si pe care le-ar putea astfel cumpara. Dar bucuria pe care o aduc banii este adesea scurta, pentru ca foarte curand vor avea nevoie de alti bani pentru mai multa bucurie, mai multa placere, mai mult confort si mai multa siguranta. Si atunci continua sa munceasca gandindu-se ca banii le vor domoli sufletul tulburat de frica si de dorinta. Dar banii nu pot face asta.”
„Nici in cazul oamenilor bogati?”, intreba Mike.
„Nici macar in cazul lor”, spuse tatal cel bogat. „De fapt, motivul pentru care multi oameni sunt bogati nu este dorinta, ci frica. Ei cred ca banii pot indeparta frica lipsei de bani, frica de saracie si astfel aduna averi intregi ca sa descopere ca tot nu scapa de frica. Pentru ca acum se tem sa nu piarda acesti bani. Am prieteni care continua sa munceasca, desi au o gramada de bani. Stiu oameni care au milioane si care acum se tem mai mult decat atunci cand erau saraci. Se tem sa nu-si piarda toti banii. Temerile care i-au facut sa se imbogateasca se accentueaza. Sufletul acela plin de slabiciuni este tot mai disperat. Nu vor sa-si piarda casele cele mari, masinile si stilul de viata asigurat de bani. isi fac griji in legatura cu ce ar putea gandi prietenii lor daca si-ar pierde toti banii. Multi sunt disperati si se imbolnavesc de nervi, chiar daca par bogati si au o multime de bani.”
„Deci omul sarac este mai fericit?”, am intrebat eu.
„Nu, nu cred”, mi-a raspuns tatal cel bogat. „Evitarea banilor este tot o forma de psihoza, ca si atasamentul exagerat fata de ei.”
Si, ca exemplu imediat, a trecut pe langa masa la care ne aflam cersetorul orasului, care tocmai aduna intr-o cutie toate resturile. Toti trei ne-am uitat la el cu mult interes, in vreme ce altadata probabil ca nici nu l-am fi bagat in seama.
Tatal cel bogat a scos din portofel un dolar si i 1-a aratat batranului. Vazand banul, cersetorul a venit imediat, a luat bancnota, i-a multumit apasat tatalui celui bogat si a plecat entuziasmat de mica lui avere.
„El nu este cu mult diferit de majoritatea angajatilor mei”, spuse tatal cel bogat. „Am intalnit atatia care spun: «A, nu ma intereseaza banii.» Si totusi sunt dispusi sa munceasca opt ore pe zi. Aceasta este negarea realitatii. Daca nu i-ar fi interesat cu adevarat banii, atunci de ce mai muncesc? Acest tip de gandire este probabil mai bolnav decat al persoanei care economiseste bani pe ascuns.”
Cum stateam si il ascultam pe tatal cel bogat, mi-am amintit de nenumaratele ocazii in care propriul meu tata spusese la randul lui: „Nu ma intereseaza banii.” O zicea deseori. Si apoi se justifica adaugind: „Muncesc pentru ca-mi iubesc meseria.”
„Si atunci, ce e de facut?”, am intrebat. „Sa nu muncim pentru bani pana ce nu dispare si ultima urma de teama si de lacomie?”
„Nu, asta ar fi o pierdere de vreme”, spuse tatal cel bogat. „Sentimentele ne fac oameni, ne fac sa existam. Cuvantul «sentiment» denota o energie in miscare. Fii sincer in privinta sentimentelor si foloseste-ti inteligenta si sentimentele in favoarea ta, si nu impotriva ta.”
„Uau!”, zise Mike.
„Nu fiti preocupati prea tare de ceea ce v-am spus. O sa intelegeti mai bine cu anii. incercati doar sa observati si nu sa reactionati la sentimentele voastre. Majoritatea oamenilor nu stiu ca de fapt sentimentele gandesc in locul lor. Sentimentele sunt sentimente, dar trebuie sa invatati sa ganditi singuri.”
„Ati putea sa ne dati un exemplu?”, am intrebat eu.
„Desigur”, mi-a replicat tatal cel bogat. „Cand o persoana spune: «Trebuie sa-mi gasesc o slujba», mai mult ca sigur ca ea gandeste emotional. Frica de a nu avea bani genereaza acest gand.”
„Nu inteleg”, spuse Mike.
„De exemplu”, spuse tatal cel bogat, „cand li se trezeste teama de a nu avea bani, in loc sa dea fuga sa-si ia o slujba “ pentru a castiga ceva banuti care sa le linisteasca teama, ar putea sa-si puna urmatoarea intrebare: «Oare slujba este cea mai buna solutie pe termen lung pentru a pune capat fricii?» Dupa parerea mea, raspunsul este: «Nu». Mai ales atunci cand ai o privire de ansamblu asupra vietii. Slujba este de fapt o solutie pe termen scurt, pentru o problema pe termen lung.”
„Dar tatal meu spune mereu: «Vezi-ti de scoala si ia note mari ca sa-ti gasesti o slujba sigura»“, am grait eu oarecum dezorientat.
„Da, inteleg de ce spune asta”, zise gentil tatal cel bogat. „Majoritatea oamenilor iti recomanda asta si li se pare cea mai buna idee. Dar oamenii fac aceasta recomandare in primul rand din frica.”
„Credeti ca tata spune asta pentru ca ii este frica?”
„Da”, spuse tatal cel bogat. „Este ingrozit ca nu vei fi in stare sa castigi bani si sa te adaptezi in societate. Sa nu ma intelegi gresit. El te iubeste si vrea tot ce e mai bun pentru tine. Si cred ca teama sa este justificata. Studiul si o slujba sunt foarte importante. Dar nu rezolva teama. Vezi tu, teama care il face pe el sa se trezeasca in fiecare dimineata ca sa castige cativa dolari este aceeasi cu teama care il face sa fie atat de neclintit cand iti cere sa te duci la scoala.”
„Si atunci ce-mi recomandati?”, am intrebat.
„Vreau sa va invat sa stapaniti puterea banilor, sa nu va temeti de ei. Si asta nu vi se preda la scoala. Daca nu veti invata asta, veti deveni robii banilor.”
in sfarsit, avea o logica. Dorea sa ne largeasca perspectiva, sa vedem ceea ce d-na Martin nu putea sa vada, ca de altfel nici angajatii lui si nici chiar tata. El folosea exemple ce pareau foarte cinice pe vremea aceea, dar nu le-am uitat niciodata, in acea zi, perspectiva mea s-a largit si am inceput sa vad capcana in fata careia se aflau cei mai multi oameni.
„Vedeti voi, cu totii suntem in cele din urma angajatii cuiva. Doar ca lucram la nivele diferite”, spuse tatal cel bogat. „As vrea, baieti, sa aveti ocazia sa evitati aceasta capcana. Capcana creata de cele doua sentimente: frica si dorinta. Folositi-le in favoarea voastra, si nu impotriva voastra. Asta vreau eu sa va invat. Nu ma intereseaza sa va spun doar cum sa faceti gramezi de bani. Asta nu va va ajuta sa va stapaniti frica sau dorinta. Daca nu va veti stapani mai intai frica si dorinta si va veti imbogati, nu veti fi altceva decat niste sclavi bine platiti.”
„Cum putem evita capcana, atunci?”, am intrebat.
„Principala cauza a saraciei sau a zbaterii in marasmul financiar o reprezinta teama si nestiinta, si nu economia sau statul sau cei bogati. Frica cu care se intoxica pe sine si ignoranta sunt cele care ii tin pe oameni in capcana. Voi, baieti, mergeti la scoala, luati-va diplomele si eu am sa va invat sa nu cadeti in capcana.”
incepusera sa se iveasca piesele acestui puzzle. Tatal meu cu multa scoala avea multe diplome si o cariera minunata. Dar scoala nu-1 invatase cum sa se descurce cu banii sau cu temerile sale. Devenea clar ca eu puteam invata lucruri diferite si foarte importante de la ambii tati.
„Ne-ai vorbit despre teama de a nu avea bani. Dar cum ne afecteaza gandirea aceasta dorinta de bani?”, a intrebat Mike.
„Ce ati simtit atunci cand v-am ispitit cu o crestere a salariului? Ati bagat de seama cum vi se trezeste dorinta?”
Am dat din cap amandoi.
„Faptul ca nu ati cedat sentimentelor si ca ati fost in stare sa va amanati reactia si sa ganditi temeinic a fost lucrul cel mai important. Asta conteaza. intotdeauna vom avea sentimente de teama si de lacomie. De aici incolo cel mai important lucru pentru voi este sa folositi aceste sentimente in avantajul vostru, iar pe termen lung sa nu le lasati sa puna stapanire pe gandirea voastra. Majoritatea oamenilor folosesc teama si lacomia impotriva lor. Acesta este punctul de pornire al ignorantei. Majoritatea oamenilor isi traiesc existenta intr-o permanenta goana dupa leafa, dupa marirea salariului, dupa o slujba sigura tocmai din pricina acestor sentimente de dorinta si teama; ei nu se intreaba realmente incotro ii poarta aceste ganduri stapanite de sentimente. Pentru asta, ar fi potrivita imaginea unui magarus care trage o caruta atata vreme cat stapanul sau ii trece pe la nas un morcov. Stapanul magarusului ajunge unde vrea, in schimb animalul alearga mereu dupa o iluzie. Maine va fi inca un morcov pentru magarus.”
„Vrei sa spui ca atunci cand ma gandesc la o manusa noua de baseball, la bomboane si la jucarii, toate acestea sunt echivalentul morcovului pentru magarus?”, intreba Mike.
„Mda. Si pe masura ce cresteti jucariile devin tot mai costisitoare. O masina noua, o ambarcatiune si o casa mai mare pentru a-i impresiona pe prieteni”, spuse tatal cel bogat zambind. „Frica te impinge de la spate, iar dorinta te ademeneste catre stanci si acolo te asteapta capcana.”
„Si atunci, care e raspunsul?”, intreba Mike.
„Ignoranta este cea care intensifica teama si dorinta. De aceea unii oameni bogati, cu multi bani, se tem din ce in ce mai mult pe masura ce se imbogatesc. Banii sunt morcovul lor, iluzia. Daca magarusul ar putea avea o perspectiva de ansamblu, s-ar gandi mai mult daca sa se tina sau nu dupa morcov.”
Tatal cel bogat continua argumentarea faptului ca viata oamenilor este o lupta intre ignoranta si iluminare.
El ne-a spus ca in momentul in care o persoana nu mai cauta sa aiba cat mai multe informatii despre sine, nu mai incearca sa se cunoasca, se instaleaza ignoranta. Aceasta lupta este o decizie clipa de clipa – a invata sa deschizi sau sa inchizi mintea cuiva.
„Uitati ce e, scoala este extrem de importanta. Mergeti la scoala pentru a invata o profesie sau o meserie si pentru a contribui la bunul mers al societatii. Oricine are nevoie de profesori, doctori, mecanici, artisti, bucatari, oameni de afaceri, ofiteri de politie, pompieri, soldati. Scoala ii formeaza astfel incat societatea noastra sa infloreasca si sa prospere”, spuse tatal cel bogat. „Din pacate, pentru cei mai multi oameni, scoala este sfarsitul, si nu inceputul.”
S-a asternut o lunga tacere. Tatal cel bogat zambea. N-am inteles pe loc tot ce mi-a spus in ziua aceea. Dar, asa cum se intampla cu marii profesori, cuvintele lui au continuat sa ma calauzeasca ani de zile, chiar multa vreme dupa ce el n-a mai fost. Si ma insotesc si acum.
„Am fost putin cam crud astazi”, spuse tatal cel bogat. „Dar am avut un motiv pentru asta. Am vrut sa nu uitati niciodata aceasta discutie. Sa va ganditi mereu la dna Martin. Sa va ganditi mereu la magarus. Sa nu uitati niciodata ca aceste doua mari sentimente, teama si dorinta, va pot impinge in cea mai mare capcana a vietii, daca nu veti constientiza ca ele detin controlul asupra gandirii voastre. Crud este sa va petreceti viata traind in frica, fara a va explora visele pana la capat. Sa munciti din greu pentru bani, crezand ca banii pot sa va procure acele lucruri care va vor aduce fericirea este tot o forma de cruzime. Sa va treziti in toiul noptii speriati ca nu aveti cu ce sa va platiti facturile este o cale ingrozitoare de a trai. Sa traiti o existenta in care leafa pe care o castigati sa aiba ultimul cuvant nu este o viata adevarata. A crede ca o slujba iti poate da sentimentul de siguranta inseamna a te minti singur. Acesta este un lucru crud si aceasta este capcana pe care as vrea s-o evitati pe cat se poate. Am vazut cum banii pun stapanire pe vietile oamenilor. Nu acceptati sa vi se intample una ca asta. Nu lasati ca banii sa va conduca destinul.”
Sub masa noastra s-a rostogolit o minge. Tatal cel bogat a ridicat-o si a aruncat-o inapoi.
„Dar ce legatura are ignoranta cu lacomia si teama?”, am intrebat.
„Ignoranta in privinta banilor este cea care duce la atata lacomie si la atata teama”, spuse tatal cel bogat. „Sa va dau cateva exemple. Un doctor care doreste mai multi bani pentru bunastarea familiei sale mareste onorariul consultatiei. Marindu-1, face ca pretul ingrijirilor medicale sa creasca pentru toata lumea. Asta ii afecteaza cel mai tare pe oamenii saraci, care in general au o sanatate mai precara decat cei cu bani.
Pentru ca doctorii isi maresc onorariul, si-1 maresc si avocatii. Cand onorariul avocatilor creste, profesorii de scoala doresc o marire de leafa, care duce la cresterea impozitelor noastre s.a.m.d. Curand, se va crea o prapastie atat de mare intre cei bogati si cei saraci, incat va izbucni haosul si o alta civilizatie importanta se va prabusi. Marile civilizatii s-au prabusit atunci cand diferenta dintre cei care aveau si cei care nu aveau a devenit prea mare. America se afla pe acelasi drum, dovedind inca o data ca istoria se repeta, pentru ca nu invatam nimic din istorie. Noi doar memoram datele istorice si numele, dar nu si lectiile pe care istoria ni le da.”
„Dar nu e normal ca preturile sa creasca?”, am intrebat eu.
„Nu. Nu si intr-o societate educata, bine condusa de guvern. Preturile ar trebui chiar sa scada. Sigur ca adesea acest lucru e valabil doar in teorie. Preturile cresc din pricina lacomiei si a fricii la care se ajunge din ignoranta. Daca in scoli s-ar invata despre bani, acestia ar fi mai multi si preturile ar scadea, dar scolile se concentreaza sa-i invete pe oameni doar sa munceasca pentru bani si nu cum sa canalizeze puterea banilor.”
„Dar nu exista si scoli speciale de afaceri?”, intreba Mike. „Nu imi sugerai tu sa merg la o scoala de afaceri ca sa imi iau masteratul?”
„Da”, spuse tatal cel bogat. „Dar mult prea adesea scolile de afaceri formeaza doar angajati, care nu sunt altceva decat niste contabili mai sofisticati. Si fereasca Dumnezeu sa preia o afacere asemenea contabili marginiti. Ei nu fac altceva decat sa analizeze cifrele, sa concedieze din angajati si sa omoare afacerea. Stiu asta pentru ca am avut si eu de-a face cu ei. Se gandesc cum sa reduca mai bine costurile, sa creasca preturile, ceea ce duce la si mai multe probleme. Sigur ca e bine sa tii socoteala. Macar de-ar sti asta cat mai multi oameni, dar nu este totul. Trebuie o privire de ansamblu”, adauga furios tatal cel bogat.
„Si exista vreun raspuns?”, intreba Mike.
„Da”, spuse tatal cel bogat. „invatati sa va folositi sentimentele pentru a gandi si nu ganditi cu sentimentele. Cand ati reusit, baieti, sa va stapaniti sentimentele, acceptand sa munciti pe gratis mai intai, mi-am dat seama ca aveti sperante. Dupa care v-ati lasat iarasi prada sentimentelor atunci cand v-am ispitit cu mai multi bani. Dar pana la urma, ati invatat sa ganditi, in ciuda incarcaturii emotionale. Acesta este primul pas.”
„De ce este atat de important acest pas?”, am intrebat.
„Asta trebuie sa descoperiti singuri. Daca vreti sa invatati asta, baieti, va voi duce pe un drum spinos intr-un loc pe care aproape toata lumea il evita. Va voi duce in acel loc de care se teme aproape toata lumea. Daca veti merge alaturi de mine, veti renunta la ideea de a munci pentru bani si veti invata in schimb sa puneti banii sa munceasca pentru voi.”
„Si cu ce o sa ne alegem daca mergem cu dv., sau daca acceptam sa invatam de la dv.? Cu ce o sa ne alegem?”, l-am intrebat.
„Cu ceea ce s-a ales si iepurasul”, spuse tatal cel bogat. „Veti scapa de Sperietoare.”
„Dar oare exista un asemenea drum?”, am intrebat.
„Da”, spuse tatal cel bogat. „Este drumul spinilor, care sunt temerile si lacomia noastra. Trecand peste frica, infruntand lacomia, slabiciunile si nevoile noastre, aceasta este calea de scapare. Iar scaparea vine prin gandire, alegandu-ne gandurile.”
„Sa ne alegem gandurile?”, intreba Mike uluit.
„Da. Sa alegem lucrurile pe care le gandim, si nu sa reactionam la sentimentele noastre. in loc de asta, oamenii se scoala pur si simplu si merg la munca pentru a-si rezolva problemele. Teama ca nu vor avea bani cu care sa-si plateasca facturile ii sperie. Gandirea presupune un timp in care sa iti pui intrebari. Ceva de genul: «Oare a munci din greu este cea mai buna solutie la aceasta problema?» Majoritatea oamenilor sunt atat de ingroziti, incat nu sunt in stare sa-si marturiseasca acest adevar — ca teama este cea care ii controleaza — si nu mai pot sa gandeasca, in schimb dau fuga repede pe usa. Comanda este la Sperietoare. Asta inteleg eu prin a-ti alege gandurile.”
„Si cum sa facem asta?”, a intrebat Mike.
„Tocmai asta am sa va invat eu. Sa puteti alege dintre gandurile voastre si sa nu aveti reactii impulsive, cum ar fi datul pe gat al cafelei dimineata si alergatul repede pe usa.
Nu uitati ce v-am spus mai inainte: o slujba este doar o solutie pe termen scurt pentru o problema pe termen lung. Majoritatea oamenilor au in gand o singura problema si aceea este pe termen scurt: facturile de la sfarsit de luna, Sperietoarea. in acel moment, banii detin controlul asupra vietii lor. Sau mai degraba teama si ignoranta in privinta banilor. Astfel incat ei fac asa cum au facut si parintii lor, se trezesc in fiecare dimineata si se duc la munca pentru bani. Eu nu mai apuca sa se intrebe: «Exista oare si alta solutie?» Sentimentele le controleaza gandirea si nu mai gandesc cu capul.”
„Poti sa-mi spui care este diferenta dintre o gandire emotionala si una cu capul?”, intreba Mike.
„Sigur ca da. Mereu aud asta”, spuse tatal cel bogat. „Mereu aud ceva de genul «Pai, toata lumea trebuie sa munceasca» sau «Cei bogati sunt escroci cu totii» sau «Am sa-mi iau alta slujba. Merit o marire de leafa. Nu se poate sa ma tratati asa» sau «imi place slujba asta pentru ca este una sigura», in loc sa spuna «Oare imi scapa mie ceva?». Ultima intrebare duce la o blocare a gandirii emotionale si iti da ocazia sa gandesti limpede.”
Trebuie sa recunosc ca era o lectie importanta, si anume sa-ti dai seama cand cineva vorbeste emotional sau rational. Era o lectie care mi-a fost de folos tot restul vietii, mai ales atunci cand la randul meu am vorbit manat de o reactie emotionala, si nu de o gandire limpede.
La intoarcerea spre magazin, tatal cel bogat ne-a explicat ca oamenii bogati chiar „fac bani”, nu muncesc pentru ei. El ne-a mai spus ca atunci cand Mike si cu mine am facut monedele acelea din plumb crezand ca astfel facem bani eram foarte aproape de felul de a gandi al celor bogati. Singura problema e ca era ilegal ceea ce facusem noi. Pentru stat si banci este legal, dar nu si pentru noi. El ne-a explicat ca pentru a face bani exista cai legale si cai ilegale.
Tatal cel bogat a continuat prin a ne explica ca oamenii bogati stiu ca banii sunt doar o iluzie, exact ca in povestea cu morcovul pentru magarus. Doar din cauza fricii si a lacomiei iluzia banilor reuseste sa functioneze pentru miliarde de oameni, care-si imagineaza ca banii sunt ceva real. Banii sunt o nascocire. Doar din cauza iluziei increderii si a ignorantei maselor acest castel din carti de joc nu s-a prabusit inca. „De fapt”, spuse el, „din multe puncte de vedere, morcovul magarusului e chiar mai valoros decat banii.”
El ne-a povestit despre faptul ca aurul e standardul valorii banilor in America si ca orice bancnota este un bon de valoare acoperit in argint. Era preocupat de zvonul potrivit caruia intr-o buna zi nu va mai exista standard in aur si ca dolarii nostri nu vor mai fi bonuri de valoare acoperite in argint.
„Cand se va intampla asta, baieti, o sa fie o nenorocire. Cei saraci, cei din patura de mijloc si cei fara carte isi vor distruge existenta pur si simplu pentru ca vor continua sa creada ca banii sunt ceva real si ca firmele la care lucreaza sau statul vor avea in continuare grija de ei.”
De fapt, noi n-am inteles ce a spus el atunci, dar de-a lungul anilor totul a devenit mult mai logic.

Vazand ceea ce pierd altii

Cand s-a urcat inapoi in camioneta lui, chiar in fata magazinului, ne-a spus: „Continuati sa munciti, baieti, si cu cat veti uita mai curand de plata, cu atat va va fi mai usor in viata adulta. Folositi-va munca, munciti pe gratis si curand veti gasi solutii pentru a face mult mai multi bani decat as putea eu sa va dau vreodata. Veti percepe lucruri pe care altii nu le pot vedea. Ocaziile sunt chiar sub ochii vostri. Majoritatea oamenilor nu vad niciodata aceste ocazii, pentru ca de fapt cauta bani si siguranta si cu atat se si aleg. Din momentul in care veti observa din prima clipa o ocazie, le veti observa si pe toate celelalte tot restul vietii. Cand veti reusi asta, am sa va mai invat si altceva. Astfel veti evita una dintre cele mai mari capcane ale vietii si nu veti mai avea de-a face absolut niciodata cu Sperietoarea.”
Mike si cu mine ne-am luat lucrurile din magazin si i-am facut cu mana d-nei Martin. Ne-am intors in parc la aceeasi masa de picnic si am mai petrecut cateva ore gandindu-ne si stand de vorba.
Urmatoarea saptamana la scoala am petrecut-o gandind si stand de vorba. Vreme de doua saptamani am continuat sa reflectam, sa stam de vorba si sa muncim pe gratis.
Dupa cea de-a doua sambata, mi-am luat din nou ramas bun de la d-na Martin privind cu jind la albumele cu benzi desenate. Cel mai greu imi era ca nu mai castigam in fiecare sambata cei 30 de centi pentru a-mi cumpara benzi desenate. Dintr-odata, in vreme ce d-na Martin ne spunea la revedere mie si lui Mike, am observat ca ea facea ceva ce nu observasem pana atunci. Vreau sa spun ca vazusem, dar nu luasem in seama.
D-na Martin taia coperta albumului de benzi desenate pe din doua. Pastra doar jumatate din coperta si restul il arunca intr-o cutie mare de carton maroniu. Cand am intrebat-o ce face cu cartile acelea de benzi desenate, mi-a spus: „Le arunc. ii dau distribuitorului de benzi desenate doar o jumatate din coperta, ca sa stie ce marfa mi-a adus deja. Trebuie sa vina cam peste o ora.”
Mike si cu mine am asteptat tot acest timp. De indata ce a venit distribuitorul, am intrebat daca nu ne da noua benzile desenate. La care el ne-a spus: „Puteti sa le luati, daca lucrati pentru acest magazin si daca nu le revindeti.”
Parteneriatul nostru renascuse. Mama lui Mike avea o camera in plus la subsol, pe care nu o folosea nimeni. Am facut ordine si am pus acolo sutele de benzi desenate. in curand, biblioteca noastra de benzi desenate a fost deschisa publicului. Am angajat-o pe sora mai mica a lui Mike ca bibliotecara, pentru ca ii placea sa invete. Ea lua de la fiecare copil 10 centi pentru accesul in biblioteca, aceasta fiind deschisa intre 2:30 si 4:30 dupa-amiaza in fiecare zi de scoala. Clientii, copiii din cartier adica, puteau citi cate benzi desenate doreau in cele doua ore pe care le aveau la dispozitie. Era un adevarat chilipir pentru ei, avand in vedere ca fiecare album costa 10 centi, caci puteau citi patru sau cinci in doua ore.
Sora lui Mike ii verifica pe copii la plecare, ca sa se asigure ca nu iau cu imprumut vreun album. De asemenea, ea nota intr-un registru cati copii veneau zilnic, cine erau acestia si ce comentarii faceau. Mike si cu mine am strans cam 9,50 dolari pe saptamana in urmatoarele trei luni. I-am platit surorii lui un dolar pe saptamana si i-am dat voie sa citeasca benzile pe gratis, ceea ce facea rareori, pentru ca ea invata mereu.
Mike si cu mine ne-am tinut de cuvant, muncind in continuare la magazin in fiecare sambata si adunand benzile desenate din diverse pravalii. Ne-am tinut de cuvant si fata de distribuitor, pentru ca nu am vandut cartile. Cand se ferfeniteau prea tare, le ardeam. Am incercat sa deschidem o filiala, dar din pacate n-am mai gasit pe nimeni atat de constiincios si in care sa avem atata incredere ca in sora lui Mike.
De la o varsta foarte frageda am descoperit cat de greu e sa gasesti un personal de calitate.
La trei luni dupa ce deschiseseram biblioteca, in incapere s-a incins o bataie. Niste derbedei din alt cartier intrasera cu forta si incepusera scandalul. Tatal lui Mike ne-a spus sa incheiem cu afacerea asta, asa incat povestea cu benzile desenate a trebuit incheiata si n-am mai lucrat sambata la magazin. Oricum, tatal cel bogat era foarte incantat, pentru ca aveam alte lucruri noi de invatat. Era fericit pentru ca invatasem atat de bine prima lectie. invatasem sa punem banii sa munceasca pentru noi. Nefiind platiti pentru munca noastra de la magazin, a trebuit sa ne folosim imaginatia pentru a gasi o solutie de a face bani. Punandu-ne pe picioare propria afacere, biblioteca de benzi desenate, am reusit sa detinem controlul asupra finantelor noastre si sa nu mai depindem de patron. Lucrul cel mai bun a fost ca din aceasta afacere ieseau bani chiar si atunci cand nu eram prezenti la fata locului. Banii au muncit pentru noi.
in loc sa ne plateasca, tatal cel bogat ne daduse mult mai mult.

CAPITOLUL 3
LECÅ¢IA 2

De ce trebuie predat alfabetul financiar

in 1990, cel mai bun prieten al meu, Mike, a preluat imperiul tatalui sau si de fapt chiar face o treaba mai buna decat tatal sau. Ne intalnim o data sau de doua ori pe an pe terenul de golf. El si sotia sa sunt mai bogati decat v-ati putea imagina. Imperiul tatalui bogat se afla pe maini foarte bune, iar acum Mike isi formeaza fiul ca sa-i ia candva locul, tot asa cum si Mike a fost format de tatal sau.
in 1994, m-am retras din afaceri. Aveam 47 de ani, iar sotia mea avea 37. Asta nu inseamna ca dupa aceea n-am mai muncit. Pentru sotia mea si pentru mine, asta inseamna ca in cazul unor schimbari catastrofale neprevazute, indiferent daca muncim sau nu, averea noastra va creste automat, nefiind influentata de inflatie. Cred ca asta inseamna adevarata libertate. Valorile pe care le avem sunt suficient de importante ca sa creasca de la sine. E ca atunci cand plantezi un copac. il uzi cativa ani si intr-o buna zi nu mai are nevoie de tine. Radacinile lui s-au infipt suficient de adanc. Apoi copacul iti da umbra, spre marea ta bucurie.
Mike a ales sa-si conduca imperiul, iar eu am ales sa ma retrag.
De cate ori vorbesc unor grupuri mai mari, sunt intrebat adesea ce as recomanda sau ce ar fi de facut. „Cum sa inceapa”, „Exista vreo carte buna pe care as putea-o recomanda”, „Ce ar putea face ca sa-si pregateasca mai bine copiii”, „Care este secretul reusitei”, „Cum se fac milioanele”. De fiecare data imi amintesc de un articol care mi-a fost dat candva. El suna asa:

Cel mai bogat om de afaceri

in 1923, un grup de lideri si de oameni de afaceri dintre cei mai bogati au avut o intrunire la hotelul Egdewater Beach din Chicago. Printre ei se aflau si Charles Schwab, proprietarul celei mai importante companii independente de otel; Samuel Insull, presedintele celei mai mari intreprinderi de servicii publice din lume; Howard Hopson, seful celei mai mari companii de gaze; Ivar Kreuger, presedintele Corporatiei Internationale Match, una dintre cele mai mari companii ale acelor vremuri; Leon Frazier, presedintele Bancii Internationale de Depuneri; Richard Whitney, presedintele Bursei din New York; Arthur Cotton si Jesse Livermore, doi dintre cei mai importanti speculatori de actiuni; si Albert Fall, membru in cabinetul presedintelui Harding. Douazeci de ani mai tarziu, noua dintre participantii la aceasta intrunire (cei pe care i-am enumerat) sfarsisera dupa cum urmeaza: Schwab murise fara un ban dupa ce traise cinci ani din imprumuturi; Insull murise falit intr-o tara straina; Kreuger si Cotton murisera si ei faliti, Hopson innebunise, Whitney si Albert Fall tocmai fusesera eliberati din inchisoare, Fraser si Livermore se sinucisesera.
Ma indoiesc ca ar putea sa spuna cineva exact ce s-a intamplat cu acesti oameni. Daca veti observa cu atentie data, veti constata ca 1923 era cu putin inainte de 1929, deci inainte de Marele Crah si de Marea Criza, care banuiesc ca au avut un mare impact asupra acestor oameni si a vietilor lor. Ideea este urmatoarea: traim vremuri in care schimbarile sunt mai rapide decat cele de pe timpul acestor oameni. Banuiesc ca vor fi multe momente de inflorire, dar si de cadere in urmatorii douazeci si cinci de ani, care vor exista in paralel cu suisurile si coborasurile cu care sunt confruntati oamenii. Ma preocupa faptul ca prea multa lume se concentreaza exagerat de mult asupra banilor, neglijandu-si cea mai importanta avere, care este educatia lor. Daca oamenii vor fi pregatiti sa fie flexibili, deschisi si sa invete, se vor imbogati tot mai tare de-a lungul acestor schimbari. Daca vor continua sa creada ca banii rezolva orice problema, ma tem ca acesti oameni vor avea o existenta foarte dificila. Inteligenta rezolva problemele si produce bani. Banii fara o inteligenta financiara sunt niste bani care se duc repede.
Foarte multi oameni nu reusesc sa inteleaga ca in viata nu conteaza cati bani faci, ci cati pastrezi. Cu totii am auzit povesti despre oameni saraci care castiga la loterie; se imbogatesc dintr odata si apoi redevin saraci. Castiga milioane, insa curand se intorc de unde au plecat. Sau despre sportivi profesionisti care la 24 de ani castiga milioane de dolari pe an, iar la 34 de ani ajung sa doarma pe sub poduri. Azi dimineata am citit in ziar, chiar cand voiam sa scriu aceste randuri, povestea unui tanar baschetbalist care anul trecut avea milioane. Acum sustine ca prietenii, avocatul si contabilul i-au luat banii si a ajuns sa lucreze la o spalatorie de masini pe o leafa minima.
Are doar 29 de ani. A fost concediat de la spalatoria de masini pentru ca refuza sa-si scoata inelul de campion atunci cand stergea masinile si astfel a ajuns povestea in ziar. El sustine ca toata lumea are ce are cu el, ca este tratat discriminatoriu si ca inelul este tot ce i-a mai ramas. El mai sustine ca daca i se ia si inelul, asta il va dobori definitiv.
in 1997, am cunoscut foarte multi oameni care au devenit pe loc milionari. Revenise prosperitatea anilor ’20. Sigur ca m-am bucurat ca oamenii sunt tot mai bogati, dar mi-am manifestat prudenta, pentru ca pe termen lung nu conteaza cat castigi, ci cat pastrezi, si de-a lungul a cator generatii.
Asa incat atunci cand oamenii ma intreaba: „De unde sa incep?” sau: „Spune-mi cum sa ma imbogatesc?”, ei sunt adesea dezamagiti de raspunsul meu. Eu le raspund cu cuvintele bogatului meu tata de pe vremea cand eram copil: „Daca vrei sa fii bogat, trebuie sa stii alfabetul financiar.”
Aceasta idee imi venea in minte de fiecare data cand ne intalneam. Asa cum va spuneam, tatal meu cu studii sublinia importanta cititului, in vreme ce tatal meu bogat sublinia nevoia de a stapani alfabetul financiar.
Daca vrei sa construiesti o cladire precum Empire State, primul lucru pe care trebuie sa-1 faci este sa sapi o groapa adanca si sa torni o fundatie solida. Daca vrei sa-ti construiesti o casa la marginea orasului este suficient sa torni un strat de beton de 15 cm. Majoritatea oamenilor, dorind sa se imbogateasca, incearca sa construiasca Empire State Building pe o fundatie de 15 cm.
Sistemul nostru scolar, fiind creat in perioada agrara, inca mai crede in casele fara fundatie. Chirpiciul este inca la moda. Asa incat copiii termina scoala fara sa aiba nici un fundament financiar. intr-o buna zi, insomniacii si cei plini de datorii din suburbii, traindu-si Visul American, hotarasc ca raspunsul la problemele lor financiare este imbogatirea rapida.
incepe construirea zgarie-norilor. Totul merge rapid si curand, in loc sa avem noi Empire State Buildings, ne trezim cu echivalentul unui Turn din Pisa al suburbiilor. Noptile albe revin.
in ceea ce ne priveste, pe Mike si pe mine, ca adulti, puteam alege oricare dintre cele doua posibilitati, pentru ca fuseseram invatati sa ne formam un puternic fundament financiar inca de pe vremea cand eram copii.
in prezent, contabilitatea este materia cea mai plicticoasa din lume. Poate fi si cea mai confuza totodata. Dar daca vreti sa va imbogatiti pe termen lung, ea poate deveni cea mai importanta materie. intrebarea este: cum puteti preda o materie plicticoasa si neclara copiilor vostri? Raspunsul este: exprimati-va cat mai simplu. Predati-o mai intai in imagini.
Tatal meu cel bogat a turnat o fundatie financiara foarte solida pentru Mike si pentru mine. Cum eram inca niste copii, el a inventat o modalitate simpla de a ne invata. Ani de zile a facut desene si a folosit cuvinte. Eu si Mike am inteles desenele simple, vocabularul de specialitate, circulatia banilor, iar in anii urmatori tatal cel bogat a inceput sa foloseasca si cifre. in prezent, Mike stapaneste o analiza contabila mult mai complexa si mai sofisticata, pentru ca n-a avut incotro. Trebuia sa conduca un imperiu de un miliard de dolari. Eu nu sunt asa de sofisticat, pentru ca imperiul meu e mai mic, si totusi am avut amandoi aceeasi simpla fundatie. in paginile care urmeaza va ofer aceleasi desene pe care tatal lui Mike le-a imaginat pentru noi. Desi sunt simple, acestea i-au ajutat pe cei doi baietei sa obtina mari sume de bani pornind de la un fundament solid.
Regula numarul unu. Trebuie sa distingeti diferenta dintre active si pasive si sa cumparati active. Daca vreti sa va imbogatiti, asta e tot ce trebuie sa stiti. Este prima regula. Este singura regula. Poate parea absurd de simplu, dar majoritatea oamenilor nici nu-si dau seama cat de profunda este aceasta. Ei se zbat din punct de vedere financiar pentru ca nu cunosc diferenta dintre active si pasive.
„Oamenii bogati aduna active. Oamenii saraci sau din patura de mijloc aduna pasive, despre care ei cred ca sunt active.”
Atunci cand tatal cel bogat ne-a explicat lui Mike si mie acest lucru, am crezut ca glumeste. Iata-ne aproape adolescenti, asteptand cu nerabdare taina imbogatirii si alegandu-ne cu acest raspuns. Era atat de simplu, incat a trebuit sa ne gandim foarte mult timp.
„Ce sunt activele?”, intreba Mike.
„Nu trebuie sa va preocupe asta acum”, spuse tatal cel bogat. Lasati ideea sa se aseze. Daca veti putea intelege simplitatea, viata voastra va avea un plan bine stabilit si va fi mai usoara din punct de vedere financiar. Este simplu. De asta le scapa multora.”
„Vreti sa spuneti ca tot ceea ce trebuie sa stim este ce inseamna activele, dupa care sa le achizitionam si o sa ne imbogatim?”, am intrebat.
Tatal cel bogat a dat din cap: „Este cat se poate de simplu.”
„Daca este chiar asa de simplu, cum de nu e toata lumea bogata?”, am intrebat.
Tatal cel bogat a raspuns: „Pentru ca oamenii nu cunosc diferenta dintre active si pasive.”
imi amintesc ca am intrebat; „Cum pot adultii sa fie atat de lipsiti de minte? Daca este asa de simplu, daca este atat de important, cum de nu-si dau seama?”
Tatalui bogat i-au trebuit doar cateva minute ca sa ne explice ce sunt activele si ce sunt pasivele.
Ca adult, imi vine greu sa le explic altor adulti. De ce? Pentru ca adultii sunt mai destepti. in majoritatea cazurilor, simplitatea ideii le scapa celor mai multi dintre adulti, pentru ca ei au fost invatati altfel. Au fost invatati de alti invatati – profesionisti cum ar fi bancherii, contabilii, agentii imobiliari, finantistii s.a.m.d. Dificultatea intervine in incercarea de a-i dezvata sau de a-i face pe adulti sa redevina copii. Un adult inteligent socoteste adesea ca e greu sa acorzi atentie unor definitii simpliste.
Tatal cel bogat credea in principiul KISS – „Keep It Simple Stupid” (Pastreaza simplitatea, desteptule). Faptul ca s-a mentinut la nivelul simplitatii a facut ca fundamentul financiar al celor doi baieti sa fie mult mai solid.
in ce fel se ajunge la confuzii? Sau cum poate ceva atat de simplu sa se incurce in halul asta? De ce cumpara cineva active care, de fapt, sunt pasive? Raspunsul se afla in educatia fundamentala.
Noi ne concentram asupra cuvantului „alfabet”, si nu asupra „alfabetului financiar”. Definirea activelor sau pasivelor nu este o problema gramaticala. De fapt, daca vreti sa va zapaciti complet, cautati aceste cuvinte, „active” si „pasive” in dictionar. Sigur ca definitia pare excelenta pentru un contabil, dar pentru o persoana obisnuita, nu are nici o logica. Din pacate, noi, adultii, suntem prea mandri pentru a recunoaste ca pot exista si lucruri ilogice.
Cand eram mici, tatal bogat spunea: „Activele nu sunt definite de cuvinte, ci de cifre. Si daca nu stii sa citesti niste cifre, nu vezi diferenta dintre active si o groapa.”
„in contabilitate”, ar spune tatal cel bogat, „nu conteaza cifrele, ci ceea ce ne spun ele. E ca la cuvinte. Nu conteaza cuvintele, ci povestea pe care ti-o spun.”
Multi oameni citesc fara a intelege mare lucru. Aceasta se numeste capacitatea de intelegere a ceea ce citesti. Cu totii reactionam altfel cand este vorba de a intelege ceea ce citim. De exemplu, de curand am cumparat un video nou. El era insotit de un manual cu instructiuni, in care se explica felul in care acesta putea fi programat. Eu nu vroiam altceva decat sa imi inregistrez emisiunea preferata de vineri seara. Am innebunit pur si simplu incercand sa citesc acest manual. Nimic nu mi se pare mai complex pe lumea asta decat sa stii sa programezi un video. Puteam citi cuvintele, dar nu intelegeam nimic. Puteam lua un „10” pentru ca recunosteam cuvintele, dar eram de „2” cand venea vorba sa le si inteleg. Asa se intampla cu documentele financiare in cazul celor mai multi oameni.
„Daca vreti sa va imbogatiti, trebuie sa cititi si sa intelegeti cifrele.” Acest lucru l-am auzit rostit de mii de ori de catre tatal meu cel bogat. Si am mai auzit: „Cei bogati achizitioneaza active, cei saraci si patura de mijloc achizitioneaza pasive.”
Iata cum putem face diferenta dintre active si pasive. Majoritatea contabililor si specialistilor in finante nu s-au pus de acord in privinta definitiilor, dar acest desen simplu a stat la baza unui fundament financiar solid pentru cei doi baietei.
Pentru a-i putea educa pe cei doi copii, tatal cel bogat a pastrat totul la un nivel foarte simplu, folosind cat mai multe imagini, cat mai putine cuvinte si fara a apela ani de zile la vreo cifra.

„Acesta este modelul circuitului financiar al unui activ.”

Desenul acesta este o declaratie de venituri care se mai numeste si declaratie de profit si pierderi. El masoara venitul si cheltuielile, banii care intra si banii care ies. Urmatorul grafic este o balanta. Se numeste asa pentru ca trebuie sa creeze un echilibru intre active si pasive. Multi incepatori in ale finantelor nu cunosc relatia dintre declaratia de venituri si bilant. insa intelegerea ei este absolut vitala.
Principala cauza a problemelor financiare o reprezinta faptul ca nu se cunoaste diferenta dintre active si pasive. Motivul confuziei consta in insasi definirea celor doua cuvinte.
Sigur ca pentru contabilii de meserie totul are o logica. Dar pentru omul obisnuit, parca e in chinezeste. Citesti cuvintele si definitia lor, dar intelegerea e foarte dificila.
Asa cum spuneam si mai inainte, tatal meu cel bogat le-a spus simplu celor doi baieti ca: „activele sunt cele care iti baga banii in buzunar.” Frumos, simplu si util.

„Acesta este modelul circuitului financiar al unui pasiv.”

Acum, dupa ce am definit prin imagini activele si pasivele, definitiile in cuvinte vor fi mai usor de inteles.
Activele sunt ceva care iti baga banii in buzunar.
Pasivele sunt ceva care iti scot banii din buzunar.
Asta este tot ceea ce trebuie sa stiti. Daca vreti sa va imbogatiti, petreceti-va viata achizitionand active. Daca vreti sa fiti saraci sau sa faceti parte din patura de mijloc, petreceti-va viata cumparand pasive. Necunoasterea acestei diferente conduce la problemele financiare ale lumii.
Analfabetismul atat in ce priveste cuvintele cat si cifrele sta la baza problemelor financiare. Cand dificultatile financiare isi fac aparitia, inseamna ca exista ceva ce nu a putut fi citit, fie ca e vorba de cifre, fie ca e vorba de cuvinte. Ceva este inteles gresit. Bogatii sunt bogati tocmai pentru ca in anumite domenii sunt mai alfabetizati decat cei care au probleme financiare. Deci daca vreti sa va imbogatiti si sa va mentineti averea, e foarte important sa fiti alfabetizat din punct de vedere financiar, atat in ce priveste cuvintele, cat si cifrele.
Sagetile din grafice reprezinta circuitul banilor sau „cash-flow”. Cifrele in sine nu inseamna mare lucru, asa cum nici cuvintele in sine nu inseamna mare lucru. Povestea conteaza, in rapoartele financiare citirea cifrelor reprezinta de fapt descoperirea intrigii, a povestii. Asa afli care este fluxul monetar, in cazul a 80% dintre familii, povestea financiara consta in a munci din greu facand efortul de a merge mai departe. Si nu pentru ca n-ar face bani. Dar isi petrec viata cumparand pasive in loc de active.
De exemplu, traseul fluxului monetar pentru o persoana saraca sau un tanar care nu lucreaza inca este:

Acesta este traseul fluxului monetar al persoanelor din patura mijlocie:

Acesta este traseul fluxului monetar al unei persoane bogate:

Toate aceste grafice sunt, bineinteles, extrem de simplificate. Toata lumea are cheltuieli de zi cu zi si are nevoie de hrana, adapost si haine.
Graficele indica circuitul banilor de-a lungul vietii unei persoane sarace, de conditie medie sau bogate. Circuitul banilor este cel care ne spune povestea. Ne dezvaluie felul in care persoana respectiva isi manevreaza banii, cu alte cuvinte, ce anume face cu ei dupa ce intra in posesia lor.
Motivul pentru care am inceput cu povestea celor mai bogati oameni din America este ca doream sa ilustrez greseala de gandire a multora. Ea consta in ideea ca banii pot rezolva toate problemele. De asta mi se face rau de fiecare data cand oamenii ma intreaba cum sa se imbogateasca mai repede. Sau de unde sa inceapa. Adesea aud: „Am datorii, prin urmare trebuie sa castig mai multi bani.”
De cele mai multe ori insa nici mai multi bani nu vor rezolva problema. De fapt, s-ar putea chiar s-o amplifice. De multe ori, banii scot la iveala lipsurile noastre ca oameni. Ei pun in lumina lucruri pe care nu le stim. De aceea, mult prea des o persoana care pune mana pe niste bani dintr odata – sa zicem ca mosteneste ceva, ii este marita leafa sau castiga la loterie – revine curand la aceleasi probleme financiare, daca nu chiar la unele mai mari decat inainte de a intra in posesia banilor. Banii nu fac decat sa accentueze modelul circuitului banilor prezent in mintea voastra. Daca modelul presupune cheltuirea a tot ce aveti, mai mult ca sigur ca daca veti avea mai multi bani veti cheltui si mai mult. De unde si proverbul: „Nebunul isi innebuneste banii.”
Am spus de multe ori ca mergem la scoala ca sa dobandim deprinderi intelectuale si profesionale, importante amandoua. invatam sa facem bani prin deprinderile noastre profesionale. in anii ’60, cand eram la liceu, daca cineva se descurca bine la scoala aproape imediat lumea presupunea ca acel tanar va deveni doctor. Adesea, copilul nici macar nu era intrebat daca vrea sa ajunga medic. Se intelegea de la sine. Era profesiunea cu cea mai mare rasplata financiara.
in prezent, doctorii se confrunta cu probleme financiare pe care nu as dori sa le aiba nici cel mai mare dusman al meu: mai intai cu companiile de asigurari, care au preluat controlul intregii afaceri, ocupandu-se de ingrijirile medicale, apoi implicarea guvernului si, in final, jurisprudenta tratamentelor gresite, pentru a nu mentiona decat o parte dintre probleme. in prezent, copiii vor sa ajunga vedete sportive, in baschet sau in golf, precum Tiger Woods, genii in computere, staruri de cinema, vedete rock, castigatori ai concursurilor de frumusete, sau oameni de afaceri pe Wall Street. Si asta doar pentru ca aceste meserii presupun celebritate, bani si prestigiu. Acesta este motivul pentru care cu greu ii poti motiva pe copii sa invete. Ei stiu ca reusita profesionala nu se mai afla in stransa legatura cu studiile universitare, ca altadata.
Cum studentii termina scoala fara sa aiba o pregatire in domeniul financiar, milioane de oameni cu diploma isi fac bine meseria, dar mai tarziu ii gasesti luptandu-se cu probleme financiare. Muncesc din greu, dar nu progreseaza. Ceea ce lipseste din formarea lor nu este modul in care sa faca bani, ci cum sa-i cheltuiasca – si ce sa faca dupa ce-i castiga. Aceasta se numeste aptitudine financiara – respectiv, ceea ce faci cu banii dupa ce ii produci. Cum sa faci astfel incat ceilalti sa nu ti-i ia, cat poti pastra ori cat de bine lucreaza banii in favoarea ta. Multi nu inteleg de ce au probleme financiare, pentru ca pur si simplu nu inteleg ce este circuitul banilor. O persoana poate avea studii alese, o cariera reusita si sa continue sa fie analfabeta din punct de vedere financiar. Acesti oameni muncesc adesea mai mult decat e nevoie, pentru ca invata sa munceasca din greu si nu stiu sa puna banii sa munceasca pentru ei.

Cum se transforma povestea cautarii Visului Financiar intr-un cosmar financiar

in filme, apar multi oameni care muncesc din greu, ceea ce a dus la crearea unui sablon. Proaspetii casatoriti, cuplurile tinere, fericite si cu multa carte se muta impreuna intr-unul dintre apartamentele acelea inghesuite, de inchiriat. Imediat dupa aceea, isi dau seama ca pot economisi bani, pentru ca doi oameni pot trai cam cu tot atatia bani cat unul singur.
Problema este insa apartamentul, care e foarte inghesuit. Ei incep sa stranga bani, ca sa-si cumpere casa visurilor lor si pentru a face si copii. in prezent, au doua venituri si incep sa se concentreze asupra carierelor lor.
Veniturile incep sa creasca. Pe masura ce veniturile lor cresc… cheltuielile cresc si ele.
Pentru cei mai multi, cheltuiala nr. 1 o reprezinta impozitele. Multi cred ca e vorba de impozitele pe venit, dar in America suma cea mai mare se plateste la Asigurarile Sociale. Un angajat se pare ca plateste la Asigurarile Sociale, impreuna cu Asigurarile Medicale, o rata a impozitului in mare de 7,5%, dar de fapt reprezinta 15%, avand in vedere ca patronul trebuie sa plateasca pentru tine o suma egala la Asigurarile Sociale. Adica e vorba de banii pe care patronul nu vi-i mai poate da. Pe deasupra, trebuie sa mai platiti impozit pe venitul insumat pentru Asigurarile Sociale, venit pe care nu-1 mai primiti niciodata, pentru ca ajunge direct la Asigurarile Sociale prin retineri.
Apoi, pasivele lor cresc.
Acest lucru se poate demonstra cel mai bine luand ca exemplu la cuplul tanar. Ca urmare a faptului ca veniturile lor cresc, ei se hotarasc sa cumpere casa la care viseaza. Odata ajunsi acolo, trebuie sa plateasca un nou impozit, respectiv cel pe proprietate. Dupa care isi cumpara masina noua, mobila noua si o noua aparatura, care sa se potriveasca locuintei celei noi. Dintr-odata se trezesc si isi dau seama ca lista pasivelor e plina de datorii sub forma de ipoteci sau pentru cartile de credit.
Din acel moment, sunt prinsi in cursa sobolanului. Mai apare si un copil, muncesc si mai mult si povestea se repeta. Mai multi bani si impozite mai mari. Vine o carte de credit prin posta. Cei doi o folosesc. Suna o companie de imprumuturi si spune ca „activului” cel mai de pret al lor, casei, i-a crescut valoarea. Compania se ofera sa le acorde un imprumut pe termen prelungit, avand in vedere ca stau asa de bine cu creditul, si li se mai spune ca inteligent ar fi sa-si achite integral cartea de credit, lucru care i-ar scuti sa mai plateasca o dobanda mare pentru bunurile de consum. in plus, dobanda ce trebuie platita pe casa se scoate din impozit. Ei accepta si isi platesc cardurile de credit cu dobanda mare. Rasufla usurati. in sfarsit nu mai au datorii la carduri. Si-au transformat datoriile de consumatori intr-o ipoteca pe casa. Platile lor scad pentru ca si-au prelungit datoria pe 30 de ani. E un gest inteligent.
Suna vecinul si ii invita la cumparaturi – e zi de solduri. O sansa de a face niste economii. Ei isi spun: „N-am sa cumpar nimic, doar ma uit.” Dar pentru orice eventualitate isi iau cardul inca nefolosit si il pun cu grija in portofel.
Deseori ma intalnesc cu cupluri de tineri. Numele lor este altul, dar dilemele financiare sunt aceleasi. Vin sa stam de vorba, sa afle punctul meu de vedere. Ei ma intreaba: „Ne puteti spune cum putem face bani mai multi?” Felul in care cheltuiesc i-a determinat sa caute un venit mai mare.
Nici macar nu-si dau seama ca problema este modul in care aleg sa-si cheltuiasca banii pe care ii au si asta duce la dificultati financiare. Totul porneste de la analfabetismul financiar si de la neintelegerea diferentei dintre active si pasive.
Rareori problemele financiare ale cuiva sunt rezolvate de o suma mai mare de bani. Problemele pot fi rezolvate cu inteligenta si intelegere. E o vorba pe care un prieten de-al meu o spune foarte des celor care au datorii: „Daca iti dai seama ca singur ti-ai sapat groapa… nu mai sapa.”
Cand eram copil, tatal meu ne spunea deseori ca japonezii stapaneau trei lucruri pe lumea asta: „stiau sa manuiasca sabia, bijuteriile si oglinzile.” Sabia simbolizeaza puterea armelor. America a cheltuit miliarde de dolari pe arme si din aceasta cauza s-a ajuns la suprematia prezentei ei militare in lume. Bijuteriile simbolizeaza puterea banilor. E un oarecare sambure de adevar in ideea: „Nu uita regula de aur: cine are aurul stabileste regulile jocului.”
Oglinda simbolizeaza puterea cunoasterii de sine. Cunoasterea de sine, conform legendei japoneze, era cea mai de pret dintre cele trei.
Saracii si cei din patura de mijloc dau voie mult prea adesea puterii banilor sa izbucneasca. Prin faptul ca muncesc tot mai mult fara sa se intrebe despre logica a ceea ce fac, singuri isi pun piedica in fiecare dimineata cand merg la slujba. Faptul ca nu inteleg foarte bine ce inseamna banii duce la atotputernicia banului. Puterea banilor este folosita impotriva lor.
Daca ar folosi puterea oglinzii, probabil ca s-ar intreba: „Oare are asta vreo logica?” Mult prea des, in loc sa aiba incredere in intelepciunea lor interioara, in acel spiridus existent in fiecare, cei mai multi merg cu gloata. Fac diverse lucruri pe motiv ca le face toata lumea. Ei se conformeaza, in loc sa se intrebe. Adesea, fara sa se gandeasca, repeta ceea ce li s-a spus – adica idei de genul: „Diversifica-te” sau „Casa ta este un bun activ”; „Casa ta este cea mai mare investitie a ta”; „Mai scapi de impozite daca te indatorezi si mai tare”; „Ia-ti o slujba sigura”; „Nu face greseli”; „Nu-ti asuma riscuri.” Se spune ca frica de a vorbi in public este pentru cei mai multi mai mare decat cea de moarte. Conform psihiatrilor, teama de a vorbi in public provine din ostracizare, din frica de a iesi in fata, de a fi comentat, de a fi ridicol, de a nu mai fi acceptat. Frica de a fi altfel ii determina pe cei mai multi sa nu mai caute noi cai de rezolvare a problemelor lor. De aceea tatal meu cel cultivat spunea ca japonezii respectau cel mai mult puterea oglinzii: pentru ca doar atunci cand noi, oamenii, ne uitam in oglinda aflam adevarul. Iar principalul motiv pentru care cei mai multi spun „Nu risca” este tot frica. Acest lucru este valabil in toate, fie ca este vorba de sport, de relatii inter-umane, de profesie sau de bani.
Aceeasi frica, aceea de ostracizare, ii face pe oameni sa se conformeze si sa nu puna la indoiala parerile unanim acceptate sau tendintele la moda. „Casa ta este un activ.” „Ia-ti un imprumut pe termen prelungit si mai scapa de datorii.” „Munceste mai mult.” „Este o avansare.” „Candva voi ajunge vicepresedinte.” „Economiseste bani.” „Cand o sa mi se mareasca leafa o sa cumpar o casa mai mare.” „Fondurile mutuale sunt sigure.” „Nu mai avem papusi de care doriti, dar mai am una pusa deoparte pentru un alt client care n-a mai venit s-o cumpere.”
Multe probleme financiare grave sunt rezultatul faptului ca mergem cu gloata si incercam sa tinem pasul cu multimea. Uneori, toti avem nevoie sa ne privim in oglinda si sa fim sinceri cu intelepciunea noastra interioara si nu cu temerile noastre. Cand impliniseram 16 ani, eu si Mike am inceput sa avem probleme la scoala. Nu eram copii rai. Dar ne distingeam din multime. Lucram pentru tatal lui Mike dupa ore si in week-end. Adesea, Mike si cu mine petreceam ore intregi dupa ce lucraseram la ceva, stand la o masa cu tatal lui, in vreme ce acesta se intalnea cu bancherii lui, avocatii, contabilii, agentii de Bursa, investitorii, directorii si angajatii. Iata un om care renuntase la scoala la 13 ani si care acum conducea, instruia, comanda si punea intrebari unor persoane cu multa scoala. Ei veneau si isi expuneau punctele de vedere si maraiau atunci cand el nu era de acord cu ele.
Iata asadar un om care s-a distins din multime. Este un om care a gandit de unul singur si care a urat cuvintele: „Trebuie sa facem asa pentru ca asa face toata lumea.” De asemenea, il ura pe „nu pot”. Daca vrei sa determini pe cineva sa faca ceva e suficient sa ii spui „Nu cred ca poti sa o faci.” Mike si cu mine am invatat din aceste sedinte mai mult decat in toti anii de scoala si de facultate. Tatal lui Mike nu avea studii inalte, dar cunostea ABC-ul financiar si, ca urmare, avusese parte de o mare reusita. Obisnuia sa ne repete mereu: „O persoana inteligenta angajeaza oameni care sunt mai inteligenti decat el.” Astfel, Mike si cu mine am avut avantajul de a ne petrece timpul ascultand pe durata intalnirilor de lucru invatamintele unor oameni destepti.
Dar, din aceasta cauza, atat Mike cat si eu nu puteam accepta dogma standard pe care ne-o predicau profesorii nostri. Asta ne-a creat probleme. De cate ori profesorul spunea: „Daca nu luati note mari n-o sa va descurcati in viata”, Mike si cu mine incruntam din sprancene. Spunandu-ni-se sa urmam procedura standard si sa nu ne abatem de la reguli, ne-am putut da seama ca procesul de scolarizare descurajeaza de fapt creativitatea. incepuseram sa intelegem de ce tatal nostru cel bogat ne-a spus ca scolile sunt facute sa produca buni angajati si nu buni patroni. Uneori, Mike sau eu ne intrebam profesorii cum putem aplica ceea ce invatam, sau ii intrebam de ce nu studiem niciodata banii si felul cum functioneaza ei. La aceasta din urma intrebare, cel mai adesea ni se raspundea ca banii nu sunt importanti, ca daca ne demonstram capacitatea profesionala banii vor veni de la sine.
Cu cat stiam mai multe despre puterea banilor, cu atat ne distantam de profesorii si de colegii nostri.
Tatal meu cel cu carte nu m-a presat niciodata cu notele. Adesea m-am intrebat de ce. Dar am inceput sa ne certam cand vorbeam despre bani. La 16 ani, probabil ca deja aveam o baza mai solida in domeniul financiar decat a mamei sau a tatei. Puteam tine registre, ii ascultam pe contabilii specializati in impozite si pe avocatii din corporatii, pe bancheri, pe cei cu afaceri imobiliare, pe investitori s.a.m.d. Tatal meu vorbea cu profesorii.
intr-o zi, tata mi-a explicat de ce casa noastra este cea mai mare investitie a lui. A urmat o discutie nu prea placuta, in care i-am aratat de ce credeam eu ca o casa nu este o buna investitie.
Urmatorul grafic ilustreaza diferenta de perceptie intre tatal meu cel bogat si tatal meu cel sarac in ceea ce privea casele lor. Unul dintre tati credea ca e vorba de un „activ”, iar celalalt socotea ca este un „pasiv”.

imi amintesc cand i-am desenat tatalui meu graficul care urmeaza, aratandu-i modelul circuitului banilor. I-am mai explicat si care sunt cheltuielile auxiliare, in cazul in care casa este o proprietate. O casa mai mare inseamna cheltuieli mai mari si circuitul banilor creste pe coloana cheltuielilor.

Cred in continuare ca o casa nu reprezinta un „activ”. Si stiu ca pentru multi oameni este visul lor, dar si cea mai mare investitie. Sa detii propria ta casa e mai bine decat nimic. Dar eu ofer o privire alternativa in raport cu aceasta dogma foarte populara. Daca eu si sotia mea ar urma sa cumparam o casa mai mare, mai stralucitoare, ne-am da seama imediat ca n-ar fi vorba de un activ, ci de un pasiv, avand in vedere ca ne-ar lua si mai multi bani din buzunar.
Iata asadar care este punctul meu de vedere. Nu ma astept ca majoritatea oamenilor sa fie de acord cu el, pentru ca o casa frumoasa tine de latura noastra sentimentala. Si cand e vorba de bani, sentimentele profunde au tendinta sa reduca inteligenta financiara. Stiu din proprie experienta ca banii au un fel al lor de a transforma orice hotarare intr-una sentimentala.
1. Cand e vorba de case subliniez faptul ca aproape orice om munceste toata viata pentru a plati o casa al carei proprietar nu ajunge sa fie niciodata. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor isi cumpara o noua casa de fiecare data cand apeleaza la un nou imprumut pe 30 de ani ca sa o plateasca pe cea initiala.
2. Chiar daca oamenilor li se acorda o reducere la impozite pentru dobanzile ipotecilor, ei platesc toate celelalte cheltuieli cu banii deja impozitati. Chiar si dupa ce isi achita ipoteca.
3. Impozitele pe proprietate. Parintii sotiei mele au fost socati cand impozitul pe proprietatea lor a ajuns la 1.000 de dolari pe luna. Acest lucru s-a intamplat dupa ce au iesit la pensie, asa incat cresterea sumei a insemnat un efort prea mare pentru bugetul lor de pensionari; prin urmare, au fost nevoiti sa se mute.
4. Valoarea caselor nu creste intotdeauna. inca mai am prieteni care datoreaza un milion de dolari pentru o casa care s-ar vinde in prezent cu doar 700.000 de dolari.
5. Cele mai mari pierderi sunt cele provenite din ocaziile ratate. Daca toti banii vor fi investiti in casa, veti fi obligati sa munciti mai mult, pentru ca pe coloana de cheltuieli se vor aduna tot mai multe lucruri, in loc sa se adune pe coloana de active. Asta se intampla in cazul modelului circuitului banilor pentru clasa de mijloc tipica. Daca un cuplu tanar reuseste inca de la inceput sa treaca mai multi bani in coloana activelor, in anul urmator le va fi mai usor, si in special cand se vor pregati sa-si trimita copiii la facultate. Activele lor vor creste in timp si ii vor ajuta sa-si acopere cheltuielile. Mult prea des casa serveste drept vehicul pentru un imprumut contractat spre a face fata cheltuielilor mereu crescande.
Pe scurt, rezultatul final la hotararii initiale de a achizitiona o casa costisitoare in locul unei investitii de portofoliu consta in cel putin trei consecinte, dupa cum urmeaza:
1. Irosirea timpului in care altor active le-ar fi putut spori valoarea.
2. Pierderi de capital suplimentar; acesta ar fi putut fi investit in loc sa serveasca la plata cheltuielilor ridicate de intretinere stricta a casei.
3. Irosirea unei potentiale educatii. Mult prea adesea, oamenii socotesc casa, economiile si planul de pensii drept singurele lucruri de pe coloana activelor. Cum nu au bani de investit, pur si simplu nu investesc. Acest lucru ii lipseste de o experienta a investitiilor. Majoritatea nu ajung niciodata ceea ce se numeste „investitori sofisticati” si cele mai bune investitii sunt de obicei vandute „investitorilor sofisticati”, care apoi le revand celor care nu vor sa-si asume riscuri.

Eu nu spun sa nu cumparati o casa. Spun doar ca e bine sa intelegeti diferenta dintre active si pasive. Cand imi doresc o casa mai mare, mai intai cumpar active care sa genereze un circuit al banilor cu care sa platesc casa. Situatia in care viata cuiva intra in aceasta cursa a sobolanului este ilustrata cel mai bine prin chiar exemplul tatalui meu cu studii si al declaratiei sale de venituri. Cheltuielile lui par intotdeauna sa tina pasul cu venitul, dar nu-i ingaduie niciodata sa investeasca in active. Ca urmare, pasivele cum ar fi ipoteca sau datoriile la carduri sunt mai mari decat activele.
Urmatorul desen valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte.

Declaratia de venituri a tatalui meu cel bogat, pe de alta parte, reflecta rezultatele unei vieti dedicate investitiilor si reducerii la minimum a pasivelor:

Trecerea in revista a declaratiei de venituri a tatalui meu bogat explica de ce oamenii bogati se imbogatesc si mai tare. Coloana activelor genereaza venit mai mult decat suficient pentru a acoperi cheltuielile, asigurandu-i o re-investire echilibrata in coloana activelor. Coloana activelor continua sa creasca si de aceea venitul pe care il produc acestea creste odata cu ele.
Rezultatul este: cei bogati se imbogatesc si mai tare!

Clasa mijlocie se afla intr-o continua lupta cu problemele financiare. Venitul de baza provine din salarii, impozitul crescand odata cu ele. Cheltuielile au tendinta sa creasca in raport direct cu cresterea salariilor. De aici si exprimarea „cursa sobolanului”. Ei isi considera casa drept principalul activ, in loc sa investeasca in bunuri aducatoare de venit.

Acest model conform caruia casa este tratata ca o investitie si teoria ca o crestere a salariului inseamna posibilitatea de a cumpara o casa mai mare sau de a cheltui mai mult sta la baza societatii actuale, care este permanent indatorata. Procesul de crestere a cheltuielilor indatoreaza si mai mult familiile, ducand la o si mai mare nesiguranta financiara, chiar daca membrii acestora sunt avansati si primesc o leafa lunara mai mare. Aceasta este o modalitate riscanta de a trai si porneste de la o slaba educatie financiara.
Pierderea masiva a slujbelor in anii ’90 — datorata reducerii afacerilor — a dat la iveala fragilitatea clasei de mijloc din punct de vedere financiar. Brusc, planurile de pensii ale companiilor au fost inlocuite cu un alt tip de plan. Asigurarile Sociale au categoric probleme si nu mai pot fi socotite ca o sursa pentru pensii. in patura de mijloc s-a instaurat panica, in prezent, singurul lucru bun este ca multi dintre acesti oameni au inteles aceste chestiuni si au inceput sa cumpere fonduri mutuale. Cresterea investitiilor e in mare parte direct raspunzatoare de enormele progrese de la Bursa. in prezent, se creeaza tot mai multe fonduri mutuale pentru a raspunde cererilor clasei de mijloc.
Fondurile mutuale sunt populare pentru ca reprezinta o investitie sigura. Cumparatorii medii de fonduri mutuale sunt mult prea ocupati sa-si plateasca impozitele si ipotecile, sa stranga bani pentru facultatea copiilor si sa-si achite cartile de credit. Ei nu mai au timp sa invete cum sa investeasca. Si atunci se bizuie pe experienta directorilor fondurilor mutuale. Cum fondurile mutuale includ diverse tipuri de investitii, ei au impresia ca banii lor sunt mai in siguranta daca solutiile sunt „diversificate”.
Acest grup cu scoala din clasa de mijloc subscrie dogmei „diversificarii” expuse de agentii fondurilor mutuale si de finantisti. Mergeti la sigur. Nu va asumati riscuri.
Adevarata tragedie este ca lipsa unei educatii financiare timpurii, duce la riscurile cu care sunt confruntati cei din clasa de mijloc. Motivul pentru care nu-si asuma riscuri provine din faptul ca pozitia financiara este una cel mult subtirica. Bilantul lor nu este echilibrat, sunt plini de pasive, fara active reale care sa genereze un venit. De obicei, singura lor sursa de venit este leafa. intreaga lor existenta devine dependenta de patron.
Astfel incat, atunci cand apare „o afacere unica”, acesti oameni nu pot profita de aceasta ocazie. Ei continua sa nu-si asume riscuri pur si simplu pentru ca muncesc prea din greu, taxele sunt mari si sunt inglodati in datorii.
Asa cum spuneam la inceputul acestui capitol, regula cea mai importanta este cunoasterea diferentei dintre active si pasive. Odata ce veti intelege diferenta, e bine sa va concentrati eforturile doar asupra achizitionarii de active generatoare de venit. Aceasta este cea mai buna solutie de a porni pe drumul imbogatirii. Continuati sa procedati asa si coloana activelor va creste. Straduiti-va ca pasivele si cheltuielile sa ramana scazute. Astfel veti avea mai multi bani la dispozitie pe care sa i treceti in coloana activelor. Curand, baza activelor va fi atat de solida, incat va veti putea permite inclusiv investitii speculative. Investitiile care aduc intre suta la suta si infinit profit. Investitiile in care de la 5.000 de dolari se ajunge curand la 1 milion de dolari sau chiar si mai mult. Investitiile pe care cei din patura mijlocie le numesc de obicei „prea riscante”. Investitiile nu sunt riscante. Faptul ca se porneste de la o intelegere simplista a finantelor, incepand cu alfabetul financiar, duce la ceea ce se cheama „prea riscant”.
Daca veti proceda ca marea masa, veti obtine urmatorul grafic:

Ca angajat si ca proprietar de casa, dumneavoastra munciti dupa cum urmeaza:
1. Munciti pentru altcineva. Majoritatea oamenilor muncesc pentru leafa si ii imbogatesc pe patroni sau pe actionari. Eforturile si reusitele dumneavoastra vor insemna o reusita pentru patron si pentru pensia lui.
2. Munciti pentru Stat. Statul isi ia partea sa din leafa dumneavoastra pe care nici nu apucati s-o vedeti integral. Muncind si mai mult, pur si simplu sporiti suma din impozite perceputa de Stat – majoritatea oamenilor muncesc din ianuarie pana in mai doar ca sa-si plateasca darile catre Stat.
3. Munciti pentru Banca. Dupa impozite, cea mai mare cheltuiala o reprezinta de obicei ipoteca si cartile de credit.
Problema cu „pur si simplu a munci din greu” este ca la fiecare dintre aceste trei nivele se percepe o taxa si mai mare cand eforturile voastre cresc. Trebuie sa invatati sa profitati de pe urma eforturilor voastre sporite impreuna cu familia voastra, in mod direct.
Odata ce v-ati hotarat sa va concentrati asupra propriei afaceri, cum va stabiliti scopurile? in cazul majoritatii oamenilor, ei trebuie sa isi pastreze slujba si sa se bizuie pe salariu pentru a-si finanta achizitionarea activelor.
Cand activele cresc, oare cum poate fi masurata reusita lor? Cum isi da cineva seama ca s-a imbogatit, ca a facut avere? Asa cum am o definitie proprie pentru active si pasive, am si una pentru avere. De fapt, am preluat-o de la un barbat pe nume Buckminster Fuller. Unii spun ca este un sarlatan, iar altii spun ca este un geniu. Cu ani de zile in urma, printre arhitecti s-a zvonit ca acesta ar fi cerut in 1961 un brevet pentru ceea ce el numea domul geodezic. in cererea sa insa, Fuller pomenea si ceva despre avere. Era destul de confuz la inceput, dar daca citeai mai atent, devenea logic: averea este capacitatea unei persoane de a supravietui cat mai multe zile la rand… sau astfel: daca nu mai munceste, cat ar putea supravietui?
Spre deosebire de averea neta – diferenta dintre active si pasive, care adesea consta in cheltuielile irationale si parerile gresite asupra valorii -, aceasta definitie creeaza posibilitatea dezvoltarii unei scari de evaluare reale si precise. Pot masura acum si pot sti exact in ce pozitie ma aflu in raport cu scopul fixat, acela de a fi independent din punct de vedere financiar.
Desi proprietatea neta include adesea si acele active care nu sunt aducatoare-de-bani-lichizi, ca, de exemplu, lucrurile pe care le-ati cumparat si acum zac in garaj, averea masoara cati bani produc banii vostri si, astfel, posibilitatea de supravietuire financiara.
Averea este masura circuitului banilor din coloana activelor in comparatie cu coloana cheltuielilor.
Sa luam un exemplu. Sa zicem ca din circuitul financiar al activelor am 1.000 de dolari pe luna. Cheltuielile mele lunare se ridica la 2.000 de dolari. Care este averea mea?
Sa revenim la definitia lui Buckminster Fuller. Folosind definitia sa, cate zile de acum inainte pot supravietui astfel? Sa luam cazul unei luni de 30 de zile. Conform definitiei, am un flux de bani lichizi suficient pentru o jumatate de luna.
Cand voi avea 2.000 de dolari din circuitul financiar al activelor, voi fi un om cu avere.
Desi nu sunt inca bogat, am ceva avere. Am acum un venit generat de active care acopera complet cheltuielile mele lunare. Daca vreau sa-mi sporesc cheltuielile, trebuie mai intai sa-mi sporesc circuitul financiar de la rubrica active, astfel incat sa mentin acest nivel al averii. Observati ca din acel moment nu mai depind de leafa. M-am concentrat si am reusit sa cladesc o coloana a activelor care m-a transformat intr-o persoana independenta din punct de vedere financiar. Chiar daca as renunta azi la slujba mea, mi-as putea acoperi cheltuielile lunare din circuitul financiar al activelor.
Urmatorul meu scop ar fi sa am un circuit al banilor excedentar din active pe care sa-i reinvestesc in coloana activelor. Cu cat merg mai multi bani in coloana activelor, cu atat coloana activelor creste. Cu cat activele mele cresc, cu atat creste si fluxul de bani lichizi. Atata vreme cat mentin cheltuielile sub fluxul de bani lichizi din active, ma imbogatesc si mai tare, avand un venit tot mai mare din alte surse decat munca mea fizica.
Pe masura ce acest proces de reinvestitii continua, sunt pe drumul bun al imbogatirii. Definitia actuala a omului bogat provine din felul in care este el perceput. Niciodata nu poti fi prea bogat.
Ganditi-va la aceasta observatie simpla:

Cei bogati cumpara active.
Cei saraci au numai cheltuieli.
Patura de mijloc cumpara pasive pe care le considera active.

Deci cum incep eu sa imi vad de afacerea mea? Care ar fi raspunsul? Ascultati-1 pe fondatorul companiei McDonald’s.

CAPITOLUL 4
LECÅ¢IA 3

Vezi-ti singur de afacerea ta

in 1974, Ray Kroc, fondatorul companiei McDonald’s, a fost rugat sa vorbeasca la un curs MBA din cadrul Universitatii Texas din Austin. Un bun prieten de-al meu, Keith Cunningham, urma acest curs. Dupa o conferinta extrem de serioasa si inspiratoare, s-a facut o pauza si studentii l-au invitat pe Ray sa mearga la barul lor preferat si sa bea o bere. Ray, foarte amabil, a acceptat.
„Ce afacere am eu de fapt?”, a intrebat Ray de indata ce toata lumea a avut cate un pahar cu bere in mana.
„Toata lumea a inceput sa rada”, povestea Keith. „Majoritatea studentilor la MBA credeau ca Ray doar glumeste.”
N-a raspuns nimeni, asa incat Ray a repetat intrebarea. „Ce afacere credeti voi ca am eu?”
Studentii au ras iar si in sfarsit unul mai curajos a zis: „Ray, crezi ca exista cineva pe lumea asta care sa nu stie ca ai o afacere cu hamburgheri?”
Ray a jubilat. „Am banuit eu ca asta o sa spuneti.” A facut o pauza si apoi a adaugat iute: „Doamnelor si domnilor, nu ma ocup de hamburgheri, ci de proprietati imobiliare.”
Keith mi-a spus ca Ray a explicat apoi pe indelete punctul sau de vedere. in planul de afaceri al firmei, Ray stia ca principala preocupare era vanzarea francizelor de hamburgheri, dar nici o clipa nu scapa din vedere locul ocupat de aceste francize. El stia ca proprietatile imobiliare sunt factorul cel mai important in reusita fiecarei francize in parte. Practic, persoana care cumpara franciza plateste in acelasi timp terenul unde este amplasata, care apartine companiei lui Ray Kroc.
in prezent, McDonald’s este cel mai important proprietar imobiliar din lume, avand un teren chiar mai intins decat Biserica Catolica. in prezent, McDonald’s detine cele mai importante intersectii sau colturi de strada din America, dar si din alte locuri din lume.
Keith imi povestea ca a fost una dintre cele mai importante lectii din viata sa. in prezent, Keith detine spalatorii de masini, dar adevarata lui afacere consta in terenul pe care se afla aceste spalatorii de masini.
Am incheiat capitolul precedent cu graficele care ilustrau faptul ca majoritatea oamenilor muncesc pentru oricine altcineva in afara de ei insisi. Mai intai, muncesc pentru proprietarii companiei, apoi pentru stat prin impozite si, in final, pentru banca, pentru ca acolo se afla ipoteca lor.
Cand eram copil, nu aveam nici un McDonald’s in apropiere. Si totusi, tatal meu cel bogat ne-a invatat aceeasi lectie ca si cea la care s-a referit Ray Kroc la Universitatea Texas. Acesta este secretul nr. 3 al celor bogati.
Secretul este urmatorul: „Vezi-ti singur de afacerea ta.” Problemele financiare sunt adesea rezultatul direct al faptului ca oamenii muncesc o viata intreaga pentru altcineva. La sfarsit, cei mai multi nu se vor alege cu nimic de pe urma muncii lor.
Din nou un desen face mai mult decat o mie de cuvinte. Iata un grafic al declaratiei de venit si al bilantului prin care se poate exprima cel mai bine sfatul lui Ray Kroc.

Actualul nostru sistem de invatamant se concentreaza asupra pregatirii tineretului pentru obtinerea unei slujbe bune prin dezvoltarea capacitatii intelectuale. intreaga lor existenta se va invarti in jurul salariilor sau, asa cum am descris anterior, in jurul coloanei de venit. Dupa dezvoltarea capacitatii intelectuale, se urmareste un nivel superior de educatie pentru a imbunatati abilitatile profesionale. Ei studiaza pentru a deveni ingineri, oameni de stiinta, bucatari, politisti, artisti, scriitori s.a.m.d. Aceste abilitati profesionale le permit sa intre pe piata fortei de munca si sa munceasca pentru bani.
Exista o mare diferenta intre profesie si afacere. Adesea, ii intreb pe oameni: „Cu ce te ocupi?”, si ei imi raspund: „A, sunt bancher.” Apoi ii intreb daca sunt proprietarii bancii, si ei de obicei imi raspund: „Nu, lucrez acolo.”
in acest moment inseamna ca ei fac o confuzie intre profesie si afacere. Ca profesie pot fi bancheri, dar trebuie sa aiba si o afacere a lor. Ray Kroc a explicat foarte clar diferenta dintre profesie si afacere in cazul lui. Profesia lui a ramas aceeasi. El era agent de vanzari. La un moment dat, a vandut mixere pentru inghetata si apoi a inceput sa vanda francize de hamburgheri. Dar in vreme ce profesia lui era sa vanda francize de hamburgheri, afacerea lui era sa acumuleze proprietati sub forma unui venit care sa produca.
Problema cu scoala este ca adesea devii ceea ce studiezi. Deci daca studiati, de exemplu, bucataria, deveniti bucatari. Daca studiati dreptul, deveniti avocati. Si daca faceti scoala de mecanici auto, deveniti mecanici. Greseala apare in momentul in care deveniti ceea ce invatati, uitand sa va ocupati de afacerea personala. Oamenii isi petrec intreaga viata ocupandu-se de afacerile altora si imbogatindu-i pe acestia.
Pentru a obtine o siguranta financiara, oamenii trebuie sa-si vada de afacerea lor. Afacerea voastra se invarteste in jurul coloanei de active, spre deosebire de coloana de venit. Asa cum declaram si mai inainte, regula nr. 1 este sa cunosti diferenta dintre active si pasive si sa cumperi active. Cei bogati se concentreaza asupra coloanei de active, in vreme ce toti ceilalti se concentreaza asupra declaratiilor de venit.
De aceea auzim adesea: „Am nevoie de o marire de leafa”, „Daca m-ar avansa si pe mine”, „Am sa ma apuc iar de scoala, ca sa fiu mai bine pregatit pentru a obtine o slujba mai buna”, „Am sa fac ore suplimentare”, „Poate reusesc sa imi mai iau o slujba”, „in doua saptamani imi dau demisia, am gasit o slujba unde sunt platit mai bine.”
in unele cercuri, acestea sunt niste idei de bun simt. Si totusi, daca il veti asculta pe Ray Kroc, va veti da seama ca inca nu va vedeti de afacerea voastra. Aceste idei continua sa se concentreze pe coloana de venit si nu vor ajuta persoana respectiva sa obtina o siguranta financiara mai mare decat in cazul in care banii suplimentari sunt folositi pentru achizitionarea unor active generatoare de venit.
Motivul principal pentru care oamenii saraci sau din patura mijlocie continua sa fie conservatori din punct de vedere fiscal – ceea ce inseamna: „Nu-mi pot permite sa-mi asum riscuri” – este ca nu au o educatie financiara minima. Trebuie sa se agate de slujbele lor. Trebuie sa nu-si asume riscuri.
Atunci cand a ajuns „la moda” reducerea de personal, milioane de muncitori au descoperit ca asa-zisul cel mai important activ al lor, casa, ii inghitea de vii. Activul lor, casa, continua sa-i coste bani luna de luna. Masina lor, un alt „activ”, ii costa si ea ochii din cap. Crosele de golf din garaj, care costasera 1.000 de dolari, acum nu mai valorau 1.000 de dolari. Fara siguranta slujbei, nu aveau pe ce se sprijini. Ceea ce li se parusera niste active nu le puteau fi de ajutor pentru a supravietui intr-un moment de criza financiara.
Presupun ca cei mai multi dintre noi au completat cate o cerere de imprumut la banca pentru a cumpara o casa sau o masina. E interesant de urmarit ce scrie in coloana „valoare neta”. Este interesant pentru ca astfel constatam ce accepta; banca si practicile contabile drept active.
intr-o buna zi, vrand sa obtin un imprumut, mi-am dat seama ca situatia mea financiara nu se prezenta prea bine. Astfel incat am adaugat crosele cele noi de golf, colectia mea de tablouri, cartile, combina, televizorul, costumele Armani, ceasurile, pantofii si alte bunuri personale ca sa ingros numarul lucrurilor din coloana activelor.
Mi s-a refuzat insa imprumutul pentru ca investisem prea mult in proprietati imobiliare. Comisiei de imprumuturi nu i-a convenit ca am investit atat de multi bani in apartamente. Ea vroia sa stie de ce nu am si eu o slujba normala, cu un salariu. Nu au luat in considerare costumele Armani, crosele de golf sau colectia de arta. Viata devine foarte dura atunci cand nu corespunzi profilului „standard”.
Ma ia cu frig de fiecare data cand aud pe cineva ca-mi spune ca valoarea sa neta este de un milion de dolari, sau de 100.000 de dolari, sau cat o fi. Unul dintre principalele motive pentru care valoarea neta nu este corecta e faptul ca atunci cand incepi sa-ti vinzi bunurile esti taxat pentru fiecare castig in parte.
Foarte multi oameni s-au aruncat singuri in necazuri financiare atunci cand li s-a micsorat venitul. Pentru a-si spori banii lichizi, ei isi vand activele. Mai intai, bunurile personale pot fi vandute in general doar la o valoare mai mica decat aceea care aparea in lista balantei personale a veniturilor si cheltuielilor. Daca exista insa un castig din vanzarea bunurilor, el e din nou impozitat. Prin urmare, statul isi ia din nou partea sa din castig, reducandu-se astfel suma disponibila pentru a scapa de datorii. De aceea spun ca, in general, valoarea neta a cuiva este adesea mai mica decat crede.
incepeti sa va preocupati de propria voastra afacere. Pastrati-va slujba de zi cu zi, dar apucati-va sa cumparati active reale si nu pasive sau bunuri personale care nu mai au aceeasi valoare reala de indata ce le aduceti acasa. O masina noua pierde aproximativ 25% din pretul pe care il platiti in momentul in care iesiti cu ea din magazin. Nu este un activ real, chiar daca bancherul va lasa sa o treceti pe lista. Suportul nou de titaniu pentru mingea de golf care valorase 400 de dolari nu mai facea decat 150 in momentul cand am inceput sa-1folosesc.
Adulti, aveti grija sa nu faceti prea multe cheltuieli! Reduceti pasivele si construiti cu inteligenta o baza solida pentru active. Pentru tinerii care inca mai stau cu parintii, este important ca acestia sa-i invete diferenta dintre active si pasive. Determinati-i sa isi construiasca o coloana solida de active inainte de a pleca la casa lor, de a se casatori, de a-si cumpara o locuinta, de a avea copii si de a se trezi intr-o situatie financiara riscanta, agatandu-se cu disperare de slujba si cumparand totul pe credit. Am vazut atat de multe cupluri tinere care se casatoresc si cad in capcana unui stil de viata care nu le mai da posibilitatea de a iesi din datorii aproape tot restul existentei lor active.
in majoritatea cazurilor, de indata ce si ultimul copil pleaca din casa, parintii isi dau seama ca nu sunt bine pregatiti pentru pensie si incep sa se straduiasca sa puna niste bani deoparte. Apoi, propriii lor parinti se imbolnavesc si se trezesc cu noi raspunderi.
Asadar, ce fel de bunuri v-as sugera sa achizitionati voi si copiii vostri? in lumea mea, activele reale se impart in mai multe categorii:

1. Afacerile care nu presupun prezenta mea. Le am, dar sunt conduse de alte persoane. Daca ar trebui sa muncesc acolo, n-ar mai fi o afacere, ar deveni o slujba.
2. Actiuni.
3. Obligatiuni.
4. Fonduri mutuale.
5. Venituri ce genereaza proprietati imobiliare.
6. Depuneri.
7. Drepturi de autor de pe urma proprietatilor intelectuale cum ar fi muzica, scenarii, brevete.
8. Si orice altceva are valoare, produce venit sau creste ca valoare si este oricand vandabil.

Copil fiind, tatal meu cu scoala m-a incurajat sa-mi gasesc o slujba sigura. Pe de alta parte, tatal meu bogat m-a incurajat sa achizitionez activele care imi plac. „Daca nu-ti vor placea, nu vei avea grija de ele.” Am adunat proprietati imobiliare pentru ca imi plac cladirile si pamantul……………………………………………………………………………………………………….

CITITI CARTEA- ESTE EXCEPTIONALA !!!! – www.inventatori.ro

CUPRINS

Multumiri                                        3
Introducere: Exista o cerinta                                4

Capitolul 1: Tata bogat, tata sarac                          10
Capitolul 2: Lectia 1 – Cei bogati nu muncesc pentru bani              14
Capitolul 3: Lectia 2 – De ce trebuie predat alfabetul financiar          31
Capitolul 4: Lectia 3 – Vezi-ti singur de afacerea ta                  45
Capitolul 5: Lectia 4 – Istoria impozitelor si puterea companiilor          50
Capitolul 6: Lectia 5 – Cei bogati inventeaza banii                  56
Capitolul 7: Lectia 6 – Munciti ca sa invatati, nu munciti pentru bani      67

iNCEPUTURI

Capitolul 8: Depasirea obstacolelor                          74
Capitolul 9: Pornirea                                  83
Capitolul 10: Mai vrei sa fii bogat? Iata ce ai de facut              95
Epilog: Cum puteti plati facultatea copilului cu doar 7 000 de dolari      98

Editor: Gr. Arsene

CURTEA VECHE PUBLISHING

str. arh. Ion Mincu 11, Bucuresti
tel./fax: +40-21-222.5726, +40-21-222.4765

e-mail: arsene@kappa.ro
web: www.CurteaVeche.ro
web: www.RichDad.com

Tiparit la C.N.I. „Coresi” S.A.