Document FBI din 1952 – surprinde un OZN deasupra Passaic, New Jersey

Obiect zburător neidentificat (OZN) (în engleză UFO – Unidentified Flying Object) este denumirea generică dată corpurilor zburătoare reale sau aparente care nu pot fi identificate ca ceva cunoscut (fenomen natural sau creaţie omenească) nici după o investigaţie de specialitate. Termenul a fost introdus în jurul anului 1950. La ora actuală se preferă termenul de Fenomen aerospaţial neidentificat întrucât nu totdeauna e sigur că e un obiect şi uneori a fost observat şi pe sol, si sub apă, dar şi în spaţiul cosmic. Totuşi termenul de OZN este prea răspândit pentru a mai fi eliminat. Denumirea de Farfurie zburătoare a apărut pe 24 iunie 1947, când omul de afaceri Kenneth Arnold, zburând singur cu avionul personal peste munţii din nord-vestul Statelor Unite, a văzut trecând pe lângă el, cu o viteză incredibilă, nişte „obiecte argintii” care – spunea el ulterior – săltau precum o farfurioară pe care o arunci razant pe suprafaţa unei ape. A doua zi ziarele scriau despre “farfurii zburătoare”. OZN-urile pot fi lumini nocturne, obiecte diurne, obiecte radar şi radar-vizuale. Dacă un OZN este la o distanţă mai mică de 150, fenomenul se numeşte “întâlnire de gradul 1”; dacă, fiind la mai puţin de 150 de metri lasă şi urme (pe sol, pe plante, în fiinţe vii, pe oameni, în aparatură etc.)vorbim de o “întâlnire de gradul al 2-lea, iar dacă apar şi ocupanţi “întâlnire de gradul al 3-lea”. Mai recent, presupusele răpiri de oameni sunt numite “întâlniri de gradul al 4-lea”.

Fenomene asociate

Adesea sunt luate drept OZN-uri fenomene naturale: planete, bolizi, nori stratosferici (îndeosebi în amurg), fulgere globulare etc. dar şi creaţii omeneşti: avioane (mai ales experimentale), elicoptere, baloane etc. Există şi farse. Cu toate acestea, pentru circa 5-10% din observaţii, aceste explicaţii sunt excluse. Din acest motiv se face adesea asocierea între OZN şi presupuse nave spaţiale aparţinând unei tehnologii extraterestre. Această ipoteză este respinsă dacă avem în vedere tipul de “extratereştri” comun din filmele şi romanele SF, care ar fi călătorit cu navele lor materiale, prin Cosmos, până la noi. Mulţi specialişti asociază însă OZN-urile cu civilizaţii care nu pot fi puse pe acelaşi plan cu noi, având un avans de sute de milioane de ani faţă de pământeni. Există şi asocieri cu fenomene religioase, spirituale, folclorice etc. cu care s-au evidenţiat multe detalii comune.

Istoric

Mărturii privind OZN-uri sunt consemnate, în texte, încă din antichitate, fiind văzute şi în evul mediu ca şi în epoca modernă. În România cele mai vechi consemnări apar în “Cronica Moldovenească”, care scrie că în 8 noiembrie 1517 “semn mare s-a arătat pe cer, că a strălucit din miazănoapte ca o faţă de om şi a stat mult timp şi iarăşi s-a ascuns în văzduh”. În 15 octombrie 1595 desupra cetăţii Târgovişte, asediată de Mihai Viteazul a apărut “o mare cometă”, care nu a fost văzută nicăieri în altă parte. Există şi numeroase observaţii de la începutul secolului XX. În timpul celui de al doilea război mondial, piloţii din ambele tabereau văzut OZN-uri; americanii le-au botezat “foo-fighters”. Câteva mii de “rachete fantomă” au zburat în 1946 deasupra peninsulei scandinave. În iulie 1947 a produs o vie emoţie anunţul capturării unui OZN prăbuşit lângă baza militară de la Roswell. Explicaţia oficială a fost că s-a prăbuşit un balon meteorologic. Peste 30 de ani câţiva martori oculari au dat detalii asupra celor întâmplate. O anchetă din 1995 cerută de Congresul SUA a evidenţiat că documentele bazei militare din acea perioadă au fost distruse, dar, contrar reglementărilor, distrugerea nu a fost consemnată, lipsind şi numele celui ce a ordonat distrugerea. Au dispărut de asemenea, din muzeul Truman, transcrierile convorbirilor telefonice pentru acele zile. Oficialităţile (mai ales armata) din SUA, URSS, Franţa, Regatul Unit, China şi din multe alte ţări au fost preocupate de fenomen. Unele arhive recent desecretizate dovedesc aceasta. În SUA şi alte ţări regulamentele aviaţiei militare prevedeau proceduri riguroase cu ocazia observării unui OZN. S-a practicat descurajarea interesului public pentru acest subiect şi uneori discreditarea celor care erau preocupaţi de subiect, mai ales prin colportarea unor false documente sau filme, privind o pretinsă colaborare între oficialităţi şi extratereştri. În anii şaptezeci în prim planul atenţiei au ajuns aşa numitele “răpiri OZN”. La o conferinţă din 1992 pe acest subiect, la Massachussetts Institute of Technology au fost supuse examinării 2000 de cazuri inexplicabile. O a treia direcţie interesantă din anii optzeci încoace priveşte paralela dintre fenomenul OZN, apariţiile religioase, mitologie, personaje folclorice etc. considerând, pe baza multor detalii, că toate acestea ar avea o cauză comună. În Biblie sunt prezente foarte multe paralele cu acest fenomen.–89.46.82.22 12 iulie 2008 22:06 (EEST)

Despre contactaţii OZN

În investigarea fenomenului OZN, problema “contactaţilor” a fost de regulă marginalizată, din motive fireşti, considerându-se că ea a facut mai mult rău decât bine “cauzei”. În ultimii ani, ea a fost totuşi readusă pe tapet, mai ales în contextul înmulţirii rapoartelor privind răpirile cu OZN-uri. Dar cine sunt de fapt “contactaţii”? Primul “contactat” Prototipul “contactaţilor” poate fi considerat George Adamski (1891-1965). Acesta, în cărţile sale scrise în 1955 şi 1961, afirmă că în 20 noimbrie 1952, împreună cu patru însoţitori, a văzut aterizând o navă gigantică, ovală, iar el s-a şi întâlnit personal cu unul dintre ocupanţii navetei, un ins cu înfăţişare omenească, cu păr blond care-i cădea pe umeri. Acesta îi transmite telepatic lui Adamski, între altele, informaţia că extratereştrii sunt foarte îngrijoraţi de experienţele nucleare pământene. Adamski afirmă că ulterior a fost luat pe un OZN şi descrie o centură de radiaţii din jurul Pământului, văzută în presupusa lui călătorie cosmică (ştiinţa va descoperi abia după câţiva ani centurile de radiaţii Van Allen). Tot el afirmă că, în timpul aceleiaşi călătorii, i s-a spus despre unii extratereştri care trăiesc deghizaţi pe Pământ, despre faptul că Pământul este un soi de creşă pentru civilizaţia noastră, care face abia primii paşi ai evoluţiei sale, despre oameni răpiţi de OZN-uri şi duşi să trăiască pe alte planete. În acest sens, Adamski va întemeia o sectă care să-i întâmpine cum se cuvine pe fraţii spaţiali. Despre OZN-urile pe care le-a fotografiat s-a spus că sunt falsuri, dar acest lucru nu s-a putut dovedi, cu toate strădaniile depuse, inclusiv recent. S-a mai descoperit că Adamski încercase să întemeieze şi înainte de război o sectă, numită “ordinul regal al Tibetului”, fiind totodată în relaţii strânse cu William Dudley Pelley, şeful mişcării fasciste din S.U.A. Toate acestea au contribuit la discreditarea sa.

Cazul Adamski

Cazul Adamski a declanşat o adevarată epidemie de “contactaţi”, persoane care au convingerea că sunt aleşi de civilizaţii extraterestre pentru o misiune: în primul rând, să transmită omenirii anumite mesaje, de cele mai multe ori avertismente privind pericolele ecologice, în particular, cele generate de înarmarea nucleară. În scurt timp, numeroase alte persoane, între care asociaţi sau prieteni ai lui Adamski, se vor declara şi ei “contactaţii”. Între aceştia sunt autori de cărţi sau întemeietori de secte, că faimosul părinte al bisericii scientologice, L. Ron Hubbard. Merită să menţionăm câţiva dintre cei mai cunoscuţi “contactaţi”. Astfel, Truman Bethtum, muncitor la construirea şoselelor, a publicat în 1954, la vârsta de 56 de ani, o carte, povestind că, într-o noapte, în zona deşertului Moiave, a fost poftit într-o farfurie zburătoare, unde a făcut cunoştinţă cu şefa expediţiei, venită de pe planeta Clarion, o femeie splendidă, numită Aura Rhanes, pe care o va mai reîntâlni şi în alte dăţi. Un alt faimos “contactat”, Daniel Fry, era specialist în rachete şi prieten cu Ronald Reagan, viitorul preşedinte al S.U.A. Un alt vizitator numit Alan-care îl invită la o călătorie cu farfuria zburătoare i-a transmis lui Fry ca Pământul se îndreaptă către un holocaust nuclear, îndemnându-l să scrie o carte-avertisment în acest sens.

Fraţii spaţiali

Lui Orfeo Angelucii din Los Angeles, “fraţii spaţiali” îi spun că viziunea materialistă a pământenilor le împiedică dezvoltarea spirituală. La el se întâlneşte mai pregnant ideea după care “Fraţii spaţiali” (între care el afirmă că a fost şi Iisus Hristos) trăiesc printre noi, neştiuţi, pregătind noua eră care va să vină. “Contactatul” american Howard Meneger, pictor de firme, a publicat numeroase scheme de maşinării conform unor indicaţii primite de la extratereştri. Din păcate, prototipurile construite pe baza lor n-au funcţionat niciodată. Taximetristul londonez George King a fost primul “contactat” european. Într-o noapte de mai 1954 el a primit, mental, indicaţia că va deveni reprezentantul pământenilor într-un aşa numit “Consiliu Interplanetar”. King înfiinţează, conform aceloraşi indicaţii, Societatea Aethrius, mutându-se în California, unde îşi continua activitatea misionară. Una dintre intervenţiile sale insolite este o baterie care se încarcă cu energie spirituală degajată de rugaciunile credincioşilor. Claude Vorillhon, pilot de curse şi ziarist francez, afirmă că, în 1973, la Clermont-Derrand, extratereştrii i-au transmis un mesaj. Între altele, i se explică faptul că extratereştrii au creat specia umană, trmiţând apoi pentru îndrumarea lor “contactaţi” precum: Moise, Buddha, Mohamed sau Joseph Smith (întemeietorul sectei mormonilor). Aceştia continuă să trăiască şi la ora actuală pe nişte planete pe care şi eroul nostru a apucat să le viziteze. Vorillhon, chemat să se alăture acestei serii, îşi schimbă numele în Rael şi va întemeia “secta realiştilor”. Eduard Meier, un fermier elveţian ciung, s-a întâlnit şi el cu extratereştrii, prima oară la 28 ianuarie 1975, după care relaţiile lor au devenit sistematice. Controversatul “contactat” afirmă că a intrat în legătură cu creaturi din roiul stelar al Pleiadelor, între care cu blonda Semjase, de o frumuseţe tulburătoare, în ciuda vârstei sale de 400 de ani. Miezul mesajului primit de el constă în faptul că pământenii trebuie să statornicească singuri pacea şi iubirea universală, neajutaţi de nimeni din afară. În cărţile sale, precum şi în cele ale altor autori despre el, au fost incluse câteva sute de excelente fotografii cu OZN-uri. Din păcate, analizate cu calculatorul, imaginile s-au dovedit trucate. Un alt caz de “contactat” este William Herrmann care, începând cu 18 martie 1979, va fi răpit de repetate ori de OZN-uri venite, aparent, din Zeta Reticuli. Vizitatorii îi spun că se tem că oamenii vor abuza de ştiinţa pe care o posedă, recunosc că navele prăbuşite la Roswell, Laredo etc. au fost ale lor (radarele pamanteşti le-au dereglat sistemele de ghidare) ş.a. Herrmann este numit un soi de ambasador printre pământeni, dându-i-se în acest sens un paralelipiped din metal pe care scrie “MAN”. Acumularea recentă a mii de rapoarte atent investigate, privind întalnirile de gradul al IV-lea care conţin un mare număr de elemente ce coincid cu cele relatate de “contactaţi”, complica şi mai mult lucrurile. Evident că, şi aici, ca în întreaga cercetare OZN, răspunsurile lipsesc. Deci porţile rămân deschise, cât şi unor dovezi mai convingătoare.

Bibliografie

Din Cosmos prin Apa si Foc-Ioan Micu & Iordan Stavar, 
Realismul Stiintific si Religios de Dr.ing.Ioan Micu,

Revista Terra Magazin numărul 11 din noiembrie 2005

OZN – Obiect zburator neidentificat