Teleportarea

Teleportarea este un proces de deplasare a unui obiect dintr-un loc în altul, mai mult sau mai puţin instantaneu, fără ca obiectul să parcurgă spaţiul dintre cele două poziţii. Teoretic au fost inventate mai multe metode de teleportare (teleportare cu găuri în spaţiu-timp, gaură de vierme), dar experimental au fost confirmate numai teleportarea cuantică şi psihică.

În prezent, teleportarea cuantică “exactă” este posibilă numai pentru fotoni şi atomi. Teleportarea “inexactă” (unde starea cuantică nu se păstrează), este posibilă prin codificarea informaţiei despre object, transmiterea acestei informaţii în alt loc, de exemplu prin radio sau altă metodă, şi crearea unei copii a obiectului original într-un loc nou. Teleportarea este propusă de asemenea ca explicaţie la multe fenomene anormale şi se foloseşte în mod curent în literatura SF.

În antichitate au fost folosite şi alte cuvinte pentru a descrie fenomene similare cu ceea ce noi azi numim teleportare, de exemplu “bilocalizare” (bilocation), cînd se spune că un corp ocupă două locuri diferite simultan. Termenul “teletransportare” (care lărgeşte termenul propus de Charles Fort), a fost folosit pentru prima dată de Derek Parfit ca o parte a experimentului său imaginar.
Originea termenului

Termenul “teleportare” a fost întrodus la începutul anilor 1900 de scriitorul american Charles Fort pentru a descrie straniile dispariţii şi apariţii anomale, care după gândul lui erau legate. El a unit termenul grec tele- (ce înseamnă “departe”) cu termenul latin portare (ce înseamnă “a căra”, “a duce”). Pentru prima dată termenul a fost folosit de Fort în paragraful doi a cărţii sale “Lo!”. 1931 – “În această carte am notat, că sunt indicaţii de existenţă a unei forţe de transportare pe care o numesc Teleportaţie.” Aşa că, pe jumătate glumă, pe jumătate serios, Fort a adăugat: “Pot fi acuzat de asamblarea unor minciuni şi superstiţii. Într-o măsură şi da şi nu. Vă ofer descrierea.” Fort sugerează idea că teleportarea poate explica diferite fenomene paranormale. Este greu de spus, dacă Fort consideră propria sa “teorie” serios, poate vedea doar o modalitate de a explica straniile fenomene, pe care ştiinţa oficială nu le putea explica.

Ştiinţă

Deşi la început teleportarea a fost prezentă numai în literatura ştiinţifico-fantastică, în prezent domeniul este intens studiat de fizicieni. În prezent este posibilă teleportare cuantică a unor particule fundamentale.

Descoperiri recente

Până nu demult, fizicienii puteau teleporta numai lumină ori atomi la distanţe scurte (millimetri). Însă acum lucrurile s-au schimbat, dupa publicarea în octombrie 2006 în revista ştiinţifică “Nature” , unde profesorul Eugene Polzik şi comanda sa din Niels Bohr Institute din Copenhagen University, Danemarca, a făcut un salt mare în studierea teleportării.  În experiment s-a teleportat informaţia de la o rază slabă de lumină la un obiect macroscopic ce conţinea mii de milliarde de atomi, ce se aflau la distanţa de jumătate de metru unul de altul. Această tehnologie foloseşte entanglement cuantic şi măsurări cuantice.

Scenariul de teleportare

Există cîteva metode ipotetice de a transporta materie dintr-un loc în altul fără a trece (a exista) fizic în spaţiul dintre ele. Unele din metode sunt studiate serios de fizicieni, pe când altele există numai în fantezii.

O metodă propune teleportarea ca o transmitere de informaţie, care este folosită pentru a reconstrui precis obiectul ori organismul la locul de destinare. Folosirea acestei metode de teleportare ca transport pentru oameni are numeroase obstacole, tehnice şi morale, de exemplu cum sa scanăm (înscriem) corpul uman, în special creierul, cu precizie suficientă şi cu recrearea pe urmă a acestuia. Există problema, dacă in timpul scanării corpul uman se distruge, şi copia sa se recreează, se poate oare continua el viaţa în mod normal? Se poate oare copia mintea (sufletul) uman?

Cei ce cred în supernatural pot nega copierea şi recrearea sufletului, şi vor considera această metodă murdară. Există însă alte metode de teleportare unde corpul uman se teleportează întreg, fară procedura de scanare şi recreare. Metoda se cheamă teleportare prin găuri în spaţiu-timp. Corpul se aruncă în afara Universului, după ce se întoarce momentan în universul real, pentru că materia nu poate exista în afara universului real. Pentru că obiectul a dispărut dintr-un loc şi a apărut în altul, fără a exista în spaţiul dintre ele, această deplasare se poate numi teleportare, pentru că satisface definiţia de teleportare.

Nu este clar, dacă duplicarea unei persoane necesită reproducera exactă a stării sale quantice, cu ajutorul teleportării cuantice, care distruge originalul, ori măsurările macroscopice sunt suficiente. În versiunea nedestructivă, orice act de teleportare creează o copie nouă a persoanei. Aşa tehnologie ar avea aplicaţii ca medicina virtuală, unde manipulând datele stocate în maşină, s-ar putea scimba datele fizice ale persoanei.

Teleportarea dimensională este o metodă, descrisă des în povestirile fantastice şi cărţi comice. Metoda presupune existenţa mai multor Universuri, unde obiectul poate reintra în alt loc al Universului. Această metodă nu este luată în serios de comunitatea ştiinţifică, pentru că se socoate că mişcarea fizică a obiectelor nu este posibilă între diferite Universuri.

Altă formă de teleportare folosită în fantastica ştiinţifică şi descrisă în seria de filme Terminator), The Fly (1986), Star Trek, etc. Se trimite obiectul prin Gaură de vierme sau fenomene similare, cu viteză mai mare decât viteza luminii, fără problemele legate de principiul de incertitudine a lui Werner Heisenberg sau interferenţe de semnal. Ambele forme de teleportare descrise mai sus, sunt ştiute ca “Deplasări” sau “Tunele Topologice” (Scientific American).

Aceste metode de teleportare elimină multe neajunsuri, neacceptate de religie şi filozofie, deoarece corpul originar se păstreză intact la teleportare şi îşi poate continua existenţa.

Teleportarea psihică cu ajutorul puterii mentale, efectuată de persoane dotate, se numeşte p-Teleportare, “psihoportare”, ori “jaunting”; numită aşa după scriitorul fantast (Jaunte) ce a descoperit acest mod în The Stars My Destination (original numită Tiger! Tiger!), o povestire fantastică de Alfred Bester. Acest tip de teleportare se inscrie in domeniul paranormalului.

În literatura religioasă şi occultă, teleportarea e o mişcare instantă de persoane dintr-un loc în altul, cu ajutorul miracolelor supernaturale ori forţei psihice, dar nu a metodelor tehnologice.

Experimente de laborator

În iunie 2002, doctorul Warwick Bowen şi Dr. Ping Koy Lam, Prof. Hans Bachor şi Dr. Timothy Ralph din Universitatea Naţională Australiană au realizat teleportarea cuantică a unei raze laser.

A fost un experiment cu succes de teleportare cuantică, cu folosirea fotonilor cuplaţi. Fotonul ce trebuia teleportat a fost scanat, şi proprietăţile sale cuantice au fost copiate pe un foton de schimb. Apoi, fotonul iniţial a fost recreat în alt loc, la o distanţă arbitrară, dovedind teoremele propuse de Einstein, pentru a explica “straniile acţiuni la distanţă”.

Numeroşi fizicieni de la Universitatea Innsbruck şi de la Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologii au lucrat independent pentru a teleporta ioni de calciu şi beriliu în 2004. Două grupe au folosit tehnici diferite dar au obţinut rezultate similare după acelaşi protocol de bază.

În octombrie 2006, Eugene Polzik şi echipa sa de la Institutul Niels Bohr din cadrul Universităţii din Copenhaga, Danemarca, au efectuat un experiment de teleportare a unui object atomic microscopic conţinând miliarde de atomi, la distanţa de jumătate de metru. “Pentru prima oară, s-a efectuat teleportarea dintre lumină şi materie, două obiecte diferite.”

În iunie 2007, echipa lui Ashton Bradley din Australia a propus o tehnică ce nu folosea cuplarea cuantică. “Vorbim despre o rază de 5000 de particule ce dispar într-un loc şi apar în altul”, spunea Bradley. “Simţim că schema noastră e mai aproape de conceptul fantastic”, a adăugat el.

Teleportarea în istorie, mituri şi religie
Tradiţiile religioase

Exemple de relatări care imită efectele teleportării se întâlnesc în mai multe religii si tradiţii, ca Tay al-Ard, în Islam; în Iudaism, în Buddhism din Tibet.

Gil Perez

Există mai multe relatări de cazuri de teleportare spontană, neconfirmate însă ştiinţific. Un astfel de eveniment a avut loc în seara zilei de [25 octombrie] 1593 cu Gil Perez. Gil Perez, un soldat, a apărut spontan pe Plaza Mayor (principala stradă) din Mexico City, într-o stare confuză, îmbrăcat în uniforma regimentului filipinez. El povestea că în momentul anterior, până a apărea
în Mexico City, s-a aflat la Manila, în palatul guvernatorului. Soldatul zicea că ştie că se află la Filipine, dar nu are nici o idee cum a apărut în Mexico, şi că guvernatorul Don Gomez Perez Dasmarinas a fost asasinat. Cînd l-au lămurit că se află în Mexico, el refuza să creadă, spunînd că a intrat la slujbă în dimineaţa de 23 octombrie în Manila în palatul guvernatorului, şi de aceea era imposibil să fie în Mexico la 24 octombrie seara. Autorităţile l-au închis la închisoare, ca pe dezertor şi sluga satanei. Sfântul tribunal (Inchiziţia) l-a interogat pe soldat, dar acesta a putut spune în favoarea sa doar că a călătorit din Manila în Mexico “mai repede decât cântă cocoşul”. Două luni mai târziu, noutăţile din Manila au confirmat povestirea lui Gil Perez. Unul din pasagerii sosiţi chiar l-a recunoscut pe Gil Perez, spunând că l-a văzut pe gardian la slujbă la Filipine. Gil Perez pe urmă s-a întors în palat, la slujba sa.

Sursa:ro.wikipedia.org
Data:10 Iunie 2011