In 1876, Alexander Graham Bell cere brevetul de inventie pentru telefon.
Telefonul (derivat din cuvintele grecesti tele = departe si phon = voce) este un aparat de telecomunicatie care transmite conversatiile prin intermediul unor semnale electrice. Aparatul este atribuit inventatorului Alexander Graham Bell, iar primul telefon a fost construit la Boston, Massachusetts, in 1876. Totusi, se prezuma ca inventatorul italian Antonio Meucci a fost cel care a inventat aparatul in 1849, iar in septembrie 2001, acesta a fost creditat in mod oficial de Congresul american cu inventarea telefonului, in locul lui Alexander Graham Bell. Potrivit altor surse, telefonul a fost inventat de Philip Reis in 1860, dar din cauza unei traduceri gresite a cuvantului german ôTelephonö, inventia sa a fost considerata doar un predecesor al telefonului lui Bell.
Telefonul mobil – pagina 1 din 6

Milioane de persoane din intreaga lume folosesc telefoane celulare. Acestea sunt niste instrumente minunate – cu un telefon mobil poti vorbi cu oricine de pe Glob, de aproape oriunde.

Actualmente, telefoanele mobile pun la dispozitie o arie vasta de functii, fiind adaugate permanent functii noi. In functie de modelul celularului, se pot:
– Stoca informatii despre persoanele cu care aveti contact;
– Intocmi liste cu sarcini sau cu ceea ce aveti de facut ;
– Inregistra intalnirile si seta reminder-ul;
– Folosi calculatorul incorporat pentru calcule matematice simple;
– Trimite sau primi e-mail-uri;
– Obtine informatii (stiri, divertisment, cotatiile bursei) de pe Internet;
– Juca jocuri simple;
– Integra alte aparate, cum ar fi PDA-uri, MP3 playere si receptori GPS.

Dar oare cum functioneaza un telefon mobil? Ce il diferentiaza de un telefon obisnuit? Ce inseamna toti acesti termeni ciudati, cum ar fi PCS, GSM, CDMA si TDMA?

Apropierea celulara
Unul dintre cele mai interesante lucruri despre telefoanele mobile il reprezinta faptul ca acesta este de fapt un radio – un radio extrem de sofisticat, insa totusi un radio. Telefonul a fost inventat de Alexander Graham Bell in 1876, iar comunicatiile fara fir isi au sursa in inventarea radioului de catre Nikolai Tesla in anii 1880 (dar prezentat in mod oficial in 1894 de un tanar italian numit Guglielmo Marconi). Era normal ca aceste importante tehnologii sa fie combinate la un moment dat.
In perioada care a precedat aparitia telefoanelor mobile, cei care aveau nevoie sa comunice la distanta, isi instalau radio-telefoane in masina. In sistemul radio-telefoniei, exista o antena centrala in fiecare oras si 25 de canale disponibile pentru acea antena. Aceasta antena centrala presupunea existenta in automobil a unui transmitator puternic – suficient de mare pentru a putea transmite la distanta de 40 sau 50 de mile (aproximativ 70 de km). De asemenea presupunea faptul ca nu multe persoane puteau folosi radio-telefoane, din cauza ca nu existau canale suficiente.
Genialitatea sistemului de telefonie mobila consta in impartirea unui oras in mici celule. Acest fapt permite o reutilizare extinsa a frecventelor, astfel ca milioane de oameni pot utiliza telefoanele celulare in acelasi timp.

Structura celulelor
Intr-un sistem analogic tipic de telefonie mobila din Statele Unite, operatorul de telefonie mobila primeste aproximativ 800 de frecvente pentru a fi folosite intr-un anumit oras. Operatorul imparte orasul in celule. Fiecare celula are in mod obisnuit o marime de circa 10 mile patrate (26 de kilometri patrati). In mod normal, celulele sunt gandite a fi hexagoane pe o retea hexagonala imensa.

Frecventele
O singura celula dintr-un sistem analogic foloseste o septime din canalele vocale duble disponibile. Mai exact, fiecare celula (din cele sapte care se gasesc intr-o retea hexagonala) foloseste o septime din canalele disponibile astfel incat aceasta detine un set unic de frecvente si nu au loc coliziuni.
– Un operator de telefonie mobila obtine in mod normal 832 de frecvente radio spre a fi utilizate intr-un oras.
– Fiecare telefon mobil foloseste doua frecvente la fiecare apel – un canal dublu – astfel ca de obicei fiecare operator detine 395 de canale vocale. (Celelalte 42 de frecvente sunt utilizate drept canale de control.
– De aceea, fiecare celula are circa 56 de canale vocale disponibile.
Cu alte cuvinte, in orice celula, pana la 56 de persoane pot vorbi pe telefonul mobil la un moment dat. Datorita metodelor de transmisie digitala, numarul de canale disponibile se mareste. De exemplu, in cadrul unui sistem digital bazat pe TDMA pot fi efectuate de trei ori mai multe apeluri decat intr-un sistem analogic, astfel ca in fiecare celula se gasesc aproximativ 168 de canale disponibile.

Sursa: www.roportal.ro