ROMANIA / DACIA, Jaful furtul mileniului -coiful de aur de la cotofenesti este o piesa aparate ritualica si face parte din istoria umanitatii.

Poate nu vă vine să credeți, însă furtul celebrului tezaur dacic are niște implicații mult mai profunde decât pare la o primă vedere. În primul rând, e un aranjament. Clar! Un tezaur de o asemenea valoare nu se mișcă și nu este expus nicăieri fără o securitate absolută. Ca să trimiți o asemenea comoară într-un orășel olandez precum Drents… este nebunie curată! Nicăieri în lumea muzeelor nu se face așa ceva… Nu trimiți un tezaur atât de prețios într-o localitate fără importanță și fără posibilitatea de a asigura securitatea exponatelor. E cât se poate de clar că totul este un blat. Cineva a trimis piesele de tezaur în fundătura aia olandeză… special pentru a fi făcute să dispară! Bine, bine… dar de ce este tezaurul acesta atât de prețios? Păi… pentru că reprezintă o pagină de istorie absolut unică. Coiful de aur de la Coțofenești este o piesă aparte. În primul rând, nu este un artifact militar. Nu are absolut nicio valoare ca echipament militar. A purta un coif de aur în luptă, este sinucidere curată. Aurul este un metal mult prea moale pentru a rezista chiar și unei lovituri de ciomag. Este absolut clar că acel coif avea o semnificație ritualică. Probabil că nu era purtat decât la ceremonii religioase… de către regi sau mari preoți. Aurul nu era accesibil oamenilor de rând. Nici măcar nu știm exact cât de vechi este, pentru că aurul nu poate fi datat. În schimb, vă pot spune cu precizie că tipul de brățări este extrem de vechi și este întâlnit la presupusa primă civilizație de pe Pământ: Sumeria! Vezi în fotografia din secțiunea de comentarii, o comparație dintre brățările dacice și o reprezentație după un basorelief sumerian… V-am mai spus eu odată că există o legătură misterioasă între culturile neolitice din țara noastră și civilizația sumeriană (vezi link-ul din comentarii). Prin urmare, este posibil ca acel tezaur să nu fie chiar dacic… ci să fie mult mai vechi și să reprezinte prima pagină a civilizației umane. În acest caz… valoarea lui este pur și simplu inestimabilă!
Părerea mea este că cineva a știut asta… și a aranjat ca tezaurul acesta neprețuit să fie trimis într-un loc uitat de lume, de unde să poată fi furat cu ușurință. Dacă îndrăznește cineva să-mi spună mie că este doar o simplă întâmplare… atunci, pur și simplu, îmi insultă inteligența! Pus în această perspectivă, furtul tezaurului acesta este jaful tuturor timpurilor… jaful mileniilor… pentru că valoarea lui nu poate fi estimată; depășește toate averile din lume.

Sursa Facebook: Artin Side

BRATARILE RITUALICE DACIA

Brățări dacice din aur, descoperite la Sarmizegetusa Regia. – TEZAUR DACIA – 1000 grame bucata din aur pur/curat – bratari ritualice ce se gasesc purtate pe brat de marii preoti pe basorelief din Sumeria.

Începând cu iarna anului 2007, patrimoniul nostru naţional şi implicit, cel al Muzeului Naţional de Istorie a României, s-au îmbogăţit cu cele mai spectaculoase vestigii dacice cunoscute până în prezent – brăţările regale de aur de la Sarmizegetusa Regia. În cursul anilor 1996-2001, întreaga zonă Sarmizegetusa Regia, ultima capitală a Regatului dacic (înscrisă pe lista monumentelor umanităţii în anul 1999) a fost vizată de activităţile unor grupări ale crimei organizate, care au practicat braconajul arheologic pe scară largă. Un număr foarte mare de tezaure de aur şi de argint, însumând mai multe mii de piese, numeroase obiecte de aur, argint, bronz şi fier, au fost sustrase şi exportate ilegal în mai multe ţări din Europa Occidentală şi în SUA. Între acestea se numără şi 24 de brăţări regale dacice de aur.Până în momentul de față au fost recuperate 13 brățări, care pot fi admirate în expoziția Tezaur Istoric.

Orfevrăria getică

Principalele descoperiri nord-dunărene de la Stânceşti, Cucuteni-Băiceni, Poiana-Coţofeneşti, Poroina Mare, Craiova, Porţile de Fier, mormintele tumulare de la Agighiol şi Peretu, care datează de la sfârşitul secolului al V-lea a. Chr. şi din perioada secolelor al IV-lea şi al III-lea a. Chr., sunt alcătuite din obiecte din metale preţioase făurite, în mare parte, în aria getică, de meşteri autohtoni. Categoriile de piese care se remarcă sunt cele de ceremonie, sau însemne ale puterii (coifuri, brăţări, aplice de harnaşament şi de veşmânt, fiale, rhytonuri) aparţinând aristocraţiei getice, executate din aur, în tehnicile: ciocănire la cald şi la rece, „au repoussé“, „á jour“, incizare, turnare în forme bivalve sau prin metoda „á cire perdue“, sudare, trefilare. Scenele iconografice reprezentau, în mod preponderent, atribute ale suveranităţii, embleme, ritualuri de eroizare sau de sacrificiu, scene de vânătoare, de luptă între animale sau mitologice. În ornamentica getică, motivele decorative animaliere erau o prezenţă simbolică alături de elemente de decor geometrice, de tradiţie mai veche, locală, sau de cele vegetale şi antropomorfe. Credinţa în puterea magică a imaginilor zoomorfe a contribuit la alegerea animalelor ca subiect al artei. Ornamentarea armelor şi a harnaşamentului cailor cu reprezentări de animale puternice şi iuţi avea o semnificaţie specială, imaginile zoomorfe fiind considerate apotropaice, menite să prevină dezastre, să apere şi să confere putere în lupta cu duşmanii sau la vânătoare. Motivele zoomorfe, care prezentau o pronunţată tendinţă de stilizare, cuprindeau o mare varietate de animale reale, care trăiau sau erau în migraţie în arealul locuit de geţi (mistreţi, vulturi, şerpi, cai, bovidee), sau exotice (lei, pantere), dar şi de animale fantastice (grifoni), ori compozite (mistreţ-peşte-pasăre, cal-pasăre, leu-pasăre etc.). Stilul animalier în ornamentica getică a fost rezultatul unei puternice influenţe nord-pontice, scitice şi în egală măsură persane, provenite prin filieră grecească şi sud-tracică pe parcursul secolelor al IV-lea şi al III-lea a.Chr. Geţii au asimilat stilul animalier, de influență persană, de la greci și de la sciți, dar orfevrăria autohtonă se distingea şi prin câteva elemente specifice pornind de la tipuri de piese (coiful cu apărătoare de obraz fixe, dreptunghiulare, cu ochi apotropaici pe frontal şi apărătoare de ceafă decorată cu frize de animale fantastice, tipic getic, cu aria de răspândire în nordul Dobrogei şi zona extra-carpatică a României), la elemente de decor geometrice (benzi haşurate, reliefuri crestate, cercuri cu punct) şi până la reprezentările antropomorfe. Particularităţile stilistice originale, autohtone şi maniera locală de execuţie, mai simplă, diferită din punctul de vedere al fineţei faţă de cea grecească şi alta decât cea scitică, realizează unitatea între elementele de origini sau influenţe diverse în arta prelucrării aurului la geţi. Bogăţia în obiecte din aur masiv şi din argint a tezaurelor princiare getice indică existenţa unor centre importante de putere la nord de Dunăre, a unei ierarhii politice şi a unei aristocraţii locale constituite într-o societate getică stratificată.