Ahile, Achilles sau Akhilleus (greaca antică:Ἀχιλλεύς) este un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice Iliada), care a participat la războiul troian de partea grecilor.

FIUL OMULUI – INCOTRO ? –  ASOCIATIA INVENTATORILOR INDEPENDENTI, Editura, Cartea online

Apasa aici:  http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=1708

Naşterea lui Ahile şi educaţia sa

Ahile era fiul zeiţei marine Thetys şi al muritorului Peleus – regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) şi nepotul lui Zeus. Se spune că Thetys fusese râvnită atât de Zeus cât şi de Poseidon, însă cei doi au renunţat la ea în favoarea lui Peleus atunci când titanul Prometeu a profeţit că ea va aduce pe lume un fiu mai puternic ca tatăl lui. Atunci Zeus a dat-o de soţie lui Peleus, care a trebuit mai întâi să o învingă pe Thetys în luptă.

Când l-a născut pe Ahile, Thetys a vrut să-l facă nemuritor. Ahile a fost cufundat în întregime de către mama sa în apele Styxului, însă i-a rămas afară călcâiul de care-l ţinea Thetys. O altă versiune spune că Thetys l-a uns pe băiat cu ambrozie şi l-a aşezat deasupra focului, pentru a-i arde toate componentele de muritor ale corpului şi pentru a-l purifica. Întreruptă însă de Peleus, Thetys s-a înfuriat şi a dat drumul copilului fără a fi terminat ritualul. Homer nu face nici o referire la această invulnerabilitate în Iliada. Dimpotrivă, descrie o scenă în care Ahile este rănit (În Cartea 21, eroul peonian Asteropaeus, nepotul lui Axios – zeul unui râu – îl provoacă pe Ahile, în apropierea râului Scamandru. El aruncă două suliţe, iar una îi răneşte cotul lui Ahile provocându-i sângerare).

Copil fiind, Ahile a fost încredinţat centaurului Cheiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Acolo, Ahile a învăţat să tragă cu arcul, să vâneze lei şi mistreţi (la numai şase ani), să fugă repede ca o căprioară, dar şi să cânte din liră şi vocal. Ulterior, pentru a-l împiedica să participe la războiul troian – unde ştia că-şi va găsi moartea, aşa cum prorocise preotul Calhas, şi încercând să zădărnicească împlinirea destinului – Thetys şi-a trimis fiul la curtea lui Lycomedes, regele dolopilor din insula Skyros, care l-a ţinut ascuns, deghizat în veşminte femeieşti, printre fiicele lui. Una dintre ele, Deidamia, i-a născut lui Ahile un fiu, pe Neoptolem (sau Pyrrhus). Între timp însă, grecii pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odiseu şi Diomede (care l-au atras printr-un vicleşug), Ahile se alătură armatelor greceşti, în fruntea mirmidonilor, împreună cu prietenul său Patrocle şi cu bătrânul înţelept Fenix. La despărţire, odată cu plecarea flotei din Aulida, Peleus îi dăruieşte lui Ahile armele sale: armurile şi suliţa primite ca dar de nuntă şi caii primiţi de la Poseidon.

Ahile în războiul troian

Conform lui Plutarh şi a învăţatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au ajuns la Troia, Ahile s-a luptat şi l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a ucis pe Troilos, cel mai tânăr fiu al lui Priam şi al Hecubei, în templul zeului Apollo. Trolius avea aproape douăzeci de ani, iar legenda spune că dacă ar fi ajuns la această vârstă Troia ar fi devenit invincibilă.

Tot Ahile a cucerit şi legendarul oraş Teba, din Asia, unde domnea tatăl soţiei lui Hector, Andromaca. Ahile l-a ucis pe Ection, regele Tebei şi pe toţi cei şapte fii ai acestuia. Regina, împreună cu toate bogăţiile din oraş, cu Chryseis – fiica lui Chryses, preotul lui Apollo – şi cu Briseis au fost luate ca pradă de război de către Ahile şi mirmidonii săi. Dar Chryseis a fost dată lui Agamemnon.

Ahile în Iliada

Iliada lui Homer este cea mai cunoscută relatare a faptelor lui Ahile din timpul războiului troian. Epopeea homerică acoperă doar câteva săptămâni din cadrul războiului şi nu prezintă moartea lui Ahile. Începe cu retragerea din luptă a lui Ahile, după ce acesta s-a simţit dezonorat de Agamemnon, comandantul aheilor. Agamemnon luase ca sclavă cu ceva timp în urmă pe Chriseis. Chrises, tatăl acesteia, l-a rugat pe Agamemnon să îi înapoieze fata, dar rugăminţile i-au fost refuzate, iar Apollo a trimis asupra aheilor ciumă. În cele din urmă, Agamemnon a renunţat la Chriseis dar şi-a luat în schimb altă sclavă, pe Briseis, care îi aparţinea însă lui Ahile. Simţindu-se jignit de acest lucru, Ahile a refuzat să mai comande armata mirmidonilor (aşa cum va spune mai târziu, Ahile o iubea pe Briseis).

Sperând să-şi menţină gloria chiar şi în absenţa sa din luptă, Ahile i-a cerut mamei sale Thetys să-l convingă pe Zeus să îi lase pe troieni să împingă armata grecească înapoi spre mare şi astfel să domine lupta. Troienii, conduşi de Hector, au reuşit să ajungă la corăbiile greceşti şi să distrugă o parte din ele. Deoarece grecii se aflau aproape de o înfrângere grea, Ahile a îngăduit prietenului său cel mai bun, Patrocle, să conducă armata mirmidonilor în luptă şi să folosească propria-i armură. Patrocle a reuşit să-i împingă pe troieni dincolo de ziduri dar a fost ucis de Hector înainte de a putea pătrunde în Troia.

Patrocles and Ahile. Ahile bandajează mâna prietenului său Patrocles

Ahile a suferit după prietenul lui şi a ţinut în cinstea acestuia multe jocuri funerare. Fiind hotărât să intre în luptă, a făcut rost de o nouă armură la Hefaistos, cu ajutorul mamei sale, deoarece cea pe care i-o dăduse lui Patrocle a fost luată de Hector. Reintrând pe câmpul de luptă, Ahile a omorât un mare număr de duşmani, fiind mereu dornic să-şi răzbune prietenul. El chiar s-a luptat cu zeul râului Scamandru – Xanthos – care fusese înfuriat de faptul că Ahile îi murdărise apele cu oamenii pe care îi omorâse. Zeul Xanthos a încercat să-l înnece pe Ahile, dar a fost oprit de Hera şi Hefaistos. După ce i-a alungat pe troieni în spatele zidurilor, Ahile l-a întâlnit pe Hector şi l-a urmărit de trei ori în jurul zidurilor Troiei, până când zeiţa Atena, luând forma fratelui prinţului troian, Deifobos, l-a convins pe Hector să-l înfrunte frontal pe Ahile. Eroul mirmidon îl învinge pe Hector, îl ucide, îl leagă de carul său de luptă şi îl trage în jurul câmpului de luptă timp de treisprezece zile. Cu ajutorul zeului Hermes, Priam, tatăl lui Hector, s-a dus la cortul lui Ahile şi l-a convins pe acesta să-i dea trupul fiului său pentru a-i face ritualurile funerare. Ultimul pasaj din Iliada este cel al funeraliilor lui Hector.
Ahile triumfător trăgând trupul neînsufleţit al lui Hector în faţa porţilor Troiei. (imagine dintr-o frescă panoramică de la palatul Achilleion

Memnon, Penthesileia şi moartea lui Ahile

După armistiţiul temporar încheiat cu Priam, Ahile se luptă şi o ucide pe regina amazoniană Penthesileia, care venise în ajutorul troienilor. Se spune însă că după crimă, Ahile s-a îndrăgostit de chipul tinerei războinice. Soldatul aheu Thersites ia în râs iubirea lui Ahile şi este ucis de acesta. După ce trupurile Penthesileiei împreună cu alte 12 amazoane sunt date troienilor pentru a le înmormânta şi după un scurt pelerinaj la Lesbos unde se purifică de păcatul uciderii lui Theristes, Ahile se întoarce în luptă.

După moartea lui Patrocle, cel mai bun prieten al lui Ahile a devenit Antilohos, fiul lui Nestor. Atunci când regele Memnon din Etiopia – fiul zeiţei Eos – l-a ucis pe Antilohos, Ahile este din nou nevoit să caute răzbunare pe câmpul de luptă. Lupta dintre Ahile şi Memnon este doar o reproducere a luptei dintre Ahile şi Hector, singura diferenţă fiind că Memnon, spre deosebire de Hector, este fiul unei zeiţe. Acest episod stă însă la baza epopeii Aethiopis, care a fost scrisă după Iliada, probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Aethiopis este o epopee pierdută, dar există diferite fragmente din ea citate de unii autori de mai târziu. Quintus din Smirna realizează o scurtă povestire a morţii lui Memnon.

Aşa cum a prezis Hector când se afla în pragul morţii, Ahile este ucis de către Paris. O variantă spune că zeul Apollo a îndreptat săgeata lui Paris către călcâiul lui Ahile, unicul său punct sensibil, în timp ce eroul aheu se afla pe câmpul de luptă. O altă variantă susţine că Ahile a fost ucis cu un cuţit în spate de Paris în timp ce se afla cu prinţesa troiană Polixena, iubita sa, în templul lui Apollo. Amândouă versiunile anulează valoarea şi moralitatea ucigaşului şi nu îl ridică la înălţimea fratelui său Hector, ceea ce ar sugera că Ahile rămâne invincibil pe câmpul de luptă. După moarte, în cinstea eroului sunt ţinute jocuri funerale, iar oasele lui sunt aşezate cu cele ale lui Patrocle şi Antilohos. Arctinus of Miletus menţiona în epopeea sa pierdută despre războiul troian că Ahile îşi trăieşte viaţa de după moarte împreună cu Elena pe insula Leuke.

Armura lui Ahile a reprezentat un motiv de dispută între Odiseu şi Aiax, fiul lui Telamon (vărul mai mare a lui Ahile). După o tragere la sorţi nedreaptă şi după lungi dezbateri, Odiseu a preluat armura, iar Aiax, deznădăjduit, s-a sinucis.

În Odiseea, când Ulise coboară în împărăţia lui Hades, Ahile îi spne că este mai bine să fii ultimul argat de pe pământ decât domn în împărăţia lui Hades.

Ahile este un personaj preferat în legătură cu războiul troian în literatură, teatru şi cinematografie.

Bibliografie